Bolile autoimune

Intr-o boala autoimuna, sistemul imunitar percepe in mod eronat o parte a corpului, cum ar fi articulatiile sau pielea, ca fiind straina. In consecinta, elibereaza proteine numite autoanticorpi care ataca celulele sanatoase.

In anumite boli autoimune este afectat un singur organ, cum este cazul pancreasului in diabetul zaharat de tip 1. Exista si boli autoimune in care este afectat intregul organism – de exemplu, lupusul eritematos sistemic (LES).

Exista mai mult de 80 de tipuri de boli autoimune care afecteaza o gama larga de parti ale corpului. Iata care sunt cele mai importante dintre acestea:

• Artrita reumatoida. Sistemul imunitar produce anticorpi care se ataseaza de captuseala articulatiilor. Ulterior, celulele sistemului imunitar ataca apoi articulatiile, provocand inflamatii, umflaturi si durere.
• Lupus eritematos sistemic. Persoanele cu lupus dezvolta anticorpi autoimuni care se pot atasa la tesuturile din tot corpul. Articulatiile, plamanii, celulele sanguine, nervii si rinichii sunt frecvent afectate de lupus.
• Boala inflamatorie intestinala. Sistemul imunitar ataca mucoasa intestinelor, provocand episoade de diaree, sangerari rectale, dureri abdominale, febra si scadere in greutate. Colita ulcerativa si boala Crohn sunt cele doua forme majore de boala inflamatorie intestinala.
• Scleroza multipla. Sistemul imunitar ataca celulele nervoase, provocand simptome precum: durere, orbire, slabiciune, slaba coordonare si spasme musculare.
• Diabetul zaharat de tip 1. Anticorpii sistemului imunitar ataca si distrug celulele care produc insulina din pancreas.
• Sindromul Guillain Barre. Sistemul imunitar ataca nervii care controleaza muschii picioarelor si, uneori, bratele si partea superioara a corpului.
• Polineuropatia inflamatorie cronica demielinizanta. La fel ca in cazul sindromului Guillain-Barre, sistemul imunitar ataca nervii, insa simptomele dureaza mult mai mult. Aproximativ 30% dintre pacienti ajung sa foloseasca un scaun cu rotile daca nu sunt diagnosticati si tratati la timp.
• Psoriazis. In psoriazis, celulele sanguine ale sistemului imunitar numite celule T se acumuleaza in piele. Activitatea sistemului imunitar stimuleaza celulele pielii sa se reproduca rapid, producand placi argintii, solzoase pe piele.
• Boala Graves. Sistemul imunitar produce anticorpi care stimuleaza glanda tiroida sa elibereze cantitati in exces de hormon tiroidian in sange (hipertiroidism).
• Tiroidita Hashimoto. Anticorpii produsi de sistemul imunitar ataca glanda tiroida, distrugand incet celulele care produc hormonul tiroidian. Nivelurile de hormon tiroidian (hipotiroidism) scad de obicei in decurs de cateva luni pana la cativa ani.
• Miastenia gravis. Anticorpii se leaga de nervi si ii fac incapabili sa stimuleze corect muschii. Slabiciunea mulsculara care se agraveaza odata cu practicarea activitatii este principalul simptom.
• Vasculita. Sistemul imunitar ataca si deterioreaza vasele de sange din acest grup de boli autoimune. Vasculita poate afecta orice organ, astfel incat simptomele variaza foarte mult si pot aparea aproape oriunde in corp.

Alte boli autoimune cu incidenta tot mai mai mare in ultimii ani:

• Vitiligo
• Pemphigus
• Lichen
• Boala Basedow
• Boala Addison
• Sindromul Sjogren
• Iridociclita
• Boala celiaca
• Hepatita autoimuna
• Trombocitopenie sau anemie hemolitica autoimuna
• Artrite
• Colagenoze
• Spondilartropatii
• Sindrom antifosfolipidic  
• Encefalopatii autoimune

Imunitatea si semnificatia acesteia a cunoscut mai multe schimbari de-a lungul secolelor, odata cu cercetarile care s-au efectuat asupra sistemului imunitar, a reactiei organismului in fata bolilor, dar si asupra metodelor de tratament. Parcurgem astfel intreaga evolutie de la introducerea pe scara larga a vaccinurilor, a antibioticelor, a substantelor imunostimulatoare, respectiv imunomodulatoare si imunosupresoare cu efect asupra imunitatii organismului sau a agentilor agresori implicati.

Imunitatea in sensul folosit astazi reprezinta o balanta intre mecanismele de aparare impotriva infectiilor (imunitatea naturala si cea dobandita prin imunizare activa sau pasiva prin administrarea de seruri sau vaccinuri) si mecanismele de toleranta fata de structurile proprii, pentru a evita aparitia alergiilor sau bolilor autoimune. Dintre toate, bolile autoimune reprezinta ultima “reduta” de cucerit, cu mecanisme si cauze inca putin cunoscute si intelese.

O boala autoimuna poate afecta orice organ ducand la aparitia inflamatiei, respectiv distrugerii tesuturilor, in acelasi timp cu o reactie deficitara sau anormala fata de structurile straine. Consecintele pot fi grave, iar stabilirea la timp a diagnosticului si initierea tratamentului la momentul oportun pot evita invaliditatea, care presupune costuri materiale si sociale majore.

Medicii nu stiu exact ce determina sistemului imunitar sa identifice gresit anumite organe ca fiind invadatori. Exista, insa, mai multe teorii potrivit carora un sistem imunitar hiperactiv ataca organismul dupa o infectie sau un traumatism. De asemenea, se stie ca unii oameni sunt mai predispusi sa dezvolte o boala autoimuna, in functie de:

• Bagajul genetic. Anumite boli autoimune precum lupusul si scleroza multipla tind sa apara in familii. Acest lucru inseamna ca toti membrii unei familii mostenesc o susceptibilitate la o afectiune autoimuna, insa nu toti vor dezvolta boala
• Greutate. A fi supraponderal sau obez creste riscul de a dezvolta artrita reumatoida sau artrita psoriazica. Acest lucru se poate datora faptului ca o greutate mai mare pune mai multa presiune pe articulatii. In plus, tesutul adipos produce substante care incurajeaza inflamatia
• Consumul de tutun. Cercetarile au legat fumatul de o serie de boli autoimune, precum lupusul, poliartrita reumatoida, hipertiroidismul si scleroza multipla
• Consumul de anumite medicamente. Consumul de anumite medicamente pentru tensiunea arteriala sau antibiotice poate declansa lupusul indus de medicatie, care este adesea o forma benigna de lupus. De asemenea, s-a descoperit ca medicamentele specifice utilizate pentru scaderea colesterolului, numite statine, pot declansa miopatia indusa de statine - o boala autoimuna rara care provoaca slabiciune musculara.

Deoarece incidenta bolilor autoimune este in crestere, cercetatorii suspecteaza ca in determinismul acestor afectiuni ar putea fi implicati si factori de mediu precum infectiile si expunerea la substante chimice sau solventi.

Bolile autoimune reprezinta rezultatul interactiunii dintre factorii genetici si factorii declansatori. Dintre acestia, factorii genetici sunt considerati ca avand rolul cel mai mare in declansarea bolilor autoimune.

Factori genetici

Acestia nu sunt influentabili. Urmatoarele genotipuri sunt intalnite mai frecvent in anumite boli:

• HLA DR3, DR4 - asociate cu poliartrita reumatoida si tiroidita autoimuna
• HLA DR2, DR3 - asociate cu lupusul eritematos sistemic
• HLA B27 - asociat cu spondilita anchilozanta,
• Modificari la nivelul cromozomilor 5 si 10 sau la nivelul genelor ATG16L1, IL23R, IRGM si NOD2, care predispun la  aparitia bolii Chron

Factori legati de sex

Unele boli autoimune sunt mai frecvente la femei - tiroidita autoimuna, poliartrita reumatoida, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, scleroza multipla, in timp ce spondilita anchilozanta este mai frecventa la barbati.

Factori declansatori

Factorii genetici nu pot declansa singuri bolile autoimune. De cele mai multe ori intervin alti factori “trigger”. Spre deosebire de factorii genetici, factorii declansatori pot fi controlati. Exemple de factori declansatori:

• Excesul de estrogeni in cazul femeilor
• Infectiile recurente atat virale, cat si bacteriene
• Expunerea cronica la substante chimice si metale toxice: mercur, nichel, cadmiu, plumb, aluminiu, arsenic, pesticide, solventi, produse de uz industrial
• Anumite medicamente
• Fumatul
• Stresul - stresul psihoemotional are o influenta majora in declansarea sindromului Sjogren, caracterizat prin uscaciunea ochilor si a gurii

Factori alimentari

Se discuta tot mai mult de influenta unor factori alimentari, cum ar fi prezenta glutenului in alimentatie, responsabila de declansarea enteropatiei glutenice pe un fond genetic predispus. Deficienta vitaminei D, conform studiilor recente, este implicata in patogenia unor boli autoimune. La fel si alimentatia de tip fast food si junk food, respectiv consumul excesiv de sare si zahar.

Desi, deocamdata, nu putem imbunatati fondul genetic, putem imbunatati interactiunea dintre factorii genetici si factorii declansatori, de mediu, pentru a amana si chiar preveni bolile autoimune. Putem avea o viata echilibrata, putem evita alimentatia nesanatoasa, stresul excesiv si infectiile. Iar atunci cand esti diagnosticati cu o boala autoimuna, medicul specialist te va supraveghea indeaproape.

In ciuda diferitelor tipuri de boli autoimune, multe dintre ele au simptome similare. Simptomele resimtite pot fi severe la unele persoane si usoare in cazul altor persoane.

Simptome timpurii ale multor boli autoimune:

• Oboseala
• Dureri musculare
• Umflaturi si roseata
• Febra mica
• Probleme de concentrare
• Amorteala si furnicaturi in maini si picioare
• Pierderea parului
• Iritatii la nivelul pielii

Bolile individuale pot avea, de asemenea, propriile simptome unice. De exemplu, diabetul zaharat de tip 1 provoaca sete extrema, scadere in greutate si oboseala. Bolile inflamatorii intestinale provoaca dureri de burta, balonare si diaree.

In cazul anumitor boli autoimune, cum ar fi psoriazisul sau artrita reumatoida, simptomele pot sa apara si sa dispara in timp.

O persoana care observa una sau mai multe simptome ale unei boli autoimune ar putea avea nevoie sa consulte un medic specialist, in functie de tipul de boala. De exemplu:

• Medicii reumatologi trateaza boli articulare, cum ar fi artrita reumatoida, precum si alte boli autoimune, cum ar fi sindromul Sjogren si lupus.
• Gastroenterologii trateaza boli ale tractului gastro-intestinal, cum ar fi boala celiaca si boala Crohn
• Endocrinologii trateaza afectiunile glandelor, inclusiv boala Graves, tiroidita Hashimoto si boala Addison
• Dermatologii trateaza afectiunile pielii, cum ar fi psoriazisul

Teste care diagnosticheaza bolile autoimune

Nu exista un singur test care sa poata diagnostica majoritatea bolilor autoimune. Pentru a stabili diagnosticul, medicul curant va utiliza o combinatie de teste, va analiza simptomele resimtite si va face o examinare fizica.

Testul anticorpilor antinucleari este adesea unul dintre primele teste pe care medicii le folosesc atunci cand simptomele sugereaza o boala autoimuna. Un test pozitiv confirma prezenta unei boli autoimune, fara a specifica si tipul exact de boala sau daca este vorba despre o singura boala sau mai multe.  Alte teste utile cauta autoanticorpi specifici produsi in anumite boli autoimune. De asemenea, medicul poate efectua teste nespecifice pentru a verifica inflamatia pe care aceste boli o produc in organism.

Tratamentul depinde de tipul de boala autoimuna, iar in majoritatea cazurilor obiectivul important este reducerea inflamatiei.  Astfel, tratamentul recomandat nu ajuta neaparat la vindecarea bolilor autoimune, ci la controlul raspunsului imun hiperactiv, reducand inflamatia si durerea. Medicamentele utilizate pentru tratarea acestor afectiuni includ: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si medicamente imunosupresoare. De asemenea, sunt prescrise si tratamente pentru ameliorarea simptomelor precum durerea, edemul, oboseala si eruptiile cutanate.

Consumul unei diete bine echilibrate si exercitiile fizice regulate pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor resimtite.

Majoritatea cazurilor de gripa si raceala sunt relativ inofensive pentru majoritatea oamenilor, insa pentru persoanele cu boli autoimune, aceste infectiile virale pot insemna agravarea simptomelor asociate bolii lor autoimune. Prin urmare, este important ca persoanele cu boli autoimune sa faca tot posibilul pentru a preveni infectiile virale precum gripa si raceala obisnuita.

Virusurile gripale si rinovirusul, cel care produce raceala obisnuita, tind sa agraveze bolile autoimune, deoarece determina activarea sistemului imunitar ca raspuns la virus. Simptomele precum tuse, stranut, dureri in gat, frisoane si febra sunt toate simptome ale sistemului imunitar care actioneaza pentru combaterea virusului. Si, desi este important ca sistemul imunitar sa lupte impotriva acestor virusuri, un sistem imunitar deja hiperactiv din cauza autoimunitatii inseamna agravarea acestor simptome.

Surse:

https://www.healthline.com/health/autoimmune-disorders#causes
https://www.webmd.com/a-to-z-guides/autoimmune-diseases
https://medlineplus.gov/autoimmunediseases.html