Cel mai mic prematur îngrijit de dr. Hudrea a avut în jur de 500 de grame. A trecut prin toate complicațiile prematurității, dar a reușit să le depășească.
„Neonatologia este cu totul specială, așa cum este și nou-născutul. Nimic din ce voi trăi de acum nu ar putea să-mi schimbe opțiunea. Nu există nicio altă specialitate medicală pe care să o pot compara cu neonatologia. Mi se potrivește mănușă!”, spune cu multă convingere dr. Raluca Hudrea, medic specialist neonatolog în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj-Napoca.
Nu și-a propus să devină medic pentru copii de când era mică, dar știa încă de pe atunci că destinul său este să salveze vieți. „Când eram întrebată ce vreau să mă fac când voi fi mare, răspunsul era întotdeauna același: doctor. La liceu, am ales profilul biologie-chimie tocmai pentru că știam deja că voi urma Medicina. Nu am medici în familie, mama fiind economist, iar tata, inginer agronom. A fost un vis din copilărie care mi s-a împlinit”, povestește dr. Hudrea.
„Mi-au plăcut dintotdeauna copiii”
Planul era stabilit din copilărie: avea să devină medic, dar nu se gândea atunci cine îi vor fi pacienții. Abia în anii studenției, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, a observat că era atrasă mai mult de specialitățile care implicau copii. „De atunci mi-am propus să devin medic de copii”, își amintește neonatologul Raluca Hudrea.
Pediatria a fost inițial prima opțiune, dar a descoperit apoi neonatologia, în care s-a regăsit mult mai bine. „Mi-au plăcut dintotdeauna copiii și am ales o ramură mai… «tânără». Pediatria este foarte vastă. Este ca medicina internă pe un pacient mic. Neonatologia este mai nișată. Patologia nou-născutului este una specială, foarte diferită și foarte frumoasă. Neonatologia implică multe manevre, implică manualitate, ceea ce mi-a plăcut dintotdeauna. Apoi, terapia intensivă neonatală este foarte interesantă și foarte palpitantă”, își motivează alegerea dr. Hudrea.
Experiența de mamă-neonatolog
Rezidențiatul de neonatologie era hotărât, doar că s-a dovedit a fi mai lung decât era planificat. L-a început în 2011, însă, un an mai târziu, a venit pe lume primul său copil, Alexandru. A revenit din concediul de maternitate, pentru ca apoi să facă o nouă pauză, de data aceasta pentru fiica sa, Ana. A revenit în 2018, iar un an mai târziu, a absolvit examenul de specialitate.
Experiența celor două sarcini a fost fericită, dar nu lipsită de emoții. La prima sarcină, cu Alexandru, a fost relaxată. Nu s-a gândit la eventualele probleme care pot să apară pe parcurs ori la naștere. „Aveam 27 de ani și cred că inconștiența vârstei și-a spus cuvântul. Sunt tinere mamele ce nasc acum la 27 de ani! La a doua sarcină, în schimb, înaintând în rezidențiat și știind ce dificultăți pot să apară, am fost mai neliniștită. Trecuseră 4 ani deja de la prima, aveam 31 de ani, iar ca neonatologi, ne gândim mai întâi la lucruri grave și abia după aceea la cele simple. Punem răul înainte. Ne gândim mai ales la bolile rare și severe pe care le vedem uneori în spital. Se întâmplă frecvent în rândul mamelor-medic, în general”, mărturisește dr. Hudrea.
Gărzile efectuate până în ultima lună de sarcină și încrederea în colegii ginecologi au ajutat-o să se gândească mai puțin la posibile probleme și a trecut cu bine peste naștere. „După aceea au venit mai multe griji și am văzut boli unde nu erau. Cred că este un defect profesional”, mai spune medicul neonatolog.
Venirea pe lume a celor doi copii ai săi a ajutat-o, dar practica din spital a fost decisivă pentru evoluția sa profesională. „Experiența de mamă m-a făcut să privesc neonatologia cu ceva mai multă maturitate poate, dar nu neapărat cu mai multă siguranță. Sigur pe tine devii abia după ce stăpânești bine patologia și manevrele specifice. Siguranță căpătăm abia în ultimii ani de rezidențiat, după multă practică și mult exercițiu”, spune dr. Raluca Hudrea.
„Supraviețuirea prematurilor îmi aduce o mare satisfacție”
Primul bebeluș l-a ținut în brațe, cu mari emoții, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, în secția de Obstetrică-Ginecologie I, unde urma rezidențiatul. Imaginea lui Tudor, băiețelul pe care l-a asistat la naștere, i-a rămas în memorie și acum. „Era un băiețel foarte frumos, cel mai frumos bebeluș pe care îl văzusem până atunci. Ulterior, când s-a născut băiețelul meu, mi-a adus aminte de micul meu pacient de la începutul rezidențiatului. Nu am asistat singură la naștere, pentru că eram medic rezident atunci, dar am fost alături de el. Am avut emoții în primele zile, pentru că suntem cu toții mai neîndemânatici la început, dar învățăm pe parcurs”, își amintește specialistul.
Emoțiile cele mai mari le avea însă cu nou-născuții prematur, fiindcă erau mici și firavi. „Mai ales marii prematuri, cum îi numim noi pe bebelușii născuți cu mult înainte de vreme, sunt foarte fragili. Evităm pe cât posibil să-i atingem, să deranjăm cu zgomote sau lumini. Orice stimul auditiv sau luminos îi poate afecta, fiindcă sunt niște pacienți foarte fragili și trebuie să avem mare grijă cu ei. Trebuie intervenit pe cât de puțin posibil”, spune dr. Hudrea.
”Mă marchează marii prematuri, iar supraviețuirea lor îmi aduce o mare satisfacție, mai ales dacă nici nu rămân cu multe complicații.” Dr. Raluca Hudrea, medic specialist neonatolog, Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca
Cel mai mic prematur pe care l-a îngrijit avea aproximativ 24 de săptămâni și puțin peste 500 de grame. A trecut prin toate complicațiile prematurității, dar a reușit să le depășească, una câte una. „Cred că a stat internat la noi în maternitate în jur de 3 luni și s-a externat cu bine. L-am mai văzut la control și a evoluat bine, chiar dacă a trecut printr-o internare lungă și cu foarte multe complicații. Se poate!”, spune medicul neonatolog.
Din timpul rezidențiatului și din anii ce au urmat ca medic specialist al Spitalului Regina Maria își amintește cu drag de mulți bebeluși, dar cei născuți cu boli rare au marcat-o cel mai mult.
„Cu boli rare nu ne întâlnim foarte des și diagnosticarea lor este o provocare pentru un neonatolog. Am avut un caz la care am asistat ca medic rezident cu un bebeluș care a fost în regulă la naștere, dar a doua zi au început problemele. Starea lui s-a deteriorat foarte repede: a avut nevoie de oxigen, apoi de intubație, a dezvoltat probleme neurologice, a devenit tot mai hipoton, somnolent și nu se mai putea alimenta. După multe căutări, am reușit să stabilim diagnosticul: hiperglicinemie non-cetonică. În mod normal, foarte puține dintre bolile metabolice debutează în perioada neonatală, motiv pentru care ne rămân în minte după ce le întâlnim”, povestește dr. Raluca Hudrea.
Calitățile unui neonatolog: răbdare, îndemânare, calm și intuiție
Dincolo de profesionalism, un neonatolog trebuie să fie înzestrat și cu alte calități când se pune în slujba micilor pacienți pe care-i îngrijește. Poate cea mai importantă dintre toate este răbdarea, în opinia doctorului Hudrea. „Trebuie să fim empatici și înțelegători cu situația specială în care se află mamele, mai ales în cazul în care au copilași bolnavi. Trebuie să fim răbdători și să reușim să transmitem informațiile cum trebuie către părinți”.
Apoi, ca neonatolog, trebuie să ai încă o calitate importantă: să fii îndemânatic. „Îndemânarea este esențială pentru procedurile pe care le facem, mai ales în urgență sau la sala de nașteri, unde trebuie să fim foarte eficienți. Acolo trebuie să punem catetere, perfuzii, intubație, ventilație și alte manevre invazive care necesită îndemânare. Ele sunt mai greu de realizat decât în cazul adulților, datorită dimensiunilor mici ale nou-născutului, dar și a presiunii pe care o resimțim, ca medici. Venele sunt micuțe, totul e micuț și fragil, iar noi știm că avem o responsabilitate mare”, spune dr. Hudrea.
Îndemânarea este strâns legată de o altă calitate fără de care neonatologul nu poate fi un profesionist: calmul. „Trebuie să putem să ne păstrăm calmul în situațiile de urgență, când trebuie să acționăm cu luciditate, fără să ne lăsăm cuprinși de emoții. Trebuie să fim destul de raționali, pentru că, altfel, nu am reuși să gestionăm eficient cazurile grave. O anumită detașare ne ajută pentru a putea face această meserie”, crede medicul neonatolog.
Dincolo de profesionalism, un neonatolog trebuie să fie înzestrat și cu alte calități când se pune în slujba micilor pacienți. Una dintre cele mai importante este răbdarea, crede dr. Hudrea.
Să depistezi o suferință la un nou-născut poate părea un demers foarte dificil când nu există comunicare verbală între medic și pacient. În ciuda aparențelor, nou-născuții comunică foarte bine. „Sunt semne prin care ne spun exact unde sunt probleme, iar dacă le urmărim, știm încotro să ne orientăm. Semnele acestea sunt foarte evidente pentru noi, neonatologii. Le învățăm de-a lungul rezidențiatului, prin experiență, dar merg foarte mult și pe intuiție. La noi, intuiția este esențială. Cu cât înaintezi în practică, cu atât se perfecționează mai mult”, explică specialistul.
„Viața de la spital o afectează inevitabil pe cea de familie”
Când a ales să devină doctor, dr. Hudrea nu s-a gândit nicio clipă la sacrificiile pe care trebuie să le facă un medic dedicat. Totul părea frumos atunci: va salva vieți, va îngriji oamenii bolnavi și-i va face sănătoși. Nimeni nu i-a spus că va petrece multe ore în spital, că va avea parte de multe gărzi, multe nopți nedormite și mult stres. „Nu te pregătește nimeni pentru aceste lucruri, dar eu le-am luat cum au venit. La început, a fost mai greu să mă obișnuiesc, având și copiii foarte mici. Acum, nu mai simt aceste lucruri ca pe o povară. Pot duce tot ceea ce am de făcut”, mărturisește medicul.
Între gărzi și cazuri dificile care-i aduc frământări, viața profesională este aproape imposibil de separat de cea personală. „Încerc să maschez problemele de la spital când sunt acasă, dar în interior… De multe ori, când am un nou-născut cu probleme, sunt cu gândul la el și acasă, până se rezolvă. Am frământări, sunt mai agitată și nu am prea multă răbdare cu copiii mei. Citesc acasă, mă interesez să văd unde pot schimba și ce pot face diferit. Mă sfătuiesc în permanență cu colegii. Am noroc de o echipă cu care mă înțeleg foarte bine și colaborăm foarte bine. Ne consultăm și ne ajutăm în permanență când e nevoie”, spune dr. Raluca Hudrea.
”Viața de la spital o afectează inevitabil pe cea de familie, deși încerc să nu scot la suprafață problemele ca să nu ajungem la nemulțumiri și gelozii în relația cu copiii mei.” Dr. Raluca Hudrea, medic specialist neonatolog, Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca
Timpul liber, deși nu mult, îl petrece în mare parte acasă, cu familia, dar reușește să-și acorde și timp pentru sine. „Nevoia aceasta de a petrece timp singură vine natural. Este un lucru pe care îl cere organismul, creierul și îl consider esențial, mai ales în perioadele de stres și de oboseală intensă. Când vreau să mă relaxez cu adevărat și să fac lucruri pentru mine, îmi place să fac ceramică. Am terminat un curs de ceramică și frecventez un atelier. Tot de îndemânare este legată și această activitate, la fel ca neonatologia”, povestește dr. Raluca Hudrea.
Bucuria de a revedea sănătoși nou-născuții pe care i-a îngrijit dă uitării toate nopțile nedormite și frământările. Cu câțiva dintre părinți și bebeluși a păstrat legătura în acești ani. Printre ei sunt îndeosebi nou-născuți care au avut nevoie de sprijinul său medical. Le-a urmărit evoluția și a rămas la curent cu informații despre creșterea și dezvoltarea lor.
„Îmi face mare plăcere să mă întâlnesc în oraș cu bebelușii pe care i-am asistat la naștere. Tocmai săptămâna aceasta eram la plimbare cu copiii mei și m-am întâlnit cu o mamă care m-a recunoscut din spital. M-am bucurat foarte tare să văd că e bine copilașul. Mi-am amintit imediat ce probleme a avut și de ce a mai revenit la maternitate. Problemele au fost minore, dar a venit la control, am păstrat legătura și am fost bucuroasă când am aflat ca e bine. Tot cu copiii eram când m-am întâlnit cu un băiețel de doi ani care a avut probleme după naștere și a stat pe ventilator în spital. Și de el m-am bucurat să aflu că este bine, sănătos și nu a mai avut probleme”, mai spune medicul neonatolog Raluca Hudrea. 
Articolul face parte din campania ”Portret de neonatolog” si a fost documentat si realizat de totuldespremame.ro.