Alergiile la caini si pisici

Reactiile alergice sunt declansate de sistemul imunitar, atunci cand acesta identifica gresit o substanta inofensiva (numita alergen) ca fiind o amenintare si declanseaza o serie de reactii pentru a o elimina din corp. Mecanismul de baza al reactiilor alergice implica doua tipuri de celule ale sistemului imunitar: limfocitele B si limfocitele T.

Atunci cand o persoana este expusa la un alergen, limfocitele B produc o proteina numita anticorp IgE (imunoglobulina E). Acest anticorp se ataseaza de mastocite si de granulocitele bazofile, doua tipuri de celule ale sistemului imunitar, care se gasesc in tesuturile corpului. Atunci cand persoana este expusa din nou la acelasi alergen, acesta se leaga de anticorpii IgE de pe mastocite si bazofile, declansand eliberarea unor substante chimice, precum histamina. Aceasta provoaca inflamatie si alte simptome ale reactiei alergice, cum ar fi pruritul, roseata si secretia nazala sau lacrimala.

Mecanismul reactiilor alergice este complex si poate varia in functie de tipul de alergen si de sensibilitatea persoanei la acesta. in general, tratamentul reactiilor alergice implica evitarea expunerii la alergen si utilizarea de antihistaminice sau alte medicamente care pot bloca efectele substantelor chimice eliberate in timpul reactiei alergice.

Alergia la caini si pisici apare atunci cand sistemul imunitar al unei persoane reactioneaza exagerat la alergenii gasiti in pielea, saliva sau urina de animale. Alergenii pot fi inhalati, inghititi sau pot intra in contact cu pielea. Iata cateva moduri prin care poate fi provocata alergia la caini si pisici, in randul persoanelor predispuse:

• contactul direct cu animalele - alergenii se gasesc in pielea si saliva animalelor si pot fi transmisi prin atingerea animalelor;
• inhalarea alergenilor - alergenii pot fi gasiti in aerul inconjurator, din cauza particulelor de piele sau saliva care se pot desprinde si ramane in aer. Acest lucru poate provoca simptome respiratorii, cum ar fi tusea, stranutul sau congestia nazala;
• consumul alimentelor care contin proteine de animale - unele alimente pot contine proteine care sunt similare cu cele gasite in pielea si saliva animalelor, ceea ce poate duce la reactii alergice.

Din nefericire, este foarte dificil pentru o persoana alergica sa evite intotdeauna contactul cu astfel de alergeni, indiferent daca detine sau nu animale de companie. Din acest motiv, este cu atat mai dificila tinerea sub control a reactiilor alergice declansate de catre caini sau pisici.

La fel ca in cazul oricarei alte reactii alergice, manifestarile alergiei la pisici si caini pot sa difere de la pacient la pacient, insa exista o serie de simptome care au o frecventa mai ridicata, in randul acestor persoane:

• stranut frecvent;
• nas infundat;
• rinoree;
• ochi aposi sau lacrimare excesiva;
• ochi iritati;
• tuse;
• wheezing (respiratie suieratoare);
• urticarie (eruptii cutanate pruriginoase);
• prurit;
• dificultati de respiratie, ce pot aparea mai ales la persoanele astmatice;
• tulburari ale somnului, pe fondul simptomelor suparatoare, precum tusea, nasul infundat sau pruritul;
• simptome digestive: greata, varsaturi, crampe abdominale;
• cefalee.

in cazul in care prezinti simptome severe de alergie la contactul cu animalele (senzatie de sufocare, ameteli, umflarea fetei, a limbii sau a buzelor), este important sa soliciti asistenta medicala de urgenta, pentru a preveni aparitia si evolutia unui episod de soc anafilactic.

Acesta reprezinta o problema severa, amenintatoare de viata, ce necesita ingrijire medicala imediata.

Odata identificate simptomele specifice reactiei alergice, va fi necesara efectuarea unei serii de teste de diagnostic, solicitate de catre medicul specialist alergolog, in vederea stabilirii unui diagnostic concret. La fel ca in alte cazuri de alergie, diagnosticul de alergie la caini sau pisici se poate clarifica prin intermediul urmatoarelor metode:

• anamneza si examenul fizic general - medicul va dori sa stie care sunt simptomele, de cand au aparut acestea, dar si daca exista membri ai familiei care sufera de alergii la animalele de companie. Totodata, specialistul va verifica functia respiratorie, pulsul si tensiunea arteriala a pacientului.
• testele cutanate - unul dintre acestea poarta numele de testare cutanata prick si presupune aplicarea pe piele a unor alergeni, de regula, pe antebrat, in partea anterolaterala. Ulterior, medicul va monitoriza efectele respectivilor alergeni si modul in care acestea evolueaza. De asemenea, se mai poate utiliza testul transdermic, care implica introducerea sub piele a unei cantitati mici de alergen, urmata de monitorizarea reactiei pielii la alergen. Aceasta categorie de teste se efectueaza de catre un alergolog si pot fi utilizate pentru a detecta alergia la un singur alergen sau la mai multi alergeni;
• testele serologice (IgE specifice)- in vederea efectuarii acestor teste, este prelevata o proba de sange si apoi testata, pentru a detecta nivelul de anticorpi specifici produsi ca raspuns la expunerea la alergenul provenit de la animale. Aceste teste pot fi utile in special pentru persoanele care nu pot fi testate prin intermediul testelor cutanate.

In general, diagnosticul de alergie la animalele de companie se bazeaza pe o combinatie de teste cutanate, teste serologice si monitorizare a simptomelor. Evaluarea periodica a simptomelor este importanta pentru a determina daca manifestarile unei persoane alergice la animale au sau nu tendinta de a se agrava. De aceea, medicul alergolog este cel mai in masura sa diagnosticheze si sa monitorizeze o persoana alergica la animale, urmand ca, apoi, sa elaboreze un plan de tratament adecvat.

Tratamentul pentru persoanele alergice la caini si pisici poate avea diferite forme, in functie de severitatea simptomelor si de gradul de expunere la alergeni. Astfel, pentru ameliorarea starilor declansate de catre reactiile alergice sau pentru tinerea acestora sub control, se recomanda urmatoarele actiuni:

• evitarea, pe cat posibil, a alergenilor - cel mai eficient mod de preventie pentru alergia la animalele de companie este evitarea expunerii la respectivii alergeni. Aceasta poate insemna evitarea salilor in care traiesc sau sunt prezente animale, evitarea contactului cu pisicile sau cainii ori utilizarea unei camere separate pentru animalele de companie;
• administrarea de medicamente cu rol antialergic - antihistaminicele (loratadina, desloratadina, levocetirizina etc.) sunt medicamente care pot fi prescrise pentru a reduce simptomele alergice, cum ar fi pruritul, edemele, secretiile nazale si stranutul. De asemenea, medicul poate recomanda sprayuri nazale pe baza de corticosteroizi sau substante decongestionante, pentru a ameliora simptomele respiratorii;
• imunoterapia ("terapia cu alergeni") - poate fi recomandata pentru persoanele care sufera de alergie la caini sau pisici si care nu raspund la alte tratamente sau care nu pot evita expunerea la alergeni. Aceasta forma de tratament presupune injectarea treptata a unor mici cantitati de alergen sub piele, intr-o perioada de timp, pentru a obisnui corpul cu alergenul si pentru a reduce intensitatea reactiei alergice.

Curatenia regulata a casei, inclusiv aspirarea, spalarea suprafetelor si stergerea prafului, joaca, de asemenea, un rol important in gestionarea alergiei la caini sau pisici, intrucat poate ajuta la reducerea cantitatii de alergeni de origine animala din mediul inconjurator si, prin urmare, la ameliorarea simptomelor alergice.

Diagnosticarea corecta si tratarea adecvata a alergiei la caini si pisici sunt deosebit de importante pentru sanatatea si chiar viata persoanelor afectate. Desi este o afectiune deosebit de neplacuta si potential periculoasa, alergia la animalele de companie poate fi tinuta sub control cu tratamentul potrivit si cu o monitorizare atenta a starii de sanatate, prin vizite regulate la medicul alergolog.