Dintre toate categoriile de vârstă, nou-născuții cu probleme de sănătate se recupererează cel mai spectaculos, a observat în cei peste 15 ani de experiență ca neonatolog dr. Alina Ilici, șeful secției Neonatologie Normoponderali de la Spitalul Regina Maria Băneasa. Miracolele sunt însă „ajutate” de medici curajoși și de aparatură de ultimă generație, care încearcă imposibilul pentru a oferi o șansă la viață celor mai mici dintre pacienții lor.
Când a intrat pentru prima dată într-o secție de neonatologie, în urmă cu mai bine de 15 ani, a simțit că acolo îi este locul. Terapia intensivă neonatală nu este deloc ușoară, dar experiența în această secție este mult mai plăcută și aduce multe satisfacții profesionale. Este „altceva”, cum spune dr. Alina Ilici. „Nu este neapărat atmosfera aceea de spital. Indiferent cât ai fi de impresionat de ce se întâmplă acolo, rezultatele pe care le avem cu nou-născuții sunt incomparabile față de cele pe care le-am avea într-o secție de adulți. Satisfacția pe care o ai în neonatologie este incomparabilă cu orice altă specialitate pe care o făcusem până în momentul acela”, își amintește medicul despre primele experiențe din neonatologie.
„Să devin medic mi-am propus încă din copilărie. Nu-mi aduc aminte de nicio perioadă a copilăriei în care să fi vrut să fac altceva în afară de medicină”.
Și-a dorit foarte mult să facă terapie intensivă, dar cea de adulți i s-a părut foarte grea și nu a atras-o. „Era un loc din care simțeam că trebuie să plec. Este suferința aceea a adultului, sunt bolile acelea cronice pe care le stăpânești extrem de greu. În schimb, la nou-născuți este altceva, e o secție curată, sunt bebeluși, într-un fel sau altul te și relaxezi acolo. Sincer, mi s-a părut că, per ansamblu, era o atmosferă care nu se compară cu nicio altă secție. Aici era altceva: lumea era mult mai relaxată, mai zâmbitoare, te mai puteai juca cu copiii”, povestește medicul.
Evoluția nou-născuților, influențată de atmosfera din jurul lor
Atmosfera relaxată trebuie să fie cuvântul de ordine într-o secție de neonatologie și, mai ales, în cea de terapie intensivă neonatală. Mulți dintre nou-născuții care ajung aici rămân câteva săptămâni sau, adesea, luni în șir până la recuperarea completă. Sunt primele lor luni de viață, cele în care învață să zâmbească și să gângurească, iar starea de spirit a celor din jur - părinți, medici, asistente - este foarte importantă pentru ei.
„Ei învață cu noi aceste lucruri, mai ales în perioada aceasta de pandemie, când nu mai sunt permise vizitele părinților în terapie intensivă din cauza riscului de a contamina secția cu infecția COVID-19. Nou-născuții stau doar cu noi, uneori multe luni de zile. În aceste condiții, este normal să se atașeze de noi și de atmosfera din secție. Sunt copii care «stau la crescut», cum spunem noi, și sunt îngrijiți de diverse ture de asistente. Am observat, de-a lungul timpului, că unii nou-născuți se alimentează foarte bine la o asistentă anume pe care ajung să o prefere. Cumva, dezvoltă și ei atașamentele lor”, spune dr. Alina Ilici.
Părinții și mamele, în mod deosebit, pot să influențeze evoluția unui bebeluș aflat la terapie intensivă. Sunt mame mai relaxate, care au încredere că bebelușii lor sunt pe mâini bune și sunt optimiste că ei vor evolua bine, ceea ce se și întâmplă. De partea cealaltă, sunt și mame foarte îngrijorate, care le transmit copiilor din tensiunea lor. „Sunt nou-născuți de la care te aștepți să evolueze foarte bine, dar lucrul acesta se întâmplă mai greu când mamele nu reușesc să se relaxeze. Da, cred că sunt foarte influențați de atmosfera din jurul lor”, crede medicul neonatolog.
Chiar și așa, nou-născuții cu probleme de sănătate au o capacitate de recuperare spectaculoasă. „Cred că, dintre toate categoriile de vârstă, ei reprezintă categoria care se recuperează cel mai spectaculos. Sunt copii care au niște imagini ecografice extrem de severe, cu hemoragii mari sau zone mari de leucomalacie (n.r. - un tip de leziune cerebrală cu zone din creier în care substanța albă se necrozează), dar care recuperează absolut spectaculos. Încercăm să facem o corelație, de exemplu, între ecografia transfontanelară și evoluția neurologică pe termen lung, doar că nici până în acest moment nu s-a descoperit o legătură clară între un aspect ecografic și evoluția lor pe termen lung”, potrivit dr. Alina Ilici.
Miracole de Crăciun
Recuperările spectaculoase ale nou-născuților nu vin fără eforturi și frământări din partea medicilor. Și multe se petrec în preajma sărbătorilor. Cu mai bine de 7 ani în urmă, Izabela a fost miracolul de Crăciun pentru medicul Alina Ilici. Născută la termen în zilele premergătoare Sărbătorilor, Izabela avea o infecție foarte puternică, iar starea i s-a agravat chiar în ziua de Crăciun. Ventilatorul la care era conectată nu a mai ajutat-o și singura ei salvare era ventilația manuală, cu balon. La vremea aceea, aparatura din terapia intensivă neonatală nu era atât de performantă, iar plămânii Izabelei cereau o presiune mai mare de oxigen pentru a-i susține viața.
„Mi-am petrecut Crăciunul ventilând manual, aproape toată ziua. A fost un Crăciun pe care l-am petrecut în picioare, alături de Izabela, dând la balon. Nu am știut când este zi și când este noapte, nu am putut să ne mișcăm de lângă ea. După 5-10 minute, îți amorțește efectiv totul și făceam cu rândul, medici, asistente, fără oprire, ca să putem trece de ziua respectivă. Am adus toți oamenii pe care am putut să-i chem de acasă, inclusiv pe cei din laborator, ca să putem avea culturile și să mergem țintit cu un antibiotic pentru infecția respectivă. După 6-7 ore de ventilat, starea Izabelei s-a ameliorat și am putut să o conectăm la ventilație cu parametri mai mici. Acum, din fericire, aparatura nu se compară cu ce aveam atunci”, își amintește dr. Ilici. Izabela s-a recuperat fără complicații și a fost botezată chiar de un neonatolog care a făcut parte din echipa salvatoare.
Un alt Crăciun memorabil pentru dr. Alina Ilici a fost chiar cel din pandemie. De data aceasta, doi băieți i-au fost miracolul de Sărbători. Alexandru, deși născut și el la termen, la fel ca Izabela, a ajuns în terapie intensivă cu o hipertensiune pulmonară extrem de severă. Această suferință a plămânilor are, de obicei, o rată foarte mare de mortalitate.
Alexandru avea șanse minime de supraviețuire, dar medicul său nu a renunțat să lupte pentru el. I-a administrat oxid nitric (o substanță care se inhalează și relaxează musculatura plămânilor) timp de o lună și jumătate, în cantități foarte mari. De obicei, oxidul nitric este folosit doar câteva zile și are efecte spectaculoase, dar la Alexandru nimic nu părea să funcționeze. Când nimeni nu mai credea în minuni, Alexandru a început să reacționeze la tratament. „Colegii noștri care ne aduc oxidul nitric ne-au spus că nu au văzut niciodată un copil salvat după 6 săptămâni de oxid nitric. L-am externat pe Alexandru în ziua de Crăciun și acum este bine, acasă, cu părinții lui”, ne-a povestit dr. Ilici.
„Cazurile dificile te consumă nervos, pentru că nu ai cum să nu te atașezi de copii. Trec niște luni în care trebuie să fii cât mai mult acolo, lângă ei. Îți dorești mereu ca lucrurile să iasă bine, dar știi că ele îți pot scăpa de sub control în câteva minute. Acesta este un stres continuu pentru noi. A fost o perioadă în care dimineața le aduceam părinților vești bune, iar până seara, lucrurile se schimbau complet”.
Dr. Alina Ilici, medic primar neonatolog la Spitalul Regina Maria Băneasa
În aceeași perioadă cu Alexandru l-a avut ca pacient în terapie intensivă și pe David. El a venit pe lume prematur, la numai 28 de săptămâni, și s-a născut cu ascită - lichid în abdomen, în cantitate foarte mare. „Am descoperit că a făcut această ascită din cauza unei insuficiențe cardiace. Îi bătea inimioara repede, făcuse ceea ce se numește medical tahicardie paroxistică. Pe lângă prematuritate, s-au adăugat deci o problemă cardiacă și o problemă digestivă, ambele extrem de severe. David a stat la noi, în terapie intensivă, vreme de trei luni și în două dintre ele a avut nevoie de ventilator, dar a evoluat spectaculos”, își amintește medicul său neonatolog.
„Deși 2020 a fost un an mai greu, Crăciunul a fost pentru mine deosebit, pentru că i-am trimis acasă și pe Alexandru, și pe David. Amândoi s-au recuperat frumos. A fost un Crăciun de care m-am bucurat sincer pentru aceste familii reunite”.
Terapii inovatoare, aplicate curajos
Alexandru a fost unul dintre nou-născuții - nu mulți la număr, din fericire - care nu răspund la terapiile convenționale. Pentru ei, dr. Alina Ilici este mereu în căutare de soluții și terapii inovatoare. Le găsește citind literatura de specialitate și mergând la congresele de neonatologie. Din acest punct de vedere, pandemia de coronavirus a venit cu un lucru bun: congresele s-au susținut online în ultimul an și a putut participa mai ușor, alături de toți colegii.
„La congrese vin specialiști care își permit să facă studii și prezintă rezultatele lor acolo. Noi, în România, nu suntem în situația aceasta, dar putem să profităm de ceea ce aflăm din studiile altora. Îți trebuie un pic de curaj să aplici ce ai aflat, citind protocoale și ghiduri noi, dar, de cele mai multe ori, funcționează. Oxidul nitric l-am folosit și la alți copii, dar la Alexandru am încercat diverse substanțe, pentru că există și alte variante de tratament. Le încercăm chiar și pe cele care sunt în acest moment în studii. Când simți că nou-născutul nu mai are nicio șansă, trebuie să încerci orice”, spune dr. Ilici.
„Neonatologie am învățat foarte mult de la elvețieni. Sunt foarte buni pe partea de ventilație, au cei mai buni profesori pe care i-am întâlnit până la acest moment și sunt oameni care doar asta fac: ventilație. Ei sunt prezenți la toate congresele la care mergem. Mai sunt câțiva din Italia pe care-i urmăresc și, desigur, din SUA. Neonatologi spectaculoși sunt și la spitalul AKH, din Viena”.
Neonatologia este o specialitate care evoluează într-un ritm mai rapid decât multe altele. La cel mult doi-trei ani, apar aparate de ventilație noi, terapii noi și scheme noi de tratament pentru nou-născuții cu probleme de adaptare. „Eu cred că evoluția se datorează faptului că această specialitate a primit din ce în ce mai multă atenție. S-a investit foarte mult în salvarea copiilor de la vârste tot mai mici. Acum 15 ani, când făceam terapie intensivă, pe nou-născuții de 28-29 de săptămâni îi salvam la limită. Acum, salvăm la limită copii cu vârsta de 24 de săptămâni. Cu 15 ani ani în urmă, știam că nu putem să salvăm un copil de 24 de săptămâni, pentru că nu aveam nicio șansă. Nu aveam cu ce. Lucrurile stau cu totul altfel astăzi. Evoluția neonatologiei a ajuns deja la nivelul la care se pot deja salva la limită și nou-născuți de 23 sau chiar 22 de săptămâni. Noi ca medici vrem nu doar să îi salvăm, ci să reușim să îi ajutăm să recupereze fără sechele majore, astfel încât să aibă o viață bună, este de părere medicul neonatolog.
„Lanțul” invizibil dintre mamă și bebelușul ei
Să fii neonatolog îți aduce o satisfacție pe care puțini oameni au ocazia să o trăiască în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi: întâlnirea plină de emoții și fericire dintre mame și bebelușii lor. Fiecare bebeluș pe care dr. Alina Ilici îl pune mamei în brațe îi întărește convingerea că între cei doi există o legătură foarte puternică, un „lanț” invizibil pentru mulți, cum îl numește.
„Când îi ducem către mamă, nou-născuții au, instinctiv, anumite gesturi de apropiere, de atașament față de ea. Eu cred foarte mult în această legătură dintre mamă și copil. Întâlnirea lor o trăiesc zilnic și este un moment care mă emoționează la fel și după 15-20 de ani ca medic”, ne-a povestit dr. Alina Ilici.
În cei peste 15 ani de când este neonatolog, a „născut” - cum spun toți medicii care asistă la nașteri - sute de copii și la fiecare dintre ei a văzut gesturi care îi reconfirmă că între mamă și bebelușul ei există cu adevărat o legătură specială. Este o legătură bazată pe simțuri, pe emoții transmise de la unul către altul, spune neonatologul. „Dacă avem un copil în stare gravă în terapie intensivă și mama vine foarte agitată, începe să se agite și el. De partea cealaltă, sunt copii agitați pe care mamele lor reușesc să-i liniștească foarte bine. Există între ei un lanț pe care noi poate că nu-l vedem, dar el este acolo”, crede medicul.
De la tratate de neonatologie la „Jurnalul unui puști”
Dacă nu s-ar documenta mereu, nu ar putea să țină pasul cu ritmul în care se dezvoltă neonatologia, spune dr. Ilici. De aceea, nu trece o zi fără să citească literatură de specialitate. Când nu găsește informații medicale noi, lecturează câte un roman din „Jurnalul unui puști” împreună cu Sasha, fiul său de 10 ani. „Vă pot povesti multe și despre cărțile de copii de 10 ani (râde). Pe băieți este foarte greu să-i faci să citească. Au cu totul alte preocupări și, atunci, am găsit această variantă de a lectura împreună. Mi se pare foarte important să-i placă să citească, dar nu trebuie să-l forțez dacă vreau să-i placă. Mă bucur că am reușit în acest mod. Avem deja o stivă de cărți pe care le citește cu plăcere”, ne-a povestit.
Pe Sasha l-a adus pe lume imediat după rezidențiat, când lucra deja pe secția de neonatologie de la Regina Maria. Își amintește că perioada sarcinii a fost cea mai liniștită din viața sa, cu toate că vedea zilnic, în calitate de neonatolog, câte pericole pot pândi un copil după venirea pe lume.
„În sarcină, nu am avut nicio grijă că eu și copilul meu am putea păți ceva. Am avut o stare de bine care m-a ajutat spectaculos de mult. Nu am avut nicio teamă să merg la naștere sau să-mi îngrijească cineva copilul. A fost o perioadă în care m-am simțit extrem de relaxată și de bine psihic. Nu mi-am făcut griji în privința riscurilor”.
Mai departe, lucrurile nu au mai stat la fel. După ce a ajuns acasă, au apărut și grijile. Când ești medic și copilul are o suferință, nu poți să nu te duci cu gândul că ar putea fi ceva mai mult, mai grav decât pare, pentru că știi ce poate ascunde orice simptom. Pentru confortul psihic, este mai bine să nu știi toate aceste lucruri, să te detașezi de profesia de medic și să nu-ți privești propriul copil ca pe un pacient.
„Eu am renunțat să mai iau decizii medicale cu privire la copilul meu, pentru că mi-am dat seama că nu sunt în stare să fac asta. Există niște colegi la care pot să apelez când am întrebări și nu iau decizii pentru că sunt subiectivă și nu fac decât să mă încarc pe mine negativ. Cu gândul te duci la lucruri negative, asta nu are cum să nu se întâmple. Nu poți să nu te gândești la asta când știi foarte clar ce poate să fie”, spune medicul.
„Sunt o mamă ca oricare alta. Când este vorba despre copilul meu, nu pot să gândesc rațional. Pot să mă liniștesc, să ies din starea de panică, dar instinctiv nu ai cum să gândești rațional. Nu-mi era bine să-mi iau responsabilitatea de a trata problemele de sănătate ale copilului, așa că am preferat să nu o mai fac eu”.
A revenit la spital după numai 3 luni de la naștere, în gărzi, așa că Sasha s-a obișnuit de mic cu ideea că mama are nopți în care merge la serviciu. Tot de mic a știut și că mama sa are grijă de bebeluși, dar rareori s-a arătat gelos. „Sasha este un copil calm și vesel, care are un echilibru interior fantastic. O singură perioadă am avut în care a spus că vrea să se facă doctor, la fel ca mami. Mie mi-a plăcut foarte mult ideea, dar mi-am dat seama că, în realitate, el voia asta ca să stea cu mine. Când a mai crescut, a hotărât că nu vrea să devină medic, sub nicio formă. Profesia de medic te solicită foarte mult și fizic și psihic, și ca timp în care stai la spital. Am încercat mereu ca timpul de acasă să fie doar pentru el. E important să găsești un echilibru între familie și serviciu și să încerci să nu amesteci lucrurile”, conchide medicul neonatolog Alina Ilici.
Neonatologul Alina Ilici, în imagini:
Dr. Ilici știe că are cea mai frumoasă meserie din lume
Așa îi preia pe nou născuți în prima clipă de viață!
Marea bucurie? Ca toate mamele să își ia acasă copiii sănătoși
Cazuri medicale de exceptie gestionate cu succes de dr. Alina Ilici
Medicii performantei – stirile ProTV
Medicul care ajuta copiii in primele zile de viata si care a salvat sute de bebelusi
Cum reuseste medicul Alina Ilici sa bucure zeci de oameni in fiecare zi Stirile ProTv
Bebelus nascut cu intestinele si ficatul pozitionate in cutia toracica salvat in Spitalul Baneasa
Nou nascut cu hernie diafragmatica congenitala severa operat cu succes in Spitalul Baneasa
Ascita fetala tratata intrauterni cu success, in ciuda unui prognostic nefavorabil
Fetita nascuta prematur la 32 de saptamani si 1400 de grame se externeaza cu bine
Salvarea unui copil cu meningocele in vremea pandemiei
4 interventii intrauterine pentru salvarea unui nou-nascut cu probleme
Citeste si:
Dr. Alina Ilici la nasterea celui de-al treilea copil al Elei Craciun
Ce rol are neonatologul si tot ce trebuie sa stii despre ingrijirea copilului dupa nastere
Articolul face parte din campania ”Portret de neonatolog” si a fost documentat si realizat de totuldespremame.ro.