Mielom multiplu

Mielomul multiplu este o afectiune oncologica. Aceasta se manifesta prin diviziunea (inmultirea) necontrolata a plasmocitelor, un tip de celule albe care se gasesc la nivelul maduvei osoase. Acumularea acestora la nivelul maduvei osoase se asociaza cu aparitia unor dezechilibre la nivelul organismului.

In mod normal, celulele albe au rol in mentinerea imunitatii corpului.

Plasmocitele sunt leucocite care sintetizează cantități mari de anticorpi, de la câteva sute la mii de anticorpi pe secundă per celulă. La persoanele diagnosticate cu mielom multiplu, plasmocitele  sintetizeaza si elibereaza in circulatie o serie de proteine care nu indeplinesc functiile normale. Patologia se regaseste si sub denumirea de boala Kahler.

Specialistii nu au descoperit cauza care determina aparitia mielomului multiplu. Boala debuteaza la nivelul maduvei osoase. Aceasta este localizata in interiorul oaselor, predominant la nivelul oaselor late si lungi. In mod normal, maduva osoasa este un mediu perfect pentru sinteza noilor celule sanguine.

Mielomul multiplu se caracterizeaza prin aparitia unor tipuri speciale de celule la nivelul maduvei. Acestea se remarca prin diviziunea accelerata.

Astfel, are loc invazia si distrugerea celulelor sanatoase din vecinatate.

Apoptoza reprezinta un proces fiziologic, care se manifesta prin moartea programata a celulelor. Celulele canceroase nu prezinta aceasta caracteristica.

Functii celule canceroase

In mod normal, celulele albe produse la nivelul maduvei osoase au rol in productia de anticorpi. Acestia contribuie in procesul de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni.

Diviziunea necontrolata si inexistenta apoptozei celulelor specifice mielomului multiplu vor duce la eliminarea celulelor normale. Astfel, eficienta sistemului imunitar scade treptat. Celulele canceroase sintetizeaza un tip de proteine anormale, denumite proteine monoclonale (proteine M), care nu pot fi utilizate pentru protectia organismului. Proteinele M se acumuleaza la nivelul tesuturilor si determina deteriorarea acestora.

Aparitia mielomului multiplu poate fi precipitata de o serie de factori de risc.

Specialistii au constatat cresterea riscului de a dezvolta boala in cazul persoanelor in varsta, trecute de 60 de ani. Boala se manifesta cu o frecventa de aproximativ 2% in cazul persoanelor sub 40 de ani.

Pot contribui la declansarea patologiei urmatorii factori de risc:

• istoricul familial de mielom multiplu;
• expunerea la radiatii;
• persoanele de culoare;
• sexul masculin;
• istoric medical de gamapatie monoclonala de semnificatie nedeterminata (MGUS).

👉 Expunerea la radiatii reprezinta un factor important in aparitia mielomului multiplu. Citeste articolul Radiatiile medicale – cat de mult inseamna prea mult? si afla mai multe despre ce sunt radiatiile medicale si cand sunt indicate.

Expunerea profesionala si aparitia mielomului multiplu

Persoanele care lucreaza in domenii care presupun expunerea cronica la produse din lemn pot dezvolta in timp mielom multiplu. Printre acestea se regasesc:

• producatorii de hartie;
• producatorii de mobila;
• dulgherii.

Pompierii si persoanele expuse la erbicide (agentul portocaliu) prezinta un risc crescut de a dezvolta boala. Aparitia mielomului multiplu este favorizata de contactul prelungit cu urmatorii agenti chimici:

• azbest;
• pesticide;
• benzen.

👉 Pesticidele sunt un factor de risc implicat in aparitia mielomului multiplu. Citeste articolul Tot ce ar fi bine sa stii despre pesticide si afla mai multe despre ce sunt pesticidele, clasificarea acestora si unde se gasesc.

Inainte de aparitia mielomului multiplu, unii pacienti pot prezenta o serie de afectiuni precursoare. In lipsa aplicarii tratamentului corespunzator, acestea se pot transforma in patologia oncologica.

Afectiunile care preced mielomul multiplu sunt:

• Gamapatia monoclonala de semnificatie necunoscuta (MGUS) - Patologia se manifesta prin sinteza si eliberarea in circulatie de celule plasmatice anormale de la nivelul maduvei osoase. Prezenta acestora poate fi confirmata prin efectuarea unui test de dozare la nivel sanguin sau urinar;
• Sindromul mielodisplazic precoce (MDS) - Afectiunea este caracterizata prin scaderea productiei de celule sanguine sanatoase de la nivelul maduvei osoase;
• Macroglobulinemia lui Waldenström - Patologie caracterizata prin prezenta unor limfocite si a unor celule plasmatice anormale la nivelul maduvei osoase. Acestea sintetizeaza si elibereaza in circulatie proteine monoclonale de tip imunoglobuline M (Ig M);
• Mielom multiplu in stadiul incipient - Stadiu al mielomului multiplu, in care celulele canceroase sunt in numar scazut. Acestea produc proteine asemanatoare celor produse de celulele normale, care sunt ulterior eliberate in circulatie.

Cum pot fi detectate patologiile precursoare?

Afectiunile care preced mielomul multiplu sunt frecvent asimptomatice. In prezent nu exista teste de screening care ajuta la detectarea acestora.

Patologiile pot fi identificate ca urmare a realizarii analizelor de rutina din sange sau din urina.

In stadiul initial, mielomul multiplu este frecvent asimptomatic. Pe parcursul evolutiei bolii, persoanele pot prezenta un tablou clinic complex. Scaderea treptata a calitatii vietii cauzata de severitatea manifestarilor bolii determina pacientul sa efectueze o vizita la cabinetul medical.

Printre semnele si simptomele specifice mielomului multiplu se regasesc:

• slabiciune musculara;
• oboseala;
• durere osoasa;
• scaderea apetitului (pierderea poftei de mancare);
• scaderea in greutate;
• tulburari ale tranzitului intestinal (constipatie);
• cresterea frecventei infectiilor;
• stare confuzionala;
• senzatie de sete persistenta.

Complicatii

Pacientii diagnosticati cu mielom multiplu, care nu se afla sub tratament, pot dezvolta urmatoarele complicatii specifice bolii:

• Anemie - Inmultirea necontrolata a celulelor canceroase la nivelul maduvei osoase determina distructia liniilor celulare sanatoase. Astfel, pacientii pot prezenta anemie, ca urmare a scaderii numarului de celule rosii (eritrocite);
• Infectii - Distrugerea precursorilor celulelor albe de la nivelul maduvei osoase se asociaza cu scaderea eficientei sistemului imunitar. Ca urmare a scaderii productiei de anticorpi, pacientii prezinta un risc crescut de aparitie a infectiilor;
• Patologii renale - In evolutia sa, mielomul multiplu se asociaza cu un risc crescut de aparitie a afectiunilor renale. Persoanele care nu se afla sub tratament pot dezvolta insuficienta renala;
• Afectiuni ale sistemului osos - Ca urmare a diviziunii si a invaziei maduvei osoase, celulele tumorale produc in timp alterarea structurii osoase. Astfel, apare subtierea tesutului osos. In evolutia bolii, pacientii pot prezenta dureri si fracturi la nivelul oaselor.

Initial, pacientilor care se prezinta la cabinetul medical cu un tablou clinic specific mielomului multiplu, medicul le va adresa in cadrul anamnezei o serie de intrebari despre:

• debutul simptomatologiei;
• factorii declansatori;
• factori care amelioreaza severitatea simptomelor;
• durata;
• istoricul medical personal;
• antecedentele heredocolaterale (istoricul medical familial);
• consumul de alcool;
• fumatul.

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, medicul va recomanda efectuarea urmatoarelor investigatii:

• analize de sange;
• hemoleucograma;
• biopsia maduvei osoase;
• radiografia;
• tomografie computerizata (CT);
• rezonanta magnetica nucleara (RMN).

👉 In stabilirea diagnosticului de certitudine, medicul poate recomanda efectuarea unei tomografii computerizate. Citeste articolul Importanta monitorizarii CT a pacientilor oncologici si afla mai multe despre acesta investigatie medicala si modul de realizare al acesteia.

Rezultate analize de sange

In cazul pacientilor diagnosticati cu mielom multiplu, analizele de sange pot indica:

• anemie;
• hipercalcemie (cresterea nivelului de calciu din sange);
• scaderea albuminei;
• crestere proteinemie (proteine totale din sange).

Analizele de laborator ale sângelui pot evidenția proteinele M produse de plasmocitele anormale. Detectarea unei proteine numita beta-2-microglobulină, un marker pentru agresivitatea mielomului confirma prezenta acestui diagnostic.
 
Analiza urinei poate evidenția proteine M, care sunt denumite proteine Bence Jones. Prezenta acestora este sugestiva pentru mielomul mulltiplu.

Biopsia maduvei osoase

Biopsia maduvei osoase este o investigatie medicala utilizata pentru a evalua populatiile celulare localizate la nivel medular. Proba este recoltata cu ajutorul unui ac de la nivelul soldului.

Inainte de instituirea tratamentului, medicul va realiza identificarea stadiului in care se afla boala. In cazul in care mielomul multiplu este asimptomatic, acesta va recomanda monitorizarea evolutiei bolii prin realizarea unor investigatii la intervale regulate.

👉 Afectiunile oncologice necesita monitorizare continua a evolutiei bolii.

Citeste articolul Monitorizarea oncologica a supravietuitorilor de cancer si afla mai multe despre cele mai eficiente metode pentru monitorizarea cancerului.

Tratamentul pacientilor simptomatici este instituit imediat dupa stabilirea diagnosticului. Acesta are ca scop scaderea severitatii tabloului clinic si imbunatatirea calitatii vietii. Pentru persoanele diagnosticate intr-un stadiu avansat al bolii, medicul va recomanda inrolarea intr-un studiu clinic care utilizeaza tehnici noi de tratament.

Chimioterapia

Chimioterapia este o metoda de tratament care presupune introducerea in organism a unor medicamente cu toxicitate ridicata. Acestea au rolul de a distruge celulele canceroase de la nivelul maduvei osoase.

Terapia tintita

Terapia tintita reprezinta o metoda eficienta de tratament care actioneaza asupra proteinelor, tesuturilor si a genelor implicate in aparitia celulelor anormale. Astfel, se produce incetinirea procesului de crestere al celulelor mielomului multiplu.

Anticorpii monoclonali sunt utilizati in terapia tintita. Acestia moduleaza actiunea sistemului imunitar. Astfel se realizeaza identificarea si distrugerea celulelor anormale. In cadrul tratamentului mielomului multiplu, medicul poate recomanda utilizarea inhibitorilor de:

• proteazom;
• export nuclear;
• histon deacetilaza (HDAC).

Medicatia imunomodulatoare

Medicamentele imunomodulatoare au rolul de a stimula sistemul imunitar.

Astfel, se produce consolidarea acestuia si organismul poate lupta eficient impotriva celulelor mielomului multiplu.

O alta functie importanta a imunomodulatoarelor este scaderea resurselor energetice alocate celulelor canceroase. Astfel, procesele de diviziune necontrolata si de invazie celulara sunt incetinite.

Transplantul de celule stem

Transplantul de celule stem este o metoda importanta utilizata in tratamentul mielomului multiplu. Pot fi utilizate celule stem prelevate de la pacient, inainte de aparitia bolii sau de la un donator compatibil.

Inainte de transplant, pacientul va fi supus chimioterapiei. Astfel, vor fi distruse atat celulele canceroase de la nivelul maduvei osoase, cat si cele normale. Ulterior, celulele stem sunt infuzate in corp, unde se deplaseaza spre oase si incep sa reconstruiasca maduva osoasa.

Mielomul multiplu este o patologie complexa, care nu prezinta un tratament specific. Acesta se manifesta printr-un tablou clinic caracteristic, care afecteaza atat sistemul imunitar, cat si alte regiuni ale organismului. Identificarea in stadii precoce si aplicarea tratamentului ajuta la ameliorarea simptomatologiei si la imbunatatirea calitatii vietii pacientului.

Bibliografie:

• www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/multiple-myeloma/symptoms-causes/syc-20353378
• www.cancer.net, https://www.cancer.net/cancer-types/multiple-myeloma/risk-factors
• www.cancer.org, https://www.cancer.org/cancer/types/multiple-myeloma/causes-risks-prevention/risk-factors.html
• www.moffitt.org, https://www.moffitt.org/cancers/multiple-myeloma-plasma-cell-tumor/diagnosis/risk-factors/
• www.webmd.com, https://www.webmd.com/cancer/multiple-myeloma/multiple-myeloma-symptoms-causes-treatment