Fibromialgia

Fibromialgia este o tulburare caracterizata prin dureri musculo-scheletice raspandite in tot corpul, insotite de oboseala, tulburari de somn, de memorie si de dispozitie. Cercetatorii considera ca, in cazul celor care sufera de fibromialgie, senzatiile dureroase sunt amplificate la nivelul creierului si al maduvei spinarii.

Simptomele apar dupa un eveniment traumatic, o interventie chirurgicala majora, infectii generalizate sau stres psihologic semnificativ. Exista situatii in care simptomele se instaleaza treptat, fara a se putea identifica un singur eveniment care sa declanseze boala. Deseori, pacientii care au fibromialgie sufera, de asemenea, de dureri de cap, tulburari ale articulatiei temporomandibulare, sindrom de colon iritabil, anxietate si depresie.

Statistica si cazuristica medicala arata ca femeile sunt mai predispuse decat barbatii in a dezvolta aceasta afectiune.

Cauzele certe care duc la aparitia fibromialgiei nu sunt pe deplin cunoscute, dar cei mai multi medici considera ca stimularea nervoasa repetata determina o modificare a modului in care creierul percepe durerea. Aceasta modificare ireversibila provoaca o crestere anormala a nivelurilor anumitor substante chimice din creier si de la nivelul maduvei spinarii, ceea ce genereaza senzatia de durere. In plus, receptorii pentru durere, care se afla peste tot la nivelul organelor, pielii, muschilor si articulatiilor, par sa dezvolte ceea ce medicii numesc o „memorie a durerii”, devenind extrem de sensibili si reactionand excesiv la semnalele dureroase si nedureroase.

In ceea ce priveste factorii de risc care pot duce la aparitia fibromialgiei, un rol important pare sa aiba componenta genetica. Sunt dese situatiile in care boala se manifesta in familie. Fibromialgia nu este transmisa direct de la parinti la copii, dar tulburarea pare sa fie frecventa in cadrul familiilor. Riscul de a dezvolta fibromialgie este mai mare in cazul persoanelor care au rude de sange cu fibromialgie, spre deosebire de familiile in care nimeni nu are aceasta boala. Studiile ADN au aratat ca ar putea fi vorba despre o mutatie genetica, ceea ce explica de ce aceste tulburari au o componenta ereditara. Genele responsabile sunt cele cu rol in raspunsul sistemului nervos la durere, iar unele dintre acestea sunt identice celor asociate cu depresia si anxietatea, acesta putand fi si motivul pentru care anumite medicamente cu efect antidepresiv pot ajuta la reducerea simptomelor fibromialgiei.

Pe de alta parte, unele boli de natura infectioasa par sa declanseze sau sa agraveze fibromialgia. Boala poate fi declansata si de o trauma majora, cum ar fi un accident de masina. De asemenea, stresul psihologic prelungit poate provoca afectiunea. Cazuistica bolii arata ca activitatea fizica intensa sau, din contra, sedentarismul cronic, poate declansa boala.

Este luat in calcul si faptul ca vremea rece si umeda poate fi un factor declansator sau agravant, la fel cum sunt si tulburarile cronice de somn, netratate.

Se considera ca femeile sunt mai predispuse in a dezvolta suferinta.
In categoria factorilor de risc certi se numara poliartrita reumatoida si lupusul.  Aceste afectiuni pot duce la aparitia fibromialgiei sau pot agrava boala. Frustrarea de a nu face fata unei afectiuni adesea neintelese poate duce, de asemenea, la depresie si anxietate legata de sanatate, ceea ce  formeaza un veritabil cerc vicios, care agraveaza suferinta.

Simptomele principale ale fibromialgiei includ:

Durere generalizata. Durerea asociata fibromialgiei este, adesea, constanta si dureaza de cel putin trei luni. Pentru a fi considerata raspandita, generalizata, durerea trebuie sa apara pe ambele parti (stanga/dreapta) ale corpului, dar si in partea superioara si inferioara (deasupra si sub talie). Durerea este, in general, la nivelul muschilor si oaselor (dureri musculo-scheletice), in zone cu sensibilitate dureroasa crescuta si un prag al sensibilitatii dureroase foarte scazut.

Oboseala. Persoanele cu fibromialgie se trezesc adesea obosite, chiar daca raporteaza ca dorm perioade lungi de timp. Somnul este frecvent intrerupt de durere si multi pacienti cu fibromialgie au si alte tulburari de somn, cum ar fi sindromul picioarelor nelinistite si apneea de somn.

Dificultati cognitive. Un simptom denumit, in mod obisnuit, „ceata fibroasa” afecteaza capacitatea de concentrare, atentie si focalizarea pe sarcinile mentale.

Fibromialgia coexista cu sindromul colonului iritabil, sindromul oboselii cronice, migrena si alte tipuri de dureri de cap, cistita interstitiala sau sindromul dureros al vezicii urinare, tulburarile articulare temporomandibulare, anxietatea, depresia si cu sindromul tahicardiei posturale (cresterea importanta a frecventei cardiace, intr-un interval de 10-15 minute de la schimbarea pozitiei corpului, de la asezat la ridicat ori de la ortostatism la asezat sau culcat, asociata cu simptome ca oboseala, ameteala, palpitatii sau/si respiratie accelerata).

Durerea, oboseala si calitatea slaba a somnului, asociate cu fibromialgia, pot interfera cu capacitatea de a functiona in limite normale, acasa sau la locul de munca.

Fiind o afectiune atat de subtila, diagnosticul este greu de pus. In trecutul nu foarte indepartat, diagnosticul de fibromialgie era pus dupa verificarea a 18 puncte specifice pe corpul unei persoane, pentru a vedea cate dintre ele erau dureroase, cand erau apasate ferm. Procedura a fost abandonata.

Principalul factor pentru diagnosticarea bolii este gradul de raspandire al senzatiei dureroase, intensitatea si durata acesteia. Se iau in calcul probleme care dureaza de mai mult de trei luni.
Pentru a se putea pune un diagnostic de fibromialgie, pacientii trebuie sa confirme patru dintre aceste cinci situatii:

• durere in regiunea superioara stanga, inclusiv umarul, bratul sau/si maxilarul;
• senzatii dureroase continue in regiunea superioara dreapta, inclusiv umarul, bratul sau/si maxilarul drept;
• regiunea inferioara stanga, inclusiv sold, fese sau picior, afectate de durere continua;
• regiunea inferioara dreapta, inclusiv sold, fese sau/si picior, cu durere extinsa;
• regiunea axiala, care include gatul, spatele, pieptul sau/si abdomenul.

Diagnosticarea poate include evaluarea starii generale de sanatate si, implicit, investigatii care sa excluda alte posibile afectiuni ce pot fi asociate cu senzatiile dureroase. Se pot face investigatii care sa confirme sau nu unele suferinte articulare si reumatice, dar si teste ale tiroidei, investigatii specifice pentru colon si in sfera genitala.

O hemograma completa este utila pentru a evalua starea generala de sanatate si pentru a detecta o gama larga de tulburari, inclusiv anemia, infectiile sau boli ale sangelui, inclusiv leucemia. Cresterile sau scaderile anormale ale numarului de celule, dupa cum poate arata o hemoleucograma completa, pot indica afectiuni care agraveaza sau provoaca fibromialgia ori pot confirma alte boli, de alta natura, care au ca simptom durerea.

Unul dintre teste va evalua nivelul de vitamina D din sange. Sunt utile si unele analize care sa identifice apneea de somn, toate acestea conturand tabloul clinic al bolii si contribuind la precizia diagnosticului.

Fibromialgia este dificil de tratat, insa medicamentele, terapia si adaptarea stilului de viata pot ajuta la controlul simptomelor si pot imbunatati calitatea vietii.

Tratamentul pune accent pe minimizarea simptomelor si pe imbunatatirea starii generale de sanatate. Niciun tratament nu functioneaza pentru toate simptomele, iar schema terapeutica este personalizata pentru fiecare pacient in parte.

Sunt folosite analgezice uzuale, care se pot elibera fara reteta. Nu sunt recomandate cele din clasele superioare, pentru ca pot genera efecte adverse severe si produc dependenta. Este dovedit ca acestea agraveaza durerea, in timp. Antidepresivele se dovedesc utile si pot ajuta la ameliorarea durerii si oboselii asociate fibromialgiei. In plus, acestea relaxeaza si au beneficii in reglarea somnului. Mai sunt administrate medicamente utilizate in tratarea epilepsiei, care se dovedesc deseori utile in reducerea anumitor manifestari dureroase asociate cu fibromialgia.

Terapii asociate

O varietate de terapii alternative pot ajuta la reducerea simptomelor si la imbunatatirea starii generale a pacientilor. Astfel, fizioterapia poate imbunatati flexibilitatea si rezistenta la durere. Fizioterapia in apa se dovedeste a fi foarte utila. Terapia ocupationala poate fi un aliat, dar si psihoterapia poate ajuta la depasirea starilor anxioase, a depresiei si la un bun si eficient management al stresului.

Se recomanda abordarea unui alt stil de viata, cu scopul de a limita sau evita situatiile stresante, suprasolicitarea si emotiile intense. Medicii si terapeutii care trateaza bolnavi de fibromialgie ii sfatuiesc pe acestia sa-si continue activitatea si rutina zilnica, evitand factorii care pot duce la agravarea afectiunii. S-a dovedit ca renuntarea la activitati agraveaza intens boala, accentuand anxietatea si depresia.

Deoarece oboseala este una dintre principalele componente ale fibromialgiei, este esentiala o buna igiena a somnului. Medicii recomanda o rutina corecta si sustinerea somnului prin metode terapeutice cat mai naturale cu putinta.

Activitatea fizica moderata, constanta, poate fi un beneficiu urias pentru persoanele care sufera de forme medii de fibromialgie. La inceput, exercitiile fizice pot accentua senzatiile dureroase, dar ulterior, miscarea se va dovedi utila. Mersul pe jos, inotul, ciclismul sau un program de exercitii la domiciliu amelioreaza substantial suferinta.

S-a dovedit a fi util si masajul terapeutic, ce implica utilizarea diferitelor tehnici pentru a misca muschii corpului si tesuturile moi. Masajul poate reduce ritmul cardiac, poate relaxa musculatura si poate imbunatati starea articulatiilor, ajutand la ameliorarea stresului si anxietatii.

Unele terapii complementare, cum sunt meditatia, yoga si acupunctura, se dovedesc solutii utile la care unii dintre pacienti raspund extrem de bine.

Pe de o parte, este greu de spus daca aceasta suferinta poate fi prevenita. Pe de alta parte, se constata ca terapiile complementare aplicate celor care au fost diagnosticati cu fibromialgie se dovedesc foarte eficiente, deci se poate presupune ca acestea reprezinta solutii ce pot preveni aparitia bolii, mai ales in cazul persoanelor care se incadreaza in categoriile cu risc ridicat.

Cea mai buna abordare preventiva consta in controlul stresului si in gestionarea corecta a emotiilor, dar si in terapia corecta a bolilor reumatice sau a altor afectiuni cronice. La acestea se adauga somnul de calitate si interventia, prin metode naturale, pentru reglarea rapida a oricaror tulburari de somn.

Tratarea si gestionarea depresiei si anxietatii pot reduce riscul instalarii fibromialgiei, iar mentinerea unui stil de viata echilibrat si a unei diete sanatoase contribuie la o mai buna calitate a vietii si la prevenirea acestei suferinte, dar si a altor boli care pot duce la fibromialgie.