Casa familiei Naie e plină de copii. Constantin și Gabriela au cinci copii de vârste diferite. Maria, primul născut al familiei are 10 ani, Patrik are 8, Ania 6, iar Amelie 5 ani. Ultimul sosit în familie, Ayan, e un bebeluș de două luni și jumătate. Cum e viața într-o casă plină ochi de copii? - ne-am întrebat. „În fiecare dormitor e cineva și în fiecare loc din casă se întâmplă să dai peste cineva”, ne spune Gabriela, o mamă cu un simț al umorului molipsitor.
Venirea pe lume a primului copil a fost o întâmplare
Povestea ei începe odată cu Maria, primul copil, pe care l-a adus pe lume la vârsta de 26 de ani. „Nu știu dacă zodia are vreo treabă cu asta – sunt Rac – dar eu sunt familistă. Eu așa mă simt bine – în familie, alături de copiii și soțul meu. Am cochetat un pic și eu cu presa scrisă, cu jurnalismul. Am zis că îmi place foarte mult, că mă împlinește. M-am simțit bine, mi-a plăcut, dar nu a fost suficient. De fiecare dată când mergeam în vizite și vedeam copii, mă gândeam ce mult mi-ar plăcea să am și unul, doi, trei copilași...Nu mă gândeam la cinci, dar în mintea meu a fost mereu asta: să am o familie numeroasă”, povestește Gabriela.
rima sarcină nici n-a fost planificată. „Mi-am dorit extrem de mult o fetiță. Mi-aduc aminte că, însărcinată fiind, eram destul de supărată și plângeam când cei din familie îmi spuneau că trebuie să fie băiat, că așa cred ei că o să fie băiat. Nu a fost băiat, a fost o fetiță.”
„Cu Maria eram impulsivă, nu prea gândeam înainte de a lua o decizie”.
Lecția: răbdarea
Maria a venit pe lume când Gabriela avea 26 de ani. Terminase studiile de jurnalism, dar nu apucase să se angajeze. „Când o aveam doar pe ea, eram genul «zis și făcut». Pe vremea aceea eram o persoană impulsivă. Nu acceptam niciun ajutor. Am vrut să fac singură tot ce ține de copil, de casă, de la A la Z”, povestește Gabriela.
Cu timpul m-am maturizat, am lucrat mai mult cu mine pe partea aceasta și pot să spun că m-am schimbat în bine. Cred că venirea pe lume a mai multor copii a avut un mare beneficiu asupra stării mele de sănătate psihică, în primul rând. M-a ajutat să mă gândesc mai mult la mine, pentru că a fost mult mai solicitată, bineînțeles, și, odată cu lucrul acesta, automat trebuia să iau lucrurile mai cu calm. Să gândesc mai mult. Să nu iau nicio decizie, nici la nervi, nici la oboseală, nicio acțiune, de niciun fel. Și asta nu doar în creșterea lor, ci și în relația cu soțul, cu cei apropiați, în viața de zi cu zi.
Acum, când copiii lipsesc de acasă în vreo excursie sau petrec câteva ore la bunici, le simte lipsa. „În primele momente de liniște mă simt bine, sunt liniștită. Apoi gata, le simt lipsa și trebuie să vină acasă”, spune Gabriela.
„Acum s-a mutat mama la noi. De luni până vineri, în weekend e liberă”.
Lecția: acceptă ajutorul celorlalți
Odată cu venirea pe lume a mezinului Ayan, programul familiei, intrat într-o rutină, nu mai poate fi același. Așa că familia a intrat într-o nouă acomodare. Ayan este un bebeluș cuminte, „care doarme toată noaptea și se trezește doar pentru a mânca și a fi schimbat. Și mai are și nopți când vrea mai mult să vorbească, dar asta e normal, e sănătos”. Trezirea, în familie, se dă la ora 7. Urmează pregătirea copiilor, apoi tatăl îi duce la școală și grădiniță, iar mama rămâne acasă cu bebe.
Ayan s-a născut după patru ani de la ultima sarcină. E cea mai mare distanță între copii, între ceilalți existând o diferență de cel mult doi ani. „Mi l-am dorit extrem de mult! Am trimis un gând în univers și mi-am dorit mult să fie băiat. Și a fost băiat!”. Ayan a venit pe lume prin cezariană, la fel ca frații lui.
„Mi-a fost teamă... totuși, e a cincea cezariană! Dar domnul doctor Tarig Massawi, ginecologul cu care am adus pe lume toți copii, m-a liniștit. Oricum, cu toții s-au născut la maternitatea Regina Maria, care este cea mai bună clinică neonatologică de la noi din țară în acest moment, din punctul meu de vedere.”
Odată cu nașterea mezinului, Gabriela și-a dat seama că fără ajutor nu se mai poate, așa că mama ei s-a mutat cu ei să îi ajute de luni până vineri. Acceptarea ajutorului nu este o slăbiciune, ci mai degrabă dovadă de înțelepciune, spune Gabriela.
Cerințele de la școală le depășesc pe cele ale unei familii cu 5 copii
Când ai cinci copii, e greu să faci față grupurilor de WhatsApp de la școală și grădiniță. „Sunt o grămadă de cerințe în ziua de astăzi și se cere foarte multă implicare. Sunt multe grupuri în care suntem activi și trebuie urmărite și îndeplinite cerințele. În fiecare zi este nevoie de ceva! E imposibil să nu fie nevoie de ceva! Chiar și în vacanță! Până acum am făcut față, sper să fac și în continuare, că, zic eu, va fi din ce în ce mai bine, din experiența mea cu copiii”, spune Gabriela.
Am fost curioși să aflăm care dintre cei cinci copii simte mama că ar cere mai multă atenție. Că ar vrea să fie mai mult văzut și băgat în seamă. „Fără doar și poate, Maria”, ne-a răspuns Gabriela fără să clipească. „Atenția noastră pentru ea s-a scurtat cu fiecare frățior sau surioară care au apărut după nașterea ei. De aceea, nu-i dăm niciodată Mariei sarcini pe care frații mai mari le primesc în alte familii.
Nu o las cu bebelușul, nu o rog să stea cu el nici două minute. La noi nu există lucrurile astea, tocmai de frica de a nu o face să se simtă responsabilă pentru așa ceva. Ea e un copil, la fel ca frații ei”, spune Gabriela.
„Pentru copii, lucrurile mari nu sunt aceleași care pentru noi sunt importante”.
Lecția: importanța comunicării cu fiecare copil în parte
Ultima lecție, dar nu cea din urmă, a fost importanța comunicării și a înțelegerii în familie. Gabriela și-a dat seama că timpul petrecut cu fiecare copil în parte, ascultându-le grijile și bucuriile, este o investiție valoroasă în relația lor. De la simple momente în mașină, în drum spre casă, până la momente de joc și râsete, Gabriela a învățat că discuțiile deschise și sincere sunt liantul care menține familia unită. „Noi tot timpul vorbim! Asta înseamnă să-ți faci bine meseria de mamă din punctul meu de vedere: să acorzi tot timpul de care dispui copiilor”, spune ea.
Triumful maternității
Gabriela crede că zâmbetul și fericirea copiilor ei sunt semnele care îi arată clar că și-a făcut bine meseria de mamă full-time. „Nu cred că este satisfacția mai mare atunci când își vezi copilul că zâmbește și e fericit. Este semnul că ai făcut tot ce se putea face ca el să fie bine. Pentru ei, lucrurile mari nu sunt aceleași care ni se par nouă importante. Ei apreciază să le dai atenție și să vorbești cu ei despre orice lucru.”
Timpul în doi se reduce semnificativ când atenția părinților se canalizează spre copii. „Mai avem și noi momente când vrem să ne uităm la un film, de exemplu. Destul de rar și destul de târziu, seara. Dar se întâmplă și lucrul acesta. Așa cum se întâmplă să adormim la jumătatea filmului. Și asta se întâmplă!
Se întâmplă să punem un film de două, de trei ori... perseverăm”, râde Gabriela și adaugă: „Dar copiii vor crește și vreau să crească frumos și așa apropiați cum sunt acum de noi. Vreau să fim acolo lângă ei când simt, pentru că, cu siguranță, când vor fi adolescenți sau mai departe, în viață, nu cred că vor mai avea atâta dorință de a împărtăși cu noi. Facem tot posibilul să le acordăm timpul necesar.”
Pentru Gabriela, triumful maternității nu înseamnă doar nașterea unor copii sănătoși, ci și puterea, rezistența și iubirea pe care le-a descoperit în ea însăși odată cu fiecare sarcină. Este o victorie a spiritului uman și a capacitatății de a iubi și de a nutri viața în toate formele sale,
De 28 de ani, medicii de la Regina Maria fac performanță medicală pentru sănătatea mamei și a copilului, deschizând noi orizonturi pentru cuplurile care luptă cu infertilitatea, pentru salvarea sarcinilor cu risc și a nou-născuților prematuri. În fiecare zi, Regina Maria și mamele își unesc forțele pentru a scrie pagini noi în cartea maternității și a medicinei extraordinare.