Orice tip de piele se poate usca si deveni aspra. Cea mai expusa uscaciunii este pielea normala.
Toate celulele vii se “scalda” intr-un lichid numit lichidul interstitial, care provine din sange si limfa.
Din exterior nu patrunde nici o picatura de apa prin piele catre celulele vii datorita unei bariere care exista intre aceste celule si celulele cornoase care formeaza stratul exterior al epidermului.
Din interior apa iese spre exterior in mod continuu. In acest mod, in conditii normale celulele cornoase sunt imbibate cu apa care provine din perspiratia imperceptibila si din transpiratia care se prelinge pe suprafata pielii. In acest mod se realizeaza un echilibru de hidratare la nivelul celulelor cornoase ceea ce confera supletea si netezimea pielii. Acest echilibru este destul de fragil. Un exces de apa pe o durata mai mare de timp poate duce la umflarea si apoi spargerea celulelor cornoase, iar o privare indelungata de apa duce la uscarea celulelor si ruperea lor.
Aceste celule cornoase sunt avide de apa, dar nu o pot retine. Pierderea apei din stratul cornos duce la senzatia de piele intinsa, apoi senzatia de arsura si asprime a pielii.
Exista doua cauze importante care duc la uscarea stratului cornos:
- Degresarea pielii
- Uscaciunea aerului din mediu
O mentiune importanta – cremele au rol de preventie prin crearea unei bariere impermeabile impiedicand astfel evaporarea apei captate de celulele cornoase. Acest efect il au si grasimile din sebum.
Daca secretia glandelor sebacee este insuficienta sau daca manvrele de degresare a pielii sunt prea dure, se va pierde apa in exterior, cu atat mai mult cu cat aerul din mediul exterior e mai uscat. Gradul de umiditate al mediului are un rol important: cu cat este mai scazut, cu atat se va pierde mai multa apa din celulele cornoase. De aceea pielea se usuca mai mult in timpul iernii si ca urmare a aerului uscat din apartamentele supraincalzite.
Text: Dr. Dana Opris, Medic specialist dermato-venerologie