Neonatologia este o specialitate unde progresele sunt spectaculoase, de la an la an, si nu poti tine pasul daca nu iti actualizezi cunostintele de doua ori pe an, spune Dr. Alina Ilici, medic primar neonatolog in cadrul spitalului Regina Maria Baneasa.
Dar cel mai important este ca aceste progrese au dus la recuperarea pentru viata a copiilor prematuri, nascuti din ce in ce mai devreme. Astazi, tehnica si conditiile de ingrijire fixeaza prematuritatea extrema la 24-26 de saptamani, deci un bebelus nascut la 6 luni. "Fiecare copil are sansa lui, dincolo de orice statistica de supravietuire. Experienta, copilasii salvati care vin apoi in vizita la spital, de mana cu parintii lor, sunt dovada vie ca aceasta lupta pentru viata merita dusa, alaturi de copii, secunda cu secunda," spune dr. Alina Ilici.
Ce inseamna prematuritate? Dar prematuritate severa?
Definitia prematuritatii este neschimbata de foarte multi ani, insemnand un nou-nascut cu varsta sub 37 de saptamani incheiate, insa definitia prematuritatii extreme a variat foarte mult in ultimii ani, evolutia metodelor de a tine in viata prematuri cu varsta de gestatie din ce in ce mai mica permitand, in momentul actual, sa consideram prematuritate extrema 24-26 de saptamani. Asta in Romania, insa in state mai avansate din punct de vedere al tehnologiei se considera prematuritate extrema 22-23 de saptamani.
Ce insemna prematur acum 30 de ani si ce inseamna astazi? Cum au evoluat criteriile de prematuritate odata cu dezvoltarea tehnicii?
Despre schimbarile din ultimii 30 de ani in ceea ce priveste prematuritatea nu as putea sa va spun foarte multe deoarece fac neonatologie de 17 ani, insa diferenta se simte de la an la an. Evolutia in ceea ce inseamna sustinerea ventilatorie, monitorizarea neurologica, nutritia parenterala este spectaculoasa, este necesar sa ne actualizam cunostintele cel putin de doua ori pe an pentru a tine pasul cu colegii nostri.
Avem acum mai multi bebelusi prematuri decat inainte de 1989? Care sunt motivele?
Este greu de spus daca avem mai multi prematuri decat inainte de Revolutie, deoarece statisticile de atunci nu cred ca erau in concordanta cu realitatea, iar atunci nu se punea problema de a sustine ventilator un copil. Cine reusea sa respire singur supravietuia, deci nu se punea problema de supravietuire la 26-29 de saptamani. Media de prematuritate in ultimii ani este undeva constanta la 10 la suta.
De ce copiii care se nasc in luna a 7-a au sanse mai mari de supravietuire decat cei din luna a 8-a?
Faptul ca se spune ca daca se nasc in luna a 7-a copiii au mai multe sanse nu este neaparat conform cu realitatea, mortalitatea si morbiditatea cresc cu scaderea varstei de gestatie.
Este adevarat ca fetitele rezista mai bine si sunt mai luptatoare? De ce?
Fetitele intr-adevar sunt mai luptatoare comparativ cu baietii; la aceeasi varsta de gestatie au mai putine complicatii pulmonare, existand niste factori locali si hormonali care ajuta la maturarea pulmonara.
Se coreleaza FIV cu prematuritatea? Se coreleaza varsta mamei sau a tatalui cu prematuritatea?
FIV se poate corela cu prematuritarea din mai multe cauze: sunt sarcini obtinute pe un teren care vine deja cu probleme de infertilitate, uneori dupa tratamente hormonale indelungate pentru stimulare ovariana, sunt copii care provin de obicei din mame cu varste mai inaintate, sunt considerati “copii pretiosi“, care de obicei se nasc prin cezariana, si trebuie luata in considerare “prematuritatea iatrogena”, care se refera la copiii nascuți prin “cezariana la rece”, adica in lipsa declansarii travaliului, existând astfel posibilitatea de a-i scoate nepregatiti, eventual inaintea termenului si riscand sa aiba ceva probleme de adaptare postnatal. Nu in ultimul rand, trebuie luat in considerare ca sunt copii care intr-un procent de 3 la suta au probleme genetice, comparativ cu 1-2 la suta dintre copii proveniti din sarcini obtinute pe cale naturala.
Ce probleme sunt incompatibile cu viata sau presupun un deznodamant grav?
Problemele incompatibile cu viata, din fericire, la sarcinile investigate sunt in scadere, ele fiind in mare masura probleme genetice care pot fi identificate ecografic. Chiar si asa, ecografia nu poate identifica suta la suta malformatiile, mai ales pe cele cardiace, motiv pentru care acestea raman in primele locuri la probleme incompatibile cu viata diagnosticate postnatal. Alte malformatii grave, boli metabolice si genetice, boli degenerative, amiotrofia spinala pot fi enumerate printre problemele incompatibile cu viata.
Ce inseamna sa salvezi un copil astfel incat sa poata duce o viata cat mai normala?
Este foarte dificil sa spui cu exactitate care va fi calitatea vietii unui nou-nascut cu probleme. In cazul prematurilor, si mai ales al prematurilor mici si extrem de mici, exista statistici numeroase despre complicatiile pulmonare, neurologice, comportamentale, motorii, in functie de varsta de gestatie a nou-nascutului. Insa in practica noastra am intalnit cu totii copii care ne-au aratat ca pana la urma o statistica ramane doar o statistica. Pentru a duce o viata cat mai normala putem doar sa ne asiguram ca le oferim tot suportul din punct de vedere medical, sa reducem la minim complicatiile unui eveniment deja aparut, sa le oferim un follow-up bine pus la punct impreuna cu colegii pediatri, oftalmologi, neurologi, kinetoterapeuti.
Cum se procedeaza cand intervin probleme de ordin etic? Cum se rezolva asemenea situatii?
In cazul problemelor de ordin etic, din pacate, legislatia actuala nu ne permite sa intrerupem ajutorul respirator unui nou-nascut cu complicatii incompatibile cu viata, in tarile dezvoltate acest aspect fiind foarte bine pus la punct. In mod normal, dupa toate investigatiile necesare si stabilirea clara a unui diagnostic incompatibil cu viata, in mod civilizat decizia ar trebui luata impreuna cu parintii si in conformitate cu legea, asigurandu-le totodata parintilor tot suportul psihologic necesar.
Ce face diferenta in ingrijirea unui prematur?
Diferenta in ingrijirea unui prematur o fac foarte multe lucruri, plecand de la ingrijirea corespunzatoare a mamei, dispensarizarea corecta si indrumarea catre un centru tertiar a sarcinilor cu risc de prematuritate, nasterea intr-un centru ideal tertiar sau macar cu echipa pregatita in reanimare neonatala si transferul urgent catre o maternitate superioara, preluarea de catre medici si asistente pregatite pentru ingrijirea prematurilor, aparatura si medicatia necesara pentru ingrijirea lor, echipa multidisciplinara de follow-up.
Dati-ne un exemplu revelator care v-a ramas in memorie, un caz, o situatie care v-a impresionat…
Sunt multi copii care iti raman in suflet. O parte dintre ei sunt cei care au ales, in ciuda eforturilor noastre, o lume mai buna. Acolo este Anastasia, o fetita cu hernie diafragmatica alaturi de care am dus 5 luni de lupta.
Ne raman in suflet si cei care pleaca dupa luni de zile acasa, cu parintii lor, si ne viziteaza apoi cu diverse ocazii. Sunt copii care iti aduc permanent aminte ca nu trebuie sa iti pierzi speranta si trebuie sa lupti alaturi de ei, pentru ca fiecare are sansa lui.
Denis este primul copil cu hernie diafragmatica salvat de echipa noastra, Maria are 8 ani, avea un kilogram la nastere si de 3 luni statea cuminte in burtica la mama ei internata si imobilizata la pat pentru a nu o pierde, Ian avea un kilogram si o malformatie digestiva severa care a necesitat interventie in prima zi de viata, acum are 2 ani si este perfect sanatos, David este copilul care ne-a dovedit ca hemoragia cerebrala grava nu este o sentinta pe viata, Ana pentru mine este dovada ca un copil special isi alege parinti la fel de speciali.