Epididimita

Cauzele durerii scrotale difera in functie de varsta persoanei afectate, de istoricul medical, precum si de nivelul de activitate sexuala. Cel mai des durerea scrotala este un simptom al epididimitei, orhiepididimitei, sau torsiunii testiculare. Durerea scrotala poate sa apara si in urma unui traumatism, a unei hernii inghinale strangulate sau a unei vasectomii.  Astfel, pentru epididimita si orhiepididimita se disting mai multe tipuri de cauze determinante, cel mai frecvent de natura infectioasa.

Barbatii activi sexual

De cele mai multe ori, durerea scrotala apare pe fondul unei infectii cu transmitere sexuala (ITS). In general, este vorba de chlamydia sau gonoree sau chiar ambele. Zona initiala a infectiei este uretra. Aceasta este un vas cu forma tubulara, prin care trec urina si lichidul seminal de la penis. La un moment dat, bacteriile se raspandesc si intregul tract reproducator ajunge sa atace epididimul.

Inflamatia poate aparea la cateva luni distanta de la contactul sexual care a cauzat raspandirea ITS. Uneori, primele simptome sunt specifice infectiei uretrale; acestea includ senzatia de arsura la urinare, urinari frecvente, durere in zona inferioara a abdomenului, senzatie imperioasa de urinare. Alteori, simptomele specifice epididimitei sunt primele si singurele ale infectiei prin ITS. Acestea includ umflarea si incalzirea scrotului, durere testiculara pe o parte, care se intensifica in timp, scurgeri din penis, sange in lichidul seminal.

In cazul barbatilor care practica sexul anal, epididimita este cauzata, de regula, de bacteriile provenite din zona anala; acestea ajung in zona uretrei prin penis, iar de acolo, la epididim.

Adultii cu un risc medical ridicat

Barbatii care au frecvent infectii urinare sau ale prostatei au un risc mai mare de epididimita. Pentru acestia, infectia este cauzata de bacterii care patrund in canalul urinar si ajung la epididim. De asemenea, epididimita poate aparea dupa realizarea unei operatii sau diagnosticarea unei afectiuni in zona uretrei sau a vezicii urinare. Uneori, durerea scrotala poate aparea si ca urmare a introducerii unui cateter pentru a colecta urina. Cauza principala, insa, este tot de natura bacteriana.

Mai mult, barbatii cu HIV/SIDA sau alte afectiuni care slabesc sistemul imunitar au o probabilitate mai mare de a dezvolta epididimita. La acestia se intalnesc forme de epididimita determinate de virursuri (citomegalovirus) sau micotice (actinomicoza).

In cazuri rare, epididimita apare atunci cand exista o infectie majora la nivelul intregului organism. Aceasta se raspandeste prin fluxul sanguin si ajunge si la epididim.

O forma neinfectioasa a bolii apare in cazul barbatilor care iau amiodaron. Acesta este un medicament de inima, care se poate acumula la nivelul epididimului, provocand aparitia inflamatiei.

Alte situatii

Epididimita poate avea si cauze nebacteriene. Desi este o cauza rara, epididimita poate aparea datorita patrunderii urinei in epididim - de exemplu in timpul manevrei Valsalva, sau la ridicarea de greutati, de asemenea poate sa apara si ca urmare a unui traumatism la nivel inghinal.

Durerea scrotala are o probabilitate mai mare de aparitie in urmatoarele cazuri:

• Sex cu un partener care are o boala cu transmitere sexuala;
• Sex fara prezervativ;
• istoric de infectii cu transmitere sexuala;
• Istoric de infectii ale tractului urinar sau ale prostatei;
• Un penis necircumcis sau o anomalie a tractului urinar;
• Marirea prostatei - poate creste riscul de infectii urinare sau de epididimita;
• Ciclismul sau mersul pe motocicleta;
• Sedentarismul - calatoriile lungi sau sedentarismul la locul de munca;
• Tuberculoza - epididimita tuberculoasa poate aparea, uneori, mai ales la persoane cu sistemul imunitar compromis.

Simptomele epididimitei pot include:

• Umflarea scrotului, inrosirea si  cresterea locala a temperaturii (senzatia de caldura la atingere);
• Durere testiculara si sensibilitate;
• Nevoie urgenta de a urina;
• Dureri la urinare;
• Durere la ejaculare sau in timpul actului sexual;
• Scurgeri din penis;
• Dureri in partea inferioara a abdomenului sau in zona pelvina;
• Sange in sperma;
• Rar, febra.

Pe langa aceste simptome, exista o serie de particularitati, in functie de tipul de epididimita sau de cauza sa. Astfel, epididimita cronica, ce dureaza mai mult de sase saptamani, este recurenta, iar simptomele pot aparea treptat.

In general, durerea este comuna tuturor tipurilor de epididimite. Chiar daca durerea testiculara este unilaterala, ea poate difuza spre testiculul contralateral.

Daca este vorba de o epididimita bacteriana, printre simptome mai pot aparea greata, febra, dureri la urinare si chiar sange in urina. Atunci cand bacteriile au patruns prin uretra, exista o posibilitate mai mare ca patogenul sa fie transmis pe cale sexuala.

In cazul epididimitei acute, simptomele persista mai putin de sase saptamani si constau mai ales in durere si tumefactie (umflare).

Foarte important de stiut este ca simptomele epididimitei pot fi asemanatoare cu cele ale torsiunii testiculare, o afectiune manifestata si prin rasucirea testiculului si intreruperea alimentarii cu sange, motiv pentru care diagnosticarea de specialitate este vitala.

Cazurile de epididimita la copii sunt rare, insa pot aparea. In general, durerea scrotala la copii poate fi cauzata de:

• Trauma directa in zona inghinala;
• Infectii urinare care se raspandesc pana la epididim;
• Reflux de urina in epididim;
• Rasucirea epididimului.

In cazuri rare, epididimita la copii poate fi cauzata de:

• Oreion;
• Tuberculoza;
• Probleme structurale ale tractului urinar;
• Boala Behcet;
• Defecte congenitale ale rinichilor;
• Infectii fungice.

Epididimita la copii se manifesta prin:

• Disconfort in pelvis sau in zona inferioara a abdomenului;
• Scurgere din uretra;
• Arsura sau durere la urinare;
• Roseata in zona testiculelor;
• Sensibilitatea scrotului;
• Febra.

Epididimita apare ca o inflamatie a epididimului, in timp ce orhita reprezinta inflamatia testiculelor. Totusi, in stadiile avansate de epididimita, infectia poate ajunge la testicule, determinand orhita. Aceasta din urma apare spontan si dispare la fel de repede.

De asemenea, daca epididimita este cauzata mai ales de infectiile bacteriene, orhita poate aparea ca urmare a unei infectii bacteriene sau virale, iar de cele mai multe ori, responsabil este virusul oreionului, care face parte din familia paramixovirusurilor.

In plus, in cazul epididimitei, durerea este usoara spre moderata, in timp ce pentru orhita, expertii vorbesc de durere moderata spre severa. Sensibilitatea si umflarea zonei scrotale sunt comune ambelor afectiuni.

Lasata netratata, epididimita poate duce la urmatoarele complicatii:

• Abces in zona scrotului;
• Epididimita cronica - infectia persista chiar si in absenta bacteriilor;
• Epididimo-orhita, daca boala se raspandeste la testicule;
• Atrofie testiculara;
• Rar, infertilitate pe fondul distrugerii epididimului si a testiculelor;
• Raspandirea infectiei in alte zone ale corpului.

Doctorul stabileste diagnosticul pe baza simptomelor, a istoricului medical, chirurgical si sexual, a examenului fizic, precum si a investigatiilor. Mai jos sunt principalele teste recomandate in diagnosticarea durerii scrotale:

• Analiza urinei, pentru a vedea daca exista bacterii - acestea ar putea indica o posibila infectie urinara care s-a raspandit pana la epididim;
• Testarea unei probe extrase din uretra sau a scurgerii din penis;
• Teste de sange, pentru a vedea daca este vorba de o boala cu transmitere sexuala;
• Teste de imagistica, pentru a masura fluxul sanguin din testicule - in general, se recomanda o ultrasonografie Doppler color. Aceasta poate determina daca fluxul de sange din testicule este mai mic sau mai mare decat cel normal. Daca este mai mic, acesta poate indica torsiunea testiculara;
• Testarea proteinei C reactive - ajuta la diferentierea intre epididimita si torsiune testiculara. De asemenea, viteza de sedimentare a eritrocitelor este crescuta, in cazul epididimitei.

Tratamentul epididimitei pleaca de la tratarea cauzei infectiei. In general, sunt recomandate:

• antibiotice - se administreaza timp de 1-2 saptamani, in functie de agentul patogen care a provocat infectia ( de exemplu, doxiciclina sau ceftriaxona pentru infectia cu Neisseria gonorrhoeae;
• medicatie pentru durere (antialgice);
• medicatie antiinflamatoare - pentru reducerea inflamatiei.

Pe langa aceste medicamente, majoritatea medicilor recomanda si:

• Repaus la pat si ridicarea scrotului pentru cel putin doua zile;
• Aplicarea de comprese reci in zona scrotului;
• Purtarea unei cupe de protectie pentru sustinere;
• Evitarea ridicarii unor obiecte grele.

In cazul in care s-a format un abces in zona testiculelor, doctorul va elimina lichidul cu ajutorul unei seringi sau printr-o interventie chirurgicala minora.

Operatia reprezinta singura solutie, daca celelalte tratamente nu au dat rezultat. Interventia presupune indepartarea partiala sau totala a epididimului. De asemenea, daca afectiunea a fost cauzata de un defect al tractului urinar, operatia l-ar putea corecta si, astfel, s-ar ameliora si simptomele epididimitei.

Recuperare si perspectiva

De cele mai multe ori, tratamentul este eficient in vindecarea durerii scrotale. Uneori, disconfortul se amelioreaza in cateva saptamani, insa majoritatea cazurilor de epididimita se vindeca in cel mult trei luni.

In vederea stabilirii evolutiei clinice, doctorul supravegheaza pacientul 3-7 zile de la inceperea tratamentului. Baietii in prepubertate trebuie sa mearga la urolog, deoarece exista un risc crescut de anomalii urogenitale.

Daca epididimita a aparut pe fondul unei infectii cu transmitere sexuala, ambii parteneri trebuie sa se abtina de la contact sexual, pana la incheierea tratamentului cu antibiotice si vindecarea completa.

In majoritatea cazurilor, nu exista efecte adverse care sa influenteze viata sexuala sau activitatea reproductiva. Exista, totusi, un risc de recurenta, motiv pentru care luarea unor masuri de prevenire a infectiei este indicata.

Poti preveni aparitia sau reaparitia durerii scrotale, urmand aceste sfaturi:

• Foloseste prezervativul in timpul sexului;
• Evita exercitiile fizice intense sau ridicarea unor obiecte grele;
• Limiteaza sedentarismul;
• Acorda atentie igienei zonei inghinale;
• Evita contactul sexual cu parteneri care au infectii cu transmitere sexuala.