Eritem infectios (boala a cincea)

Eritemul infectios este mai frecvent la copii decat la adulti. Este denumit si boala a cincea deoarece in trecut a fost clasificat a cincea boala intr-o lista de boli comune cutanate eruptive la copii. Virusul se transmite prin contactul strans dintre persoane, prin picaturile respiratorii, atunci cand persoana infectata tuseste, stranuta sau vorbeste. Odata ce apare rash-ul caracteristic, persoana nu mai este contagioasa. La copiii de varsta scolara pot sa apara focare de boala in special la sfarsitul iernii si la inceputul primaverii. Copiii si adultii sanatosi se vindeca complet. Totusi, la unii adulti, eritemul infectios poate fi o boala serioasa. Infectia cu parvovirus la femeile gravide poate duce la complicatii serioase la nivelul fatului. De asemenea, pacientii cu anumite forme de anemie sau un sistem imunitar afectat prezinta un risc crescut de complicatii. Dupa vindecare, se dezvolta imunitate pe viata fata de parvovirusul B19. Nu exista un vaccin care sa previna aparitia bolii.

Eritemul infectios este cauzat de parvovirusul uman B19 care este diferit de parvovirusul intalnit la caini si pisici, deci nu te poti infecta de la animalul de companie sau invers. Infectia cu parvovirusul uman este mai frecventa la copiii de varsta scolara primara si apare in focare iarna si primavara, dar oricine se poate imbolnavi oricand in timpul anului.

Transmitere si perioada de contagiozitate
Parvovirusul B19 se transmite preponderent asemanator racelii, prin contactul strans dintre persoane, prin secretiile respiratorii cum ar fi saliva, sputa sau mucusul nazal, atunci cand persoana infectata tuseste, stranuta sau vorbeste. Perioada de contagiozitate este cea de dinainte de aparitie a eritemului cutanat, cand copilul pare ca are “o simpla raceala”. Dupa aparitia eruptiei, copilul nu mai este contagios. Persoanele cu sistem imunitar compromis pot fi contagioase o perioada de timp mai mare.

Parvovirusul B19 se poate raspandi si prin intermediul sangelui sau al produselor de sange. Femeia insarcinata care este infectata cu parvovirusul B19 poate transmite virusul fatului.

Perioada de incubatie (perioada de la infectare pana la aparitia simptomelor) este de aproximativ 7-14 zile. Cele mai multe persoane nu au niciun semn sau simptom. Cand apar manifestarile, acestea variaza in functie de varsta pacientului.

Eritemul infectios la copii

Boala este frecvent de intensitate usoara si in stadiul incipient se manifesta asemanator unei raceli care dureaza aproximativ 3-4 zile. Copilul poate prezenta:

• Febra usoara
• Rinoree, obstructie nazala
• Durere in gat
• Durere de cap
• Durere abdominala
• Dureri musculare
• Astenie

Eritemul facial caracteristic

Dupa cateva zile, primele simptome dispar si apare eruptia caracteristica de un rosu intens la nivelul ambilor obraji care a dat denumirea populara de „boala obrajilor palmuiti”. Acest rash este mult mai frecvent la copii decat la adulti.

Dupa 2-4 zile, acesta se estompeaza, insa  la unii copii poate sa apara o a doua eruptie care se extinde pe piept, spate, fese, brate sau picioare. Eruptia are culoarea roz, este usor proeminenta si poate fi pruriginoasa (cu senzatia de mancarime), in special pe talpi. Poate sa varieze in intensitate si de obicei trece dupa 7-10 zile. Pe masura ce se estompeaza, capata un aspect dantelat. Eruptia poate insa reveni si disparea pe o durata de mai multe saptamani, devenind mult mai vizibila atunci cand copilul este expus la stimuli cum ar fi activitatea fizica, stres, frecarea pielii sau cresterea temperaturii corpului ca urmare a expunerii la soare sau dupa o baie cu apa calda.

Copiii nu mai sunt considerati contagiosi odata ce apare eruptia cutanata.

Infectia cu parvovirus la adult

In mod obisnuit, la adulti si adolescenti nu apare eritemul specific de la nivelul obrajilor. In schimb, manifestarea caracteristica este durerea si inflamatia articulatiilor care poate persista 1-3 saptamani, iar uneori saptamani sau luni de zile. Cele mai afectate articulatii sunt cele de la nivelul mainii, pumnilor, genunchilor si gleznelor. Articulatiile se vindeca complet, fara probleme pe termen lung.

Frecvent, infectia cu parvovirus B19 se manifesta ca o boala usoara in cazul copiilor si adultilor sanatosi.

Infectia cu parvovirus si anemia

Infectia cu parvovirus B19 poate provoca insa complicatii severe la pacientii care au anumite forme de anemie. Un risc deosebit il au in special pacientii cu anemie in secera (siclemie sau anemie falciforma) sau anemie hemolitica. La acestia, eritemul infectios poate sa nu se manifeste cu rashul caracteristic. In schimb, ei pot dezvolta o anemie severa, o complicatie a infectiei cu parvovirus. Simptomele pot include paloare, respiratie rapida, puls rapid, febra si stare generala de rau.

Anemia este o afectiune in care celulele rosii din sange care transporta oxigenul catre toate partile corpului sunt distruse mai repede decat poate maduva hematogena sa le inlocuiasca. La acesti pacienti, infectia cu parvovirus afecteaza productia de celule rosii ceea ce va provoca o criza de anemie.

De asemenea, parvovirusul poate determina anemie si complicatiile asociate acesteia in cazul:

• Fetilor femeilor insarcinate infectate cu parvovirus in timpul sarcinii
• Persoanelor care au sistem imunitar slabit

Infectia cu parvovirus in sarcina

Uneori, infectia cu parvovirus in timpul sarcinii afecteaza celulele rosii ale fatului, in special daca femeia face boala in prima jumatate a sarcinii. Desi rar, anemia poate fi foarte severa, ceea ce determina avort spontan sau nasterea unui fat mort.

Infectia cu parvovirus la persoanele cu sistem imunitar slabit

Infectia cu parovirus poate cauza o anemie severa la pacientii cu afectarea sistemului imunitar:

• Infectia HIV
• Tratament pentru cancer
• Tratament imunosupresiv la persoanele cu transplant de organ

Cand sa mergi la medic

Daca tu sau copilul tau aveti una dintre conditiile medicale preexistente care cresc riscul pentru complicatii, mergi la un consult la medic:

• Anemie in secera
• Sistem inumunitar afectat
• Sarcina

Mergi de urgenta la camera de garda sau suna la 112 daca copilul tau:

• Nu poate sa bea sau sa se alimenteze si este deshidratat
• Respira cu dificultate
• A devenit palid si se simte foarte slabit sau obosit

Medicul poate pune diagnosticul de eritem infectios in urma examenului fizic, cand observa aspectul caracteristic al fetei pacientului - “obrajii palmuiti”, o evaluare suplimentara a copiilor cu manifestarea clasica a bolii nefiind necesara.

Totusi, persoanelor care au un risc crescut de a face complicatii severe in urma infectiei cu parvovirus B19 li se va recomanda efectuarea unor analize de sange pentru a determina daca sunt imune la parvovirus sau daca au fost infectate recent.

Boala a cincea are o manifestare usoara si trece de obicei de la sine. Copiii si adultii sanatosi se recupereaza complet. Tratamentul se face acasa si consta in odihna si hidratare adecvata. Pentru ameliorarea simptomelor - febra, durere articulara si prurit se administreaza medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), respectiv antihistaminice. Aspirina nu trebuie administrata copiilor cu febra sau boli asemanatoare gripei, inclusiv boala a cincea, din cauza riscului de sindrom Reye, caracterizat prin afectarea grava a sistemului nervos central si a ficatului, care se dezvolta la unii copii mici care au avut anumite boli virale si au fost tratati cu aspirina.

Este inutil sa izolezi copilul deoarece atunci cand rash-ul caracteristic apare, deja acesta nu mai este contagios.

Persoanele care dezvolta complicatii vor primi ingrijire specializata.

Pacientii anterior sanatosi se vor vindeca complet in urma infectiei cu parvovirus si vor avea imunitate toata viata.

In prezent, nu exista un vaccin care sa previna infectia cu parvovirusul B19.

Este dificil sa eviti expunerea, deoarece boala a cincea este contagioasa inaintea aparitiei eruptiei caracteristice. In aceasta perioada, cele mai multe persoane infectate nu stiu ca au boala si astfel pot trasmite usor virusul.

Poti reduce posibilitatea de a te infecta astfel:

• Spala-te des pe maini cu apa si sapun 20 de secunde, in special inainte de a manca si dupa ce ai atins obiecte posibil contaminate (articole de bucatarie, servetele murdare, etc)
• Nu duce mana la ochi, nas sau gura
• Evita contactul apropiat cu persoanele bolnave

Femeile gravide trebuie sa stie despre riscul potential si sa discute despre asta cu medicul lor obstetrician.

Surse de informatie:

www.mayoclinic.org
www.emedicine.medscape.com
www.cdc.gov
www.health.harvard.edu  

Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Content Writer