Fibrilatia atriala

Desi toate componentele corpului tau au un rol important in functionarea acestuia, niciunul nu se bucura de notorietatea inimii, eroicul organ de marimea unui pumn, ai carui pereti musculari delimiteaza cele patru compartimente prin care sangele este pompat in flux continuu, fara intrerupere, practic intreaga viata.  In mod normal, ritmul cardiac este regulat si variaza intre 60-80 batai pe minut.

Pentru a intretine viata celulelor, inima, prin stratul ei muscular numit miocard, desfasoara o activitate titanica. In medie, miocardul tau se contracta de peste 100.000 de ori intr-o zi, de aproape 36.800.000 de ori intr-un an si de peste 2, 5 miliarde de ori intr-o viata, de aceea sanatatea sa este atat de pretioasa pentru mentinerea vietii.

Cele patru compartimente  ale cordului constau in doua camere superioare (atrii) si doua camere inferioare (ventriculi), dar, in practica, inima stanga este complet separata de inima dreapta printr-un perete despartitor denumit sept (interatrial si interventricular), favorizand doua circuite separate pentru sangele neoxigenat, provenit din vene  (dreapta) si, respectiv, sangele oxigenat, arterial, in stanga.

Pentru a trimite cantitatea necesara de sange in circulatie, cordul are insa nevoie nu numai sa se contracte intr-un anumit ritm care sa ii permita umplerea suficienta a cavitatilor, ci trebuie sa mentina si un tempo regulat, care este in mod normal impus de formatiunile care genereaza si conduc impulsurile electrice (sistemul excitoconductor al inimii). Odata propagate prin tesutul muscular (miocard), undele electrice depolarizeaza fibrele musculare si initiaza contractia musculara ferma.

Tulburarile de ritm ale inimii poarta numele de aritmii, iar fibrilatia atriala este una dintre cele mai frecvente tulburari de ritm cardiac in care bataile inimii sunt neregulate si adesea foarte rapide.

Cauza o constituie pierderea capacitatii centrului de comanda a inimii, numit nodul sinoatrial (NSA) de a genera impulsuri electrice ritmice.  

Responsabil pentru ritmul normal al inimii este nodul sinoatrial (NSA), localizat in peretele atriului drept. El dicteaza in mod normal ritmul inimii prin emiterea cadentata a impulsurilor electrice.  Acestea se propaga prin muschii etajului superior cardiac ocupat de cele doua atrii si determina initial contractia acestora (contractia atriala). Ulterior, impulsul electric ajunge la nodulul atrioventricular (NAV), „adjunctul” mai „lenes” al nodulului sinusal unde impulsurile sunt intarziate pentru o scurta perioada de timp, utila umplerii ventriculare, si apoi sunt descarcate prin cai specializate de la nivelul septului interventricular (ramura stanga si dreapta, si apoi reteaua lui Pukinje) catre muschii ventriculilor, determinand consecutiv contractia puternica si coordonata a acestora.

In fibrilatia atriala nodul sinoatrial (NSA) este suprimat si, nemaiexistand un centru de comanda, impulsurile electrice incep sa ia nastere haotic la nivelul unor focare multiple anormale din atrii producand un raspuns anarhic contractil atrial. Doar o parte dintre aceste impulsuri nou formate sunt conduse catre ventriculi, restul fiind blocate de catre NAV (nodulul atrio-ventricular), care protejeaza astfel inima de frecvente foarte crescute.

Semnalele electrice neregulate de la nivel atrial fac ca atriile sa para mai degraba ca tremura in loc sa se contracte eficient, in timp ce ventriculii se contracta neregulat, in functie de impulsurile filtrate la nivelul nodului atrioventricular, cu o frecventa care variaza intre 100 si 175 batai pe minut.

Nediagnosticata la timp, fibrilatia atriala se poate croniciza si se complica din cauza baltirii sangelui in atrii care favorizeaza formarea de cheaguri de sange (trombi). Pericolul rezida in propulsarea cheagurilor de sange la distanta unde blocheaza anumite vase de sange cu diametru mai mic situate in organe vitale si producerea unor evenimente grave cum ar fi accidente vasculare cerebrale, ocluzii arteriale, tromboembolii pulmonare,  etc.

Exista anumiti factori care pot creste riscul aparitiei fibrilatiei atriale. Intre ei se numara:

• Istoricul familial. Unele familii manifesta un risc crescut de fibrilatie atriala.
• Varsta. Frecventa fibrilatiei atriale creste odata cu avansarea in varsta
• Consumul de alcool
• Boli de inima congenitale sau dobandite, inclusiv interventiile chirurgicale pe cord - prezinta un risc crescut de fibrilatie atriala.
• Hipertensiune arteriala necontrolata
• Afectiunile tiroidiene decompensate
• Boli cronice.  Numeroase afectiuni care afecteaza nutritia sau oxigenarea cordului au fost corelate cu riscul crescut de FA: diabet zaharat, sindrom metabolic, boli pulmonare, apneea in somn, bolile cronice de rinichi, obezitatea.

Desi in multe cazuri nu se cunoaste exact cauza acestei afectiuni, in altele s-a demonstrat ca afectarea centrului de comanda - a nodulului sinoatrial (NSA) sau dilatarea si lipsa oxigenarii adecvate a peretilor atriali constituie principalii factori incriminati in generarea fibrilatie atriale.

Posibile cauze ale fibrilatiei atriale includ:

• Sindromul sinusului bolnav
• Boala arteriala coronariana
• Infarctul miocardic
• Infectii virale
• Boala tiroidiana, cum ar fi o tiroida hiperactiva (hipertiroidism) si alte dezechilibre metabolice
• Utilizarea de stimulente, inclusiv anumite medicamente, cofeina, tutun si alcool
• Hipertensiunea arteriala
• Defect cardiac congenital
• Disfunctii ale valvelor cardiace
• Boli pulmonare
• Stresul fizic din cauza interventiilor chirurgicale, pneumoniei sau a altor boli
• Interventie chirurgicala anterioara pe cord

In functie de durata episodului de fibrilatie atriala, medicii identifica mai multe forme ale aritmiei:

• Fibrilatie atriala paroxistica. Simptomele apar si dispar, de obicei dureaza de la cateva minute la cateva ore. Episoadele de FA se pot repeta, adesea in interval de o saptamana si pot disparea spontan.   
• FA persistenta. Cu acest tip de fibrilatie atriala, ritmul cardiac nu se restabileste spontan.  Cardioversia sau tratamentul cu medicamente antiaritmice constituie alternativele pentru a restabili si mentine un ritm cardiac normal.
• FA persistenta de lunga durata. Acest tip de fibrilatie atriala este continua si dureaza mai mult de 12 luni.
• FA permanenta sau cronica. In acest tip de fibrilatie atriala, ritmul neregulat al inimii nu poate fi restabilit. Sunt necesare medicamente pentru a controla ritmul cardiac si pentru a preveni formarea cheagurilor de sange.

In multe cazuri afectiunea este complet silentioasa, persoanele cu fibrilatie atriala (FA) nemanifestand niciun simptom, mai ales daca frecventa cardiaca este sub 120 de batai/ minut, cu toate ca lipsa de contractie a atriilor scade cu aproximativ 10% debitul de sange care ajunge sa fie pompat de inima.

Pacientii cu FA acuza disconfort si simptome perpeptibile, in special atunci cand sunt nevoiti sa faca un efort sustinut, au afectiuni cardiace preexistente sau au o alura ventriculara ridicata (>120 batai/ minut).

Aceste simptome  constau in:

• Palpitatii  sau senzatia de fluturare in piept
• Dureri in piept
• Dificultati de respiratie (dispnee)
• Ameteala
• Oboseala
• Capacitate redusa de efort
• Slabiciune

Pulsul este rapid si complet neregulat, existand o discrepanta intre bataile percepute la nivel precordial si cele sesizate cand se palpeaza pulsul la o artera periferica.

Cand ritmul ventricular este foarte rapid, unele persoane, in special varstnicii sau cele cu afectiuni cardiace coexistente, dezvolta insuficienta cardiaca sau dureri in piept.

Foarte rar aceste persoane ar putea experimenta o scadere marcata a tensiunii arteriale, ajungand in soc cardiogen.

Prezenta simptomelor de fibrilatie atriala constituie un indiciu ca ar trebui sa te programezi cat mai repede la cardiolog.

Daca ai dureri in piept, nu ezita sa soliciti imediat ajutor medical. Durerea in piept ar putea insemna ca s-a declansat un infarct miocardic sau ca muschiul cardiac sufera de ischemie (lipsa de oxigenare) .

In timp ce diagnosticul fibrilatiei atriale se poate stabili cu usurinta daca pacientul ajunge sa fie examinat de medic sau isi face o electrocardiograma, unii oameni nu stiu ca au fibrilatie atriala si duc boala „pe picioare”, ajungand tardiv si, de multe ori in atentia serviciilor de urgenta, ca urmare a instalarii unor complicatii.

Nu numai anamneza (discutia cu medicul) si examenul fizic sunt revelatoare in cazul unui astfel de pacient, dar medicul poate solicita, in plus, pentru precizarea diagnosticului, efectuarea unor  investigatii suplimentare care pot include:

• Electrocardiograma (EKG). Este un test esential in cardiologie, nedureros, care  inregistreaza si masoara activitatea electrica a inimii. Atat la nivelul pieptului, precordial, cat si, uneori, pe brate si picioare sunt plasati electrozi care sunt conectati de fire la un computer, care afiseaza rezultatele testului. Un ECG poate arata daca inima bate prea repede, prea incet sau deloc, daca bate regulat sau dimpotriva, exista o tulburare de ritm, de multe ori descifrand si tipul acesteia. ECG poate de asemenea sa evidentieze semnele de ischemie miocardica sau sechelele de infarct. Este principalul test pentru diagnosticarea fibrilatiei atriale.
• Analize de sange. Acestea ajuta medicul sa excluda problemele tiroidiene sau sa detecteze alte substante din sange care pot duce la fibrilatie atriala.
• Monitorizarea Holter. Consta in inregistrarea activitatii electrice a inimii in timpul activitatilor zilnice obisnuite, de obicei pe o durata de 24 de ore sau mai mult, cu ajutorul unui EKG portabil. Inregistreaza activitatea inimii in mod similar cu EKG precordial, continuu, furnizand medicului informatii pretioase privind tipul si gravitatea aritmiilor in diverse circumstante fiziologice.
• Inregistrare evenimente. Acest dispozitiv este similar cu un monitor Holter, dar inregistreaza activitatea electrica a inimii doar la anumite momente timp de cateva minute. Este purtat mai mult decat un monitor Holter, de obicei 30 de zile. Pacientul apasa un buton cand percepe simptome, dar exista si dispozitive care inregistreaza automat cand este detectat un ritm cardiac neregulat.
• Test de efort. Consta in inregistrarea activitatii electrice a inimii in cursul unui efort controlat, efectuat pe o banda de alergare sau pe o bicicleta stationara. Se desfasoara strict la indicatia si sub monitorizarea cardiologului.
• Ecocardiograma transtoracica sau transesofagiana. Acest test foloseste ultrasunetele pentru a studia dimensiunea, structura si cinetica inimii si pentru a detecta eventuale cheaguri de sange in atrii.
• Radiografia cardio-pulmonara. Imagistica toracica prin radiologie sau radioscopie ajuta medicul sa vada starea plamanilor si a inimii.

Accident vascular cerebral

Cheagurile de sange sunt o complicatie periculoasa a fibrilatiei atriale care poate duce la accident vascular cerebral.

In timp ce riscul de accident vascular cerebral cauzat de fibrilatia atriala creste odata cu varsta, si alte conditii de sanatate pot amplifica semnificativ sansele de producere a acestei complicatii in FA:

• Hipertensiune arteriala
• Diabet saharat
• Insuficienta cardiaca
• Unele boli valvulare ale inimii

Care sunt simptomele sugestive pentru  accident vascular cerebral?

• amorteala sau slabiciune pe o parte a corpului
• asimetrie faciala (nu mai poti sa inchizi ochii, sa vorbesti, sa fluieri)
• pierderea echilibrului sau a coordonarii sau o incapacitate brusca de a merge
• dificultati bruste de vedere, mai ales la un singur ochi
• brusc sentimente de confuzie sau dezorientare
• durere brusca de cap

Insuficienta cardiaca

Apare atunci cand inima nu poate pompa sangele in mod eficient. Daca ai FA, este posibil ca inima sa nu poata pompa sange suficient de puternic sau eficient pentru a-l impinge acolo unde trebuie sa ajunga.

Care sunt simptomele insuficientei cardiace?

Insuficienta cardiaca tinde sa se dezvolte in timp, iar  semnele de avertizare se pot instala progresiv. Unele simptome posibile includ:

• oboseala
• greata
• pierderea poftei de mancare
• dificultati de respiratie
• respiratie suieratoare sau tuse persistenta
• acumulare de lichid si umflare in abdomen, picioare si glezne
• confuzie sau dezorientare
• batai rapide de inima

Fibrilatia atriala, in special cea paroxistica, poate disparea de la sine. Cu toate acestea persistenta acesteia necesita masuri terapeutice prompte.

Principalele obiective ale tratamentului pentru FA includ:

• Controlul ritmului cardiac.
• Recuperarea unui ritm cardiac normal.
• Reducerea riscului de a suferi un accident vascular cerebral.

In functie de tabloul clinic, medicul va initia tratamentul prin prescrierea mai intai a unor medicamente.

Medicamentele principale pentru tratarea FA pot include:

• Compusi pentru reducerea frecventei cardiace. Exemplele includ digoxina, metoprolol, verapamil sau diltiazem.
• Medicamente antiaritmice pentru conversia ritmului haotic in ritm sinusal normal. Includ procainamida, disopiramida, flecainida, propafenona, sotalol sau amiodarona etc.
• Medicamente anticoagulante pentru a reduce riscul de cheaguri de sange si accident vascular cerebral. Exemplele includ warfarina sau aspirina.

Proceduri si interventii chirurgicale

Daca medicamentele nu ajuta, este posibil sa fie necesar o procedura sau o interventie chirurgicala. Cateva dintre cele mai frecvente proceduri includ:

• Cardioversia electrica „reseteaza” electric ritmul inimii folosind socuri cu energie scazuta, dar poate fi doar o solutie temporara.
• Un stimulator cardiac permanent poate fi introdus daca ai o frecventa cardiaca lenta. De obicei, este folosit doar daca exista o alta aritmie in plus fata de FA.
• Ablatia cu cateter reprezinta o metoda de tratament minim invaziva, cu un profil de siguranta crescut, utilizata pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide si anormale ale inimii). Aceasta procedura are o rata de succes ridicata. Daca ai simptome severe de FA si antecedente de accident vascular cerebral sau cheaguri de sange, medicul poate recomanda aceasta optiune.

Tehnic, ablatia in fibrilatia atriala presupune distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de producerea aritmiilor, utilizand catetere (tuburi subtiri, lungi, flexibile, cu un electrod in varful acestora) introduse prin abord venos, pana la nivelul inimii. Prin puncte de radiofrecventa sau de crioablatie (inghetare tesut) se genereaza cicatrici in tesutul inimii, refacandu-se traseul impulsului electric, pentru obtinerea unui circuit corect.

• Inchiderea apendicelui atrial stang este o procedura care reduce riscul de aparitie a cheagurilor de sange si a accidentului vascular cerebral.

Alegerile unui stil de viata sanatos pot reduce riscul de boli de inima si pot preveni fibrilatia atriala. Cei patru factori de risc majori pentru FA pe care ii poti schimba sunt obezitatea, inactivitatea fizica, consumul excesiv de alcool si consumul de tutun. Iata cateva sfaturi pentru a-ti reduce riscul:

• Urmeaza o dieta sanatoasa pentru inima (consuma zilnic minim o salata si cateva portii de legume, fructe, limiteaza sau renunta la consumul de carne grasa, in special de porc, mezeluri,  alimente fast food, hiperprocesate, fainoase, zahar, sucuri acide).
• Practica exercitii fizice regulate (cel putin 150 de minute pe saptamana, inclusiv mers alert) si mentine o greutate adecvata.
• Renunta la fumat si la consumul de produse din tutun.
• Evita sau limiteaza consumul de alcool si cofeina.
• Gestioneaza stresul, deoarece stresul intens si furia pot cauza tulburari de ritm cardiac.
• Mergi periodic la medic pentru a-ti face un control general si o electrocardiograma, mai ales daca ai factori de risc..

Surse de informatie:
https://my.clevelandclinic.org/
https://www.mayoclinic.org/
https://www.hopkinsmedicine.org/

Autor : Cornelia Paraschiv, Senior Medical Editor