Ginecomastia reprezinta marirea in volum a sanului la barbat. Marirea in volum a tesutului glandular mamar, care la barbat este rudimentar, este produsa de un dezechilibru hormonal intre estrogeni si testosteron.
Ginecomastia trebuie diferentiata de:
- Pseudoginecomastia: situatie in care marirea sanului se produce din cauza excesului de tesut adipos, frecvent intalnita in obezitate; de cele mai multe ori evolueaza bilateral
- Tumorile de san (benigne sau maligne) si abcesele: evolueaza unilateral si au caractere clinice si imagistice (ecografic, mamografic) diferite
Cauzele ginecomastiei
Ginecomastia apare intotdeauna secundar dezechilibrului dintre hormonii estrogeni – care sunt in exces - si testosteronul – care este scazut. Acest dezechilibru poate sa apara in mod fiziologic episodic, poate sa fie produs de medicamente sau poate sa apara in anumite boli.
Ginecomastia fiziologica - este tranzitorie si poate sa apara:
- la nou nascut (datorita estrogenului matern)
- la pubertate - la ca 50% din baieti
- dupa varsta de 60 ani, cand scade nivelul testosteronului prin involutie testiculara si creste nivelul estrogenului (produs de tesutul adipos in exces)
Ginecomastia indusa medicamentos – este produsa de medicamente care in mod direct sau indirect modifica echilibrul estrogeni-testosteron:
- medicatia psihotropa folosita in afectiuni psihice
- steroizi, medicamente cu fitoestrogeni din plante
- droguri recreationale - marijuana, amfetamina, heroina, metadona
- medicatie antisecretorie gastrica - Cimetidina, Omeprazol
- medicatie cardiologica si antihipertensiva - Nifedipin, Verapamil, Digoxin, Captopril, Enalapril
- medicatie pentru adenomul de prostata
Ginecomastia secundara altor afectiuni:
- tumori testiculare sau adrenale ce produc exces de estrogeni
- leziuni testiculare (bacteriene, virale, traumatice)
- hipertiroidism
- ciroza hepatica, hepatite cronice
- insuficienta cardiaca
- mutatii genetice familiale sau spontane
Ginecomastia idiopatica – ginecomastia pentru care nu a fost identificata o cauza
Diagnosticul ginecomastiei
Pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului adecvat trebuie parcurse urmatoarele etape:
- Anamneza - urmareste identificarea afctiunilor asociate, a medicatiei administrate
- Examen clinic - centrat pe diagnosticul diferential cu alte afectiuni de san, dar si pe identificarea bolilor asociate cu ginecomastia (tumori testiculare, ciroza etc.)
- Explorari imagistice - ecografia si mamografia
- Examene de laborator - determinarea nivelului sangvin de estrogeni, testosteron, LH, beta-HCG, prolactina, TSH, FT4
Semnele si simptomele ginecomastiei
De cele mai multe ori, pacientul observa marirea de volum a sanului. Considerat un dismorfism, marirea de volum a sanilor este insotita de anxietate. Pacientii refuza expunerea in public, isi modifica vestimentatia si renunta la practicarea sporturilor acvatice.
Ginecomastia este de obicei bilaterala, simetrica, nedureroasa, fara modificari tegumentare, fara semne inflamatorii, fara invazie locala si fara afectarea ganglionilor axilari. Asocierea altor semne sau simptome orienteaza diagnosticul spre patologia tumorala sau o alta etiologie.
Examenul clinic general identifica alte modificari induse de dezechilibrul hormonal (modificarea pilozitatii, atrofie testiculara, obezitate ginoida) sau semnele clinice ale afectiunii de baza ce a indus dezechilibrul hormonal (tumori testiculare, hepatomegalie etc ).
Tratamentul ginecomastiei
In general, tratamentul ginecomastiei se adreseaza cauzei care a produs dezechilibrul hormonal.
- Daca prezentarea la medic se face la mult timp de la debutul ginecomastiei, afectiunea este partial reversibila dupa reechilibrare estrogenica (datorita fibrozei asociate) si necesita interventie chirurgicala - excizia tesutului glandular, cu prezervarea areolei mamare si a mamelonului.
- In ginecomastia tranzitorie a pubertatii se recomanda supraveghere. Daca ginecomastia este de mari dimensiuni (peste 5 cm) si persista dupa pubertate, se recomanda interventie chirurgicala - rezectia tesutului glandular.
- In ginecomastia indusa medicamentos se inlocuieste medicatia incriminata in producerea ginecomastiei. Ameliorarea ginecomastiei apare la o luna dupa intreruperea medicatiei care a indus ginecomastia.
- In cazul ginecomastiei induse de tumori secretante de hormoni (tumori testiculare sau de suprarenala) – ablatia tumorilor este tratamentul de prima intentie. Daca ginecomastia persista, este indicata rezectia chirurgicala a ginecomastiei.
- In ginecomastia idiopatica persistenta este indicat tratamentul hormonal cu medicatie antiestrogenica de tipul Clomifen si Tamoxifen, medicatie administrata sub supravegherea medicului endocrinolog.
Ginecomastia, o afectiune cu evolutie benigna, dar cu un mare impact emotional este tratata in Ponderas Academic Hospital. O echipa multidisciplinara alcatuita din medic imagist, endocrinolog, nutritionist, urolog-androlog si chirurg poate prelua pacientul cu ginecomastie in orice etapa de diagnostic sau tratament, facilitand atat un diagnostic si tratament corect, cat si reintoarcerea rapida a pacientului la starea de confort indusa de vindecare.
Afla mai multe: