Alergia la mucegai

Mucegaiul este produs de diferite tipuri de ciuperci care cresc în medii umede. De aceea, îl găsim adesea în băi, în subsoluri, în bucătării și oriunde există umiditate pentru perioade lungi de timp. Totuși, umiditatea asociată scurgerilor sau inundațiilor nu este cel mai frecvent motiv pentru creșterea mucegaiului într-o casă. Cel mai adesea, creșterea mucegaiului este favorizată de o ventilație necorespunzătoare, ca urmare a modului în care a fost construit imobilul, care a dus la menținerea unei relative umidități în spatele pereților sau sub podelele unui subsol.

Aceste ciuperci se răspândesc prin „semințe” invizibile, numite spori. Aceștia călătoresc prin aer și prind rădăcini oriunde găsesc o suprafață umedă. Ei proliferează rapid și, în mai puțin de 24 de ore, pot lua „în stăpânire” zone întregi, dacă există condițiile menționate, de ventilație slabă și de umiditate ridicată.

Pentru persoanele care petrec timp într-un spațiu contaminat cu astfel de ciuperci, problema începe atunci când sporii răspândiți de acestea ajung la nivelul aparatului respirator ori în contact cu pielea. Sporii produc substanțe toxice, cunoscute sub numele de micotoxine, care pot determina, la unele persoane, un răspuns al sistemului imunitar. Acele mucegaiuri care au o concentrație mare de toxine sunt numite „mucegaiuri toxice”.

În afara mucegaiurilor din aer, există variante de mucegaiuri care pot ajunge în organism prin unele alimente (anumite tipuri de brânză, produsele alimentare fermentate, unele vinuri și produse alimentare care conțin oțet), determinând iritări sau reacții alergice.

De asemenea, există și unele mucegaiuri cu grad mare de toxicitate, care pot provoca boli foarte grave. Un exemplu de mucegai toxic este Stachybotrys, care este cunoscut cu numele de „mucegai negru”.

Dintre diferitele tipuri de mucegaiuri care pot provoca alergii, cele mai comune sunt: Alternaria, Aspergillus, Cladosporium și Penicillium. 

Familia Alternaria cuprinde sute de specii, dintre care două au implicaţii alergologice semnificative: Alternaria alternata şi Ulocladium chartarum (Alternaria chartarum). Sensibilizarea persoanelor atopice la Alternaria alternata variază între 3% şi 40%, în funcţie de regiunea climatică şi de populaţia testată.

Familia Aspergillus cuprinde în jur de 100 de specii, dintre care Aspergillus fumigatus și Aspergillus niger stau cel mai des la originea îmbolnăvirilor umane. Pe lângă alergii, Aspergillus poate provoca infecții cunoscute sub numele de aspergiloză, care poate lua forme invazive grave, putând compromite funcția respiratorie și alte funcții.

Cladosporium este o clasă de ciuperci care cuprinde unele dintre cele mai răspândite mucegaiuri care se dezvoltă atât afară, cât și în interiorul caselor.
Două dintre speciile sale cele mai comune sunt Cladosporium cladosporioides și Cladosporium herbarum. Speciile de Cladosporium pot crește la temperaturi scăzute, inclusiv în condițiile de depozitare la frigider, și tind să formeze pete negre pe alimente sau decolorarea acestora și, desigur, deteriorarea lor. Specii ale acestei clase au fost izolate din cereale, alune, fructe și carne refrigerată, în special carne de vită. 

Penicillium este o clasă de ciuperci de mucegai albastru sau verde (regnul Fungi), găsite pe alimente, produsele din piele și țesături. Dincolo de prezența lor inoportună, ele au o importanță economică în producția de antibiotice (penicilină), acizi organici și brânzeturi.
 

În unele cazuri, organismul percepe sporii de mucegai ca pe un inamic care trebuie anihilat, dezvoltând astfel o reacție alergică. Iar cu cât organismul unei persoane este genetic programat să fie mai puțin apt pentru eliminarea toxinelor produse, reciclându-le în mod recurent, cu atât manifestările de alergie se vor complica și vor fi mai intense. 

Fiecare organism poate fi afectat de toxicitatea mucegaiurilor într-un mod diferit, prin migrene și dureri de cap constante, prin dificultăți de respirație (respirație șuierătoare, respirație scurtă), senzație de „ceață pe creier”, oboseală sau chiar prin depresie.

Alte simptome frecvent întâlnite în tabloul unei alergii la mucegai – și nu numai – sunt:

• mâncărimile și erupțiile la nivelul pielii (eczemele);
• tusea;
• ochii lăcrimoși, înroșiți și senzația de mâncărime la acest nivel (conjunctivita alergică);
• secrețiile nazale permanente (nasul înfundat, care curge sau picură); 
• sinuzita de lungă durată sau frecventă.

Expunerea prelungită la sporii de mucegai poate determina și simptome mai puțin specifice, precum:

• dureri articulare;
• crampe și dureri musculare;
• amorțeală, furnicături, tremor, dureri nervoase persistente;
• senzație de amețeală (vertij);
• gust metalic;
• stare de slăbiciune, de vlăguire;
• episoade frecvente de viroze respiratorii;
• probleme hepatice și/sau renale;
• dificultăți de concentrare, o memorie slabă;
• infertilitate etc.

Pe termen lung, toxicitatea descărcată în organism în urma expunerii la mucegaiuri poate duce la dezvoltarea unor boli hepatice, renale sau chiar a unor cancere. Totuși, în condiții similare de expunere, o persoană poate avea simptome persistente, în vreme ce altele ar putea să nu prezinte niciun simptom. Posibile explicații pentru acest fapt ar putea fi diferențele genetice sau încărcătura toxică generală a corpului.

Deoarece tabloul simptomatic diferă de la o persoană la alta, se poate dovedi dificil de făcut legătura între starea celui afectat și reacția produsă în urma expunerii la mucegai. Mulți dintre cei care suferă de o alergie la mucegai trebuie să dovedească perseverență pentru a ajunge la un diagnostic în acest sens.
 

Pentru a stabili diagnosticul de alergie la mucegai, medicul va începe consultația cu o serie de întrebări specifice, pentru a face anamneza. Apoi, la fel ca la diagnosticarea majorității tipurilor de alergii, va propune persoanei în cauză un test de piele și/sau de sânge, pentru a constata care este reacția organismului la mucegai. 

Testul cutanat implică zgârierea pielii cu ace care au particule de mucegai pe ele. În cazul prezenței alergiei la mucegaiuri, poate apărea o reacție precum mâncărimea, roșeața sau umflarea pielii în zona zgâriată.

Testele de sânge pot servi pentru screeningul alergiei, prin monitorizarea anticorpilor IgE specifici pentru mucegai. Aceștia pot ajuta la diagnosticarea unei alergii și, ulterior, pentru a afla dacă tratamentul administrat pentru combaterea alergiei funcționează.

În alergii, primul principiu pe care se construiește strategia terapeutică este evitarea factorului alergen. Așadar, și pentru a gestiona o alergie la mucegai se începe cu măsuri ce țin de stilul de viață. Atât în interiorul căminului sau în alte spații interioare, cât și în mediul ambient de afară, persoanele afectate trebuie să evite expunerea la mucegai pe cât posibil. 

Pentru a preveni formarea mucegaiului în interior, este important să se asigure, în primul rând, o bună ventilație a camerelor și încăperilor – de exemplu, dacă baia nu este prevăzută cu o fereastră care să poată fi deschisă pentru a limita umiditatea, este bine-venit un ventilator instalat pe fereastra de aerisire, pentru evacuarea aburilor. Iar dacă există indicii asupra prezenței mucegaiului (miros specific sau chiar pătarea și colorarea anumitor suprafețe), trebuie recurs cât mai repede la mijloace de igienizare complete.

De asemenea, în mediul exterior, trebuie evitate locurile umbroase și cu multă umezeală – inclusiv zonele de pădure în care s-au adunat grămezi de frunze umede.

Soluții terapeutice 

Medicamentele precum antihistaminicele sau steroizii nazali au rol de atenuare a simptomelor. De asemenea, este destul de întâlnit ca, în cazul persoanelor cu astm bronșic, medicul curant să prescrie steroizi inhalatori sau stabilizatori ai mastocitelor.

Dacă expunerea la mucegai este recurentă și este de așteptat ca alergia să fie reactivată – cum este în cazul expunerii la mucegaiurile din mediul exterior, pentru cei care trăiesc într-o zonă cu o climă rece și umedă –, se poate recurge, cu câteva luni înainte de perioada critică, la desensibilizarea prin imunoterapie, prin așa-numitele vaccinuri pentru alergii.

Persoanelor care au reacții alergice severe în contact cu mucegaiurile li se recomandă să aibă mereu la îndemână un injector de epinefrină (adrenalină). O asemenea măsură de prevedere se poate dovedi salvatoare, dacă persoana ajunge în contact cu spori de mucegai.

Intoxicația micotică 

Deoarece micotoxinele produse sunt solubile în grăsimi, asta înseamnă că au capacitatea de a se dizolva în țesut și de a rămâne acolo mult timp. Țesuturile de care se pot lega aceste micotoxine se găsesc în creier, nervi și glande, astfel încât vor provoca simptome în tot corpul. 

De aceea, obiectivul terapeutic într-o astfel de situație vizează intensificarea proceselor de excreție, accentul căzând pe optimizarea activității organelor și sistemelor implicate în detoxifiere: ficatul și sistemul limfatic și, desigur, intestinele, rinichii, pielea, plămânii. În funcție de micotoxinele ajunse în organism și de capacitatea acestuia de a reacționa, poate fi nevoie de o detoxifiere complexă, apelând la o combinație de lianți, printre care: argilă, cărbune, chlorella, zeolit, coriandru, vitamina C, complexul de vitamine B, diverse minerale, pectină de citrice și alții.

De asemenea, pentru susținerea proceselor de rehidratare, de revitaminizare și de remineralizare a organismului, o metodă care favorizează trecerea directă a acestor resurse în fluxul sangvin, fără a risipi nimic în cadrul altor procese, este terapia intravenoasă. Nu în ultimul rând, transpirația prin exerciții fizice și sauna sunt alte modalități excelente de a reduce nivelul de micotoxine din organism. 

Bibliografie:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mold-allergy/symptoms-causes/syc-20351519
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22309-mold-allergy
• https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/alergologia/alergenele-moleculare-ale-fungului-alternaria-alternata-in-diagnosticul-alergologic-de-precizie-id-6273-cmsid-99
• https://aspergillosis.org/ro/ce-este-aspergiloza/
• https://enviromedclinic.com/how-do-you-know-if-mold-is-making-you-sick/
• https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/cladosporium
• https://shamynds.com/iv-therapy-treatment-for-mold-and-mycotoxins/