De ce am ales Regina Maria și pentru a treia naștere. Și de ce aș alege-o și pentru a zecea.

Veți zâmbi de câte ori veți trece pe lângă clădire, nu veți uita nicicând mirosul din saloane, fețele care v-au surâs în acele momente, ochii oamenilor care v-au luat copilul în grijă. Mi se pare una dintre cele mai importante decizii în viață și pentru că este ireversibilă. Alegi un soț nepotrivit? Ai divorțul. Cariera nu e ce trebuie? Te reprofilezi. Ai fost la o consultație oarecare și nu ți-a plăcut medicul? Găsești altul, ceri altă opinie. Ei, pentru naștere decizia trebuie cântărită bine pentru că nu poți niciodată să spui – experiența asta nu e chiar ceea ce mi-am dorit, puneți copilul înapoi și încerc în altă parte. Cu Regina Maria am simțit mereu că am câștigat la loterie. Și, recunosc, marele premiu a fost medicul meu absolut excepțional. Dacă nu ar fi fost el, nu ați fi citit asta. 

Medicul

Între textul pe care l-ați parcurs până acum și cel care urmează am făcut o pauză de aproximativ o săptămână când le-am scris. Am spus că în 7 zile sigur găsesc cele mai potrivite și mărețe cuvinte să vă vorbesc despre doctorul meu așa cum merită. Dar adevărul este că puteam la fel de bine să fac o pauză de 700 de zile și să le caut – tot nu le-aș fi găsit. L-am cunoscut în urmă cu 12 ani și nu am mers cu așteptări mari la prima noastră consultație.

Lucram într-o televiziune, aveam abonament prin serviciu la Regina Maria și doar el era disponibil. Numele nu-mi spunea nimic, pe Google nimic, mă așteptam la un consult mediocru și pe repede înainte. Prejudecăți. Și ce surpriză am avut! O consultație minuțioasă, explicații impecabile, inclusiv recomandarea de a citi un studiu medical abia publicat pe tema problemei mele de sănătate și promisiunea de a-l dezbate la următoarea întâlnire. Între momentul acela și cel în care mi-a pus al treilea copil în brațe, medicul Narcis Viorel Stoica a fost de un profesionalism cum nu am mai întâlnit. Mi-a fost alături când un RMN indica o posibilă tumoră ovariană și a stat cu orele la ecografii să mă liniștească – nu o vede, nu e acolo, e o greșeală. Mi-a fost sprijin în lupta cu HPV, și cu câte și mai câte alte temeri. Mi-a fost inspirație căci deseori îmi împărtășea detaliile unor cazuri speciale, complicate, pentru care era căutat de paciente din țară și din străinătate. Mi-a fost și cicălitor – când faceți un Pokemon? - (așa le spunea bebelușilor pe atunci, nu putea reține numele tuturor nou-născuților așa că le spunea generic pokemoni) - mă întreba aproape la fiecare consultație într-o vreme.

Aveau să treacă niște ani buni până i-am scris întrebându-l când facem o ecografie de confirmare a unui posibil Pokemon. Ani în care eu am bătut lumea, și, indiferent că eram în cabinetul unui ginecolog din Franța sau din SUA, mă liniștea doar opinia obținută pe email de la medicul meu din România. Mi-a dat mereu o încredere cum alta nu-i și cred cu tărie că nu aș fi ajuns să vorbesc despre sarcina numărul 3 dacă nu l-aș fi avut alături. 

Sarcina

A treia mea sarcină a apărut târzior – la 39 de ani. Nu am să scriu că eram la o vârstă înaintată, pentru că cine știe cum dă băiatul meu peste acest text peste ani și ani. Și cine știe ce va însemna sarcină geriatrică atunci când va fi el mare... Deci, din start, o sarcină nu tocmai floare la ureche. Dar o sarcină extrem de dorită. Copila din mine, cu părinți divorțați la 4 ani, și fascinată de serialele americane ale anilor ’90, care ne spuneau poveștile unor familii mari, vesele și gălăgioase, și-a dorit trei copii care să îi umple casa și sufletul.

Apoi, sarcina mea venea după două cezariene și orice femeie cu două cezariene care mai visează la un copil tastează în secret pe Google ruptură uterină sarcină, se îngrozește și lasă că mai vede ea cu al treilea. Așadar, un uter dublu cicatricial cere și el o grijă aparte. Apoi, testele acelea statistice, dublu test, indicau un risc de naștere prematură înainte de 34 de săptămâni de 1:26. N-am fost chiar relaxată. De ce nu vă gândiți mai degrabă la cele 25 de șanse să fie bine? avea să mă întrebe cu tot calmul din lume dr. Narcis Viorel Stoica. Și chiar asta am ales să fac. N-a fost o sarcină fără peripeții: plecată la Disneyland pentru a o serba pe fetița cea mare am sfârșit prin a mă plimba cu ambulanța prin Parisul nins și geros la -3 grade în aprilie, din cauza unei viroze cu o tuse de colecție. Acasă, în lunile următoare, am mai primit niște buchete de virusuri de la grădinița fetițelor.

Am trecut prin toate cu un singur gând în minte: nu aș putea fi pe mâini mai bune. Am învins împreună și amenințarea unei restricții de creștere, și o hipertensiune care a venit să-mi dea târcoale pe final de sarcină. Acum, uitându-mă în urmă, putea veni orice – aveam atâta încredere în medicul meu, încât nimic nu m-ar fi speriat. Pentru că vorbeam despre o sarcină 35+, după săptămâna a 10-a am făcut testare genetică prenatală, acele teste non-invazive care presupun recoltarea unei mici cantități de sânge și analizarea ADN-ului fetal. Afli apoi o sumedenie de lucruri – de la sexul fătului înainte ca orice ecograf să îl poată depista, până la riscul pentru felurite sindroame. Am făcut această testare în toate cele trei sarcini, mi-a adus o liniște neprețuită. M-am interesat mult înainte să aleg un laborator unde să fac testul – prețul nu ar trebui să fie criteriul absolut care să decidă locul unde recoltăm această analiză.

M-am documentat serios și am vrut să știu parcursul exact al probei mele, unde ajunge, cum, cine o lucrează, ce renume are compania internațională – pe vremea sarcinilor mele aceste teste se lucrau în Europa sau SUA. Când vedeți o diferență extrem de mare între prețurile diferitelor laboratoare genetice, întrebați-vă de ce. Unde o trimit?, chiar o trimit? – este ceva mult prea important în joc pentru a alege cea mai ieftină ofertă, fără nicio reținere. În 2022 cea mai completă și complexă variantă disponibilă a fost Prenatal Complete Plus, testare pe care am făcut-o la Regina Maria. Dar în domeniul testelor prenatale non-invazive lucrurile se desfășoară cu o așa rapiditate, încât până va spune bebelușul meu “ma-ma” va fi o altă variantă, îmbunătățită, disponibilă. Cred în știință și îi sunt tare recunoscătoare pentru ajutorul pe care într-o formă sau alta îl dă gravidelor, despre care se știe că își fac cele mai multe și mai mari griji/minut.

Tot pe știință am pariat și când am decis să recoltăm și în cazul bebelușului numărul 3 celule stem. Și ele sunt acum, cu tot cu celulele prelevate de la fetițe, în banca de celule stem Regina Maria. Dar ce vă mai trebuie, dragă, nu aveți două rânduri de la primii doi copii, nu au același ADN? Oricum nu o să le folosiți niciodată... Da, urechile unor părinți de nou-născut aud multe, important e ce decid aceștia după ce se informează temeinic, din surse cât mai sigure, despre subiectul în cauză. Atât siteul Regina Maria, cât și siteuri medicale de prestigiu din lume conțin informații de folos pentru o decizie asumată pe această temă. Citiți despre studii, despre cazurile medicale în care deja s-au folosit, vedeți cu ce rezultate, și, citiți, mai degrabă, în engleză. Știți vreun român care participă aici în țară la cercetările care implică beneficiile celulor stem?

“Satul”

Știm cu toții vorba aceea – e nevoie de un sat să crești un copil. Ei, e nevoie de un sat și să naști unul. Iar eu m-am simțit sprijinită de absolut fiecare membru al echipei Regina Maria cu care am interacționat. De la asistenta cu mână ușoară din Policlinica Băneasa care și-a întrerupt pauza de masă ca să mă ajute la testul de diabet gestațional cu trei recoltări știind că numai ea îmi găsește venele de obicei, la simpaticele asistente de la salonul de monitorizare al camerei de gardă din maternitate care știu cum să te elibereze din ghemul fricilor în care te încurci frecvent în cele 9 luni, la pneumologul care s-a dat efectiv peste cap să împace și capra - tusea îngrozitoare care îmi amenința sarcina, și varza - bebelușul ce putea fi afectat de tratamente, la hematoloaga care mă cucerea la fiecare consultație desenând, explicând, răspunzând, calmând.

Nu aș fi putut avea o echipă mai de nădejde lângă mine. Și m-am gândit că e prima oară când simt pe pielea mea (întinsă de sarcină) că un slogan nu e doar un slogan – Regina Maria a promovat multă vreme mesajul Ne pasă de oameni. Ei, pentru mine, fiecare literă din expresia asta a fost adevărată. Ș-apoi, știm cu toții cât de important este cum arată spațiul medical unde mergi și le încredințezi specialiștilor însăși viața ta și a copilului tău – fiecare clinică Regina Maria unde am intrat pentru diverse controale în sarcină m-a impresionat plăcut, iar pentru mine etajul Private Care din policlinica Băneasa rămâne cel mai frumos loc în care să aștepți vești bune despre bebelușul tău. 

Maternitatea

Cu maternitatea Regina Maria Băneasa a fost dragoste de la prima naștere. Am iubit întreaga experiență, aș fi vrut să o pot retrăi la nesfârșit. M-am simțit în siguranță, răsfățată, ajutată, îndrumată, fericită pur și simplu să fiu acolo și să mă bucur de momentele acelea de aur. Ani întregi, de câte ori treceam pe lângă clădire – și treceam des – mă opream, zâmbeam, și mă gândeam cât de mult îmi doresc o nouă naștere acolo.

Am mai trăit două. Dacă aș mai naște de zece ori, tot acolo aș merge. Nu îmi imaginez un început de poveste mai frumos pentru o mamă și copilul ei. Mi-am lăudat medicul, și o să-l laud de câte ori voi avea ocazia, dar să știți că aproape toți cei care se ocupă de nașteri și fac gărzi acolo sunt foarte buni. Secția de neonatologie are performanțe care îți umplu ochii de lacrimi după câteva paragrafe povestitoare – găsiți cazuri emoționante, spuse de-a fir a păr, pe siteul Regina Maria. Asistentele sunt simpatice tare, infirmierele la fel, saloanele cu paturile atât de confortabile pentru o femeie abia trecută prin cezariană și telecomenzile lor care alertează diferite departamente sunt magice, mâncarea e bună, doamna care face masaj e divină, departamentul Patient Care e săritor și implicat.

Dacă mi-ar fi dat cineva o foaie și un creion și mi-ar fi spus scrie cum ai vrea să arate maternitatea ideală, nu mi-aș fi imaginat ceva peste Regina Maria. Pur și simplu e superlativ. 

Cezariana

Spre deosebire de surorile lui, Clara și Matilda, care au venit pe nepusă masă, Filip a așteptat cuminte termenul stabilit de medicul meu. Pe 19 august, la ora 19, a plâns pentru prima oară în sala în care în urmă cu 3 și 5 ani plânseseră pentru prima oară și fetițele mele. Atunci am simțit din nou sloganul coborând de pe afișe și cuprinzând de emoție sala de operații.

Asistenta care mă preluase la sosire și știa că eram hipertensivă și bebelușul cu pulsul cam scăzut s-a bucurat sincer că e bine. Mi-a luat telefonul și l-a pozat emoționată în timp ce îmi striga că e frumușel. Anestezistul mă mai ținea de mână și mă întreba dacă sunt bine. Doctorul mă încuraja și făcea glume cum făcuse și la celalalte două sarcini. Calmul lui, calmul meu știind că mă are în grijă... Nerăbdarea mea de a afla mai multe despre bebe, graba cu care a pus o asistentă mâna pe telefon și mi-a dat de îndată noutățile de la neonatologie. Le înșir pe toate, cu recunoștință.

Știam de la primele două nașteri cum vor curge zilele următoare și de abia le așteptam. Știam grija aceea în care voi fi învăluită, știam că medicul meu va veni să mă vadă zi de zi, știam că Filip va fi pe mâini excelente la neonatologie – de la doctorii iscusiți la asistentele pe chipurile cărora se vede că îndrăgesc sincer copiii, știam că pentru a treia și ultima oară în viață „satul meu” din maternitatea Regina Maria îmi va oferi tot sprijinul din lume. Și exact, dar exact așa a fost.

Ca și la primele două cezariene, în 8 ore m-am ridicat, am mers perfect, durerile nu s-au făcut remarcate cu nimic, am ridicat schimbat și valsat bebelușul prin salon. Iată-mă, la 40 de ani și a treia cezariană, simțindu-mă absolut grozav la 24 de ore de la operație. E magia satului, v-am spus. O să credeți că vă mint, dar în ultima seară, în seara dinaintea externării, îmi părea rău că plec. Eram probabil zeci de mame internate în maternitatea Băneasa și cu siguranță 99,9% erau nerăbdătoare să ajungă acasă. Și eu eram nerăbdătoare, într-un fel. Dar, pe de altă parte, era pentru ultima oară când simțeam grija aceea mare, specială, cu care întreaga echipă învelește ca într-un cocon orice proaspătă mamă. Am să mi-o amintesc cât am să trăiesc.

Q&A imaginare

Înainte să închei povestea nașterii prințului Filip la maternitatea Regina Maria (câtă regalitate!) am să îmi imaginez câteva întrebări pe care mi le-ați putea adresa dacă ați fi mame în devenire și ați lua în calcul nașterea la Regina Maria. 

E ceva ce nu ți-a plăcut?

Da, cafeaua. Micul dejun vine cu o cafea cam slabă pentru gustul meu.

E ceva ce trebuie să știm neapărat despre experiența la Regina Maria?

Da, că o să vă copleșească în cel mai pozitiv mod cu putință. 

Te-a dezamăgit ceva?

Covidul, care a făcut vizitele mai scurte, dorul mai apăsător și experiența mai solitară. 

Ai recomanda maternitatea?

Am recomandat-o deja de nenumărate ori. O fac chiar acum.

Ai recomanda medicul?

Ab-so-lut! O fac cu inima strânsă, căci nu voi mai găsi chiar deloc vreun loc liber pentru programări. 

Ceva extrem de important care poate a rămas nemenționat?

Vă mulțumesc nespus, domnule doctor!