Incontinenta urinara se refera la pierderea controlului vezicii urinare. La copii cu varsta mica, sub 3 ani, este normal sa nu existe un control deplin al vezicii. Pe masura ce copiii cresc, ei devin din ce in ce mai capabili sa-si controleze sfincterul vezical. Atunci cand apare pierdere urinara la un copil care este suficient de mare pentru a avea control sfincterian vorbim de incontinenta urinarara sau enurezis.
Incontinenta urinara la copii poate fi clasificata in functie de momentul in care apare in:
- Enurezis nocturn – incontinenta urinara care apare pe timpul noptii; este cea mai frecventa forma de enurezis.
- Enurezis diurn – incontinenta urinara care apare in timpul zilei.
Enurezisul nocturn la copil este definit ca episoade de incontinenta urinara in timpul somnului la copilul mai mare de 4-5 ani.
Daca pana la aceasta varsta copilul nu a avut niciodata perioade lungi, de cel putin 6 luni, de control sfincterian, se considera ca este tipul de enurezis primar. Enurezisul secundar este caracterizat prin episoade de incontinenta urinara la un copil care avea control sfincterian de cel putin 6 luni.
Conform statisticilor, enurezisul primar are o frecventa de aproximativ 15%-20% la varsta de 5 ani si 10 % la varsta de 6 ani. Este o afectiune cu un procent mare de rezolutie spontana.
Cauzele incontinentei urinare la copii
Cauzele enurezisului nocturn primar
maturarea controlului sfincterian se face mai lent
capacitatea vezicii urinare este mai mica,vezica este iritabila si se contracta prea frecvent
copilul are niveluri reduse ale hormonului vasopresina, care reduce productia de urina, si probleme emotionale
Cauzele enurezisului nocturn secundar
- malformatiile uretero-vezicale cu tulburarea functiei renale
- conditii care cresc iritabilitatea vezicii:
- infectiile urinare,
- parazitii intestinali,
- presiunea exercitata asupra vezicii urinare de rect sau colonul sigmoid in cazul constipatiei
- conditii medicale care cresc volumul sangvin: diabetul, anemia cu celule in secera, insuficienta renala
- convulsiile
Factori de risc pentru enurezisul nocturn
Baietii au o probabilitate de doua ori mai mare de a avea enurezis nocturn in comparatie cu fetitele. Unii factori au fost asociati cu un risc mai mare de aparitie a enurezisului nocturn, printre care:
- Stresul si anxietatea. Evenimentele stresante – nasterea unui fratior sau surioara, schimbarea scolii sau dormitul in alt pat decat cel de acasa – pot favoriza aparitia enurezisului nocturn.
- Istoricul familial. Daca unul dintre parinti a avut in copilarie enurezis nocturn, acest risc poate exista si la copil.
Cauze comune ale incontinentei urinare diurne
- Iritabilitatea vezicii urinare
- Volumul vezicii poate fi mai mic.Se poate calcula capacitatea medie a vezicii urinare in mililitri cu formula: varsta copilului x 30+30
- Slabiciunea muschiului detrusor
- Constipatia
- Reflux uretrovaginal – la fetitele care urineaza intr-o pozitie incorecta (de exemplu, cu picioarele foarte apropiate)
- Malformatii anatomice – ureter ectopic
- Infectii ale tractului urinar
- Evitarea mersului la toaleta cu frecventa necesara pentru a goli vezica
Complicatii
Desi frustrant, enurezisul nocturn fara o cauza fizica nu implica riscuri pentru sanatate. Totusi, poate crea unele probleme pentru copil:
- Stima de sine scazuta
- Evitarea unor activitati precum taberele
- Iritatii in zona intima.
Impactul asupra copilului si parintilor
Impactul afectiunii asupra perceptiei copilului si parintilor poate fi diferit in functie de istoricul familial. Daca unul dintre parinti a avut control sfincterian la o varsta mai mare nu va considera probabil ca trebuie sa fie ingrijorat de faptul ca baietelul sau de 6-7 ani uda patul de cel putin 2 ori pe saptamana. De aceea, la consultatia medicala este necesara abordarea catorva elemente de istorie a bolii cum ar fi:
- frecventa episoadelor de incontinenta urinara
- impactul afectiunii asupra copilului si parintilor
- istorie familiala de enurezis, de probleme emotionale, de probleme familiale
- familie monoparentala
- conflicte interparentale
- jurnal al numarului de mictiuni zilnice si al cantitatii de lichide ingerate.
- Pentru diagnostic, medicul poate recomanda si:
- Teste de laborator sau de urina pentru a verifica daca exista indicii legate de o posibila infectie sau un diabet
- Radiografie sau alte teste imagistice la nivelul rinichilor sau vezicii pentru evaluarea tractului urinar.
Tratament
O parte foarte importanta a tratamentului este constituita de educatia familiei in ceea ce priveste cauza si evolutia clinica a incontinentei. Educatia ajuta la scaderea impactului psihologic negativ al accidentelor urinare si duce la cresterea aderentei la tratament.
Tratamentul enurezisului nocturn primar implica in principal educatia si terapia motivationala. In cazul enurezisului secundar, tratarea cauzei poate aduce ameliorari in ceea ce priveste enurezisul.
Educatia privind enurezisul nocturn primar
Educatia trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii
- Incontinenta urinara nocturna nu este vina copilului sau a familiei
- Copilul nu trebuie pedepsit, trebuie incurajat sa bea cantitati mai mari de lichide in prima parte a zilei, astfel incat pana la ora 12 sa bea aproximativ 40% din necesarul de lichide din ziua respectiva, intre orele 12-17 alti 40%, pentru ca dupa ora 17 sa ingere maximum 20% din lichide
- Cina nu trebuie sa contina alimente sarate, condimentate, exces de dulciuri sau excitanti precum ciocolata sau bauturi energizante, cofeinizate
- Copilul trebuie incurajat sa urineze regulat in cursul zilei si obligatoriu inainte de somnul de noapte. Drumul pana la toaleta trebuie sa fie scurt si cu lumina de veghe sau poate fi lasata olita in camera copilului, daca baia este mai departe. Daca a udat patul, cere-i copilului sa te ajute la schimbarea lenjeriei si curatirea patului, fara a-i face reprosuri. Sugereaza-i sa completeze un jurnal cu consemnarea noptilor cu patul uscat sau ud.
Terapia motivationala
Terapia motivationala se bazeaza pe consemnarea progreselor si recompensarea copilului pentru perioade mai lungi de absenta a enurezisului. Tipul de recompensa poate fi discutat cu copilul la initierea programului motivational.
Alarma de trezire
O metoda terapeutica este alarma de trezire a copilului in momentul in care acesta uda patul. Alarmele sunt prevazute cu senzori care se activeaza la primele picaturi de urina si declanseaza un semnal sonor, luminos sau vibrational, cu scopul de a trezi copilul si a-l determina sa-si stopeze urinarea.
Dupa ce copilul se intoarce de la toaleta trebuie sa-si reseteze alarma, aceasta fiind responsabilitatea lui. Folosirea acestei metode trebuie sa continue pana cand se obtine o perioada de cel putin 4 saptamani de pat uscat.
Se poate incerca si trezirea copilului de catre unul dintre parinti la cateva ore de la adormire (3-4 ore), dar uneori copilul este atat de somnoros, incat merge semiconstient la toaleta, mimand un automatism nocturn.
Tratamentul medicamentos
- Terapia hormonala cu desmopresin
Statisticile arata ca folosirea alarmei este eficienta si previne reaparitia enurezisului intr-un procent mai mare decat terapia hormonala cu desmopresin.Medicatia se administreaza seara la culcare pentru a reduce productia de urina in timpul noptii, durata tratamentului fiind de aproximativ 3 luni, in functie de raspunsul terapeutic.
- Clorhidratul de oxibutinina – este indicat copiilor cu varsta mai mare de 5 ani pentru enurezisul diurn sau nocturn.
Terapie psihologica
Daca enurezisul nocturn este cauzat de stres sau de anxietate, consilierea psihologica este de ajutor.
Tratamentul incontinentei urinare diurne
Tratamentul trebuie sa se faca in functie de cauza. Frecvent constipatia se numara printre cauze, astfel incat este necesar sa se trateze constipatia. Pastrarea unui jurnal al mictiunilor poate sa ajute la identificarea copiilor care au capacitate vezicala functionala redusa, urinari frecvente si/ sau de urgenta asociat insuficientei urinare.
Masurile generale pot sa includa:
Exercitii de retentie: Copiii sunt indrumati sa mearga la baie imediat ce simt nevoia sa urineze. Apoi sa incerce sa tina urina cat mai mult timp si, atunci cand nu o mai pot tine, sa inceapa sa urineze, apoi sa se opreascasi sa pornesca fluxul de urina. Acest exercitiu consolideaza sfincterul si le ofera copiilor increderea ca pot sa ajunga la baie inainte de a avea un accident.
Educarea fetitelor privind toaleta regiunii perineale,insistand asupra igienei postdefecatie prin stergerea din fata spre spate [din zona genitala spre anus si, nu invers].
Schimbari de comportament (re-educare a urinarii intarziate) intarirea comportamentelor pozitive si programarea urinarilor. Este de preferat ca o alarma sa-i reaminteasca copilului sa mearga la toaleta, mai degraba decat parintele.
Majoritatea copiilor avand telefon mobil,se poate adauga o aplicatie care sa semnaleze periodic necesitatea de a urina.
Utilizarea unor pozitii corecte pentru urinare la fetite astfel incat urina sa curga catre toaleta, nu inspre vagin – cu genunchii larg departati.
Sfaturi pentru a depasi enurezisul:
- Trebuie sa realizati ca nu sta in puterea copilului sa treaca peste aceasta problema fara sa fie ajutat. Nu-l dojeniti si nu-l invinovatiti. Asigurati-va ca nu este tachinat de familie sau de prieteni.
- Reamintiti-va constant ca cei mai multi copii vor depasi aceste episoade
- Folositi o protectie impermeabila pentru saltea
- Obinuiti sa aveti la indemana hainute de schimb (atunci cand mergeti afara, in vizita).
Surse de informatie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bed-wetting/symptoms-causes/syc-20366685
https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=90&contentid=P03083
https://www.merckmanuals.com/professional/pediatrics/incontinence-in-children/urinary-incontinence-in-children
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/enurezisul-nocturn-la-copil