Din moment ce toti prescolarii mint macar o data, este important ca parintii sa inteleaga ca mintitul poate fi o etapa normala in dezvoltarea copilului. Cateodata, copiii mici spun „povesti desprinse parca din realitate” pentru ca le este greu sa faca diferenta intre realitate si fantezie. Alteori, copiii mint pentru ca nu vor sa fie pedepsiti pentru ceva ce au facut gresit. Raspunsurile tale in calitate de parinte trebuie sa fie individualizate si flexibile.
In majoritatea cazurilor, stii deja de greseala copilului dinainte ca el sa iti spuna o minciuna. Parintii pot sa-si dea seama de obicei cand prescolarul ii minte pentru a ascunde o greseala. Copiilor le este frica de pedeapsa care urmeaza; totusi, ei se dau de gol in mod evident sau chiar ajung sa marturiseasca totul.
Trebuie sa intelegi ca un copil mic inca nu realizeaza ca a minti este gresit. Pentru a-l incuraja sa spuna adevarul cand realizezi ca a facut o prostie, fii direct, dar nu agresiv cand discuti cu copilul tau. De exemplu, pune-i o intrebare deschisa, cum ar fi: „Cum au ajuns culorile astea pe peretii din camera ta?”, nu una inchisa, ca de exemplu: „Ti-ai mazgalit peretii?”
In cazul in care copilul iti spune o minciuna, raspunde-i scurt si Ia obiect. Spune-i ca tu esti de parere ca minte si ca vei lua masuri in consecinta. De exemplu, daca neaga ca a desenat pe pereti, ii poti spune: „Stiu ca tu ai desenat pe pereti pentru ca te-am vazut mai devreme. Acum te ajut sa-i cureti, dar nu e bine sa ma minti.” In calitate de parinte, nu ignora aceste minciuni aparent mici si nevinovate, deoarece, invatandu-i pe copii de mici ca nu este bine sa minta, le modelezi comportamentul pentru mai tarziu.
Intotdeauna este bine sa iti incurajezi copilul cand este cuminte! Recompenseaza-l cand spune adevarul. Reaminteste-i: „Ma bucur ca mi-ai spus adevarul in legatura cu ceea ce s-a intampIat. Cand imi spui adevarul, pot avea incredere in tine si asta ma face fericit(a).”
Prescolarii „mint” si cand inventeaza povesti sau au un prieten imaginar. Le place foarte mult sa-si foloseasca imaginatia pentru a inventa povesti despre ei insisi, familiile sau prietenii lor. Acest tip de activitate ii ajuta sa realizeze diferenta dintre realitate si inchipuire. Chiar daca aceste exagerari pot fi cateodata stanjenitoare, ei nu intentioneaza sa faca rau cuiva. Astfel se creeaza oportunitati sa iti inveti copilul care este diferenta dintre realitate si fictiune. Poti sa incerci sa iti ajuti copilul cu blandete sa se concentreze pe realitate, fara sa contrazici direct varianta lui. De exemplu, cand copilul tau spune: „Sunt o mie de grade afara!”, ii poti raspunde: „E extrem de cald afara, nu-i asa?”
Alteori, prescolarii inventeaza povesti sau minciuni despre ceva ce ar vrea ei sa fie adevarat, mai ales cand li se pare ca adevarul nu e prea distractiv. De exemplu, dupa o zi petrecuta la circ impreuna cu fiica ta, aceasta poate sustine ca este o artista la trapez si refuza sa mearga acasa. Intr-o astfel de situatie, cel mai potrivit ar fi sa spui: „Ne-am simtit bine azi la circ si stiu ca iti doresti sa mai stam, dar adevarul este ca esti o fetita, nu o artista la trapez si acum este timpul sa mergem acasa." Chiar daca uneori le este greu sa inteleaga, adevarul spus in fata ii ajuta pe copii sa constientizeze diferentele dintre ceea ce le-ar placea sa fie adevarat si ceea ce este de fapt adevarat.
Tine minte ca toti copiii invata sa faca diferenta dintre bine si rau observandu-i pe adultii din jurul lor, mai ales pe parinti. Daca obisnuiesti sa spui chiar si numai „minciuni nevinovate”, copiii vor invata (interpreta) imediat ca minciunile sunt acceptate si nu vor intelege mesajul real despre faptul ca trebuie sa spuna adevarul, pe care i-l transmiti cand se intampla sa te minta.