Boala pilonidala este o afectiune cronica a pielii, ce apare in zona sacro-coccigiana. De obicei, este provocata de cresterea unui fir de par sub piele. Deseori, poate fi confundata cu un simplu cos, chist sebaceu abcedat sau cu un carbuncul, toate avand simptomatologie asemanatoare. De aceea, este important un consult la medicul specialist, inca de la primele semne.
In continuare, iti explicam care sunt factorii favorizanti sau de risc, simptomele specifice acestei boli, cum se face diagnosticarea
Ce este boala pilonidala
Boala pilonidala apare in santul interfesier si este o formatiune saculara, de regula cauzata de cresterea unui fir de par pe sub piele. Netratata la timp, ea poate evolua pana la formarea unei fistule, care ramane in timp un orificiu fistulos la nivel cutanat, deschis si cu scurgeri purulente periodice, in cantitati mici. Este foarte important ca pacientii sa se prezinte la medic intr-un stadiu incipient al bolii, nu cand simptomele devin insuportabile, pentru a evita, pe cat posibil, recidiva si posibile complicatii.
Boala pilonidala apare, in general, la barbatii in varsta de 20-50 de ani, care sunt sedentari. Exista, insa, si situatii in care astfel de abcese pilonidale afecteaza si femeile.
6 simptome ale bolii pilonidale care nu trebuie ignorate
Chistul pilonidal sau fistula pilonidala are cateva simptome specifice:
- prurit – mancarime locala;
- eritem – roseata locala;
- disconfort fizic – in regiunea sacro-coccigiana;
- scurgeri purulente – in stadiile avansate ale bolii;
- febra, frisoane – in stadiile avansate;
- durere locala – in stadii avansate, cand s-a format deja un abces pilonidal.
Care sunt cauzele bolii pilonidale
Exista trei cauze majore care pot duce la aparitia bolii pilonidale:
- sedentarismul – in speta, sezutul excesiv, in timp;
- obezitatea;
- pilozitatea excesiva in zona respectiva.
Factori de risc pot fi si diabetul zaharat sau profesiile care necesita timp mai indelungat de sedere (soferii de cursa lunga, de exemplu).
Cum se poate preveni boala pilonidala
Boala pilonidala poate fi prevenita, teoretic, prin:
- adoptarea unui stil de viata activ – cu miscare zilnica;
- igiena minutioasa a zonei;
- barbieritul zonei, chiar epilarea definitiva (in cazuri extreme).
Cum se poate diagnostica boala pilonidala
In 90% dintre cazuri, diagnosticul se pune in urma unui examen clinic general si tinand cont de simptomatologie.
Exista, insa, situatii in care diagnosticul este incert si se suspecteaza si o alta leziune a pielii sau a tesuturilor moi. In aceste cazuri, pot fi recomandate investigatii suplimentare, cum ar fi o ecografie de parti moi sau un RMN.
Ce metode de tratament exista pentru chist pilonidal
De foarte multe ori, pacientii ajung la medic in stadiile avansate ale bolii, cand nu se mai poate trata altfel decat chirurgical. Exista trei etape de tratament:
- operatia in sine – incizie pentru evacuarea puroiului;
- temporizarea operatiei – drenajul;
- tratamentul curativ propriu-zis.
In functie de particularitatile fiecarui caz, medicul specialist poate indica mai multe metode de tratament:
- metoda de excizie a sinusului pilonidal – excizia sinusului in sine si lasarea plagii deschise, pana la inchiderea prin granulare a acesteia; este o procedura de lunga durata; recuperarea dureaza chiar si doua luni, timp in care pacientul trebuie sa fie foarte ordonat, sa se panseze sau sa fie pansat zilnic;
- metoda lambourilor cutanate locale – dupa ce se excizeaza o leziune de piele, ramane un defect, un deficit in zona respectiva; pentru a putea fi acoperit, este nevoie de mobilizarea pielii din alta parte; in cazul bolii pilonidale, se mobilizeaza tesut cutanat din zona apropiata si se acopera defectul creat prin excizare.
Bine de stiut:
- Nu este recomandata sutura primara, pentru ca riscul de recidiva ajunge chiar si pana la peste 50%;
- Nu exista, deocamdata, statistici clare in ceea ce priveste rezultatele pe termen lung ale acestor proceduri, de aceea este foarte importanta o discutie deschisa intre medic si pacient, pentru ca impreuna sa ia o decizie corecta, iar riscul de recidiva sa fie minim.
Ce se intampla in cazul unei recidive
O eventuala recidiva depinde de mai multi factori, cum ar fi:
- faza bolii – cu cat este tratata mai din timp, in stadiu incipient sau precoce, cu atat sansele sa nu mai apara vreo recidiva sunt mai mari; faza acuta presupune din start doua interventii: incizia si sterilizarea zonei, urmate de indepartarea traiectului fistulos, a firului de par cu tesut infectat din zona respectiva; cu cat mai multe interventii, cu atat mai dificila este recuperarea si rata de recidiva creste;
- stilul de viata al pacientului – sedentarismul ramane un factor de risc si in cazul recidivei;
- ce factori de risc exista in cazul fiecarui pacient;
- metoda de tratament folosita initial – in cazul unei suturi primare, rata de recidiva este de peste 50%.
In cazul unei recidive, pacientul trebuie sa revina la medicul specialist, care va cauta o noua metoda de plastie pentru indepartarea leziunii si acoperirea acesteia.
Boala pilonidala afecteaza in mod special barbatii, riscurile in cazul lor fiind de 3-4 ori mai mari, si reprezinta o formatiune saculara ce se dezvolta in zona sacro-coccigina, in urma cresterii subcutanate a unui fir de par. Dintre factorii favorizanti, cei mai importanti sunt sedentarismul si pilozitatea excesiva din zona respectiva. Este important de retinut ca metodele de tratament trebuie individualizate, pentru a fi eficiente, si ca rata de recidiva depinde foarte mult de stadiul bolii. Cu cat boala este intr-o faza incipienta, cu atat posibilitatea unei recidive scade.