Descriere
Deficitul acil-dehidrogenazei cu catenă lungă (VLCAD) este o tulburare de oxidare a acizilor grași (FAO). Într-o tulburare FAO se acumulează acizi grași și derivați potențiali toxici din cauza deficitului din enzimele mitocondriale ale FAO.
Deficiența de VLCAD este o afecțiune care împiedică organismul să transforme anumite grăsimi în energie, în special în perioadele de post. Afecțiunea are o incidență raportată de 1 la 30.000 de nașteri și are o vârstă variabilă de debut, clasificată în 3 categorii: debut precoce (nou-născuți, sugari în primele luni de viață), debut în adolescență și debut tardiv (în general prezent după copilărie).
Deficitul de VLCAD poate să apară acut la nou-născut și este asociat cu valori crescute de mortalitate, dacă boala nu este tratată prompt. Semnele și simptomele deficitului de VLCAD grave în copilărie includ: hepatomegalie, cardiomiopatie, aritmii, letargie, hipoglicemie hipoketotică și eșecul de a se dezvolta. Atunci când simptomele încep în adolescență sau la maturitate, ele tind să fie mai blânde și, de obicei, nu implică inima.
Simptomele legate de deficitul de VLCAD pot fi declanșate de perioade de post, boală și exerciții fizice. Această tulburare este uneori confundată cu sindromul Reye. Cele mai frecvente cazuri de sindrom Reye sunt asociate cu utilizarea aspirinei în timpul infecțiilor virale, precum varicela sau gripa. Persoanele cu debut tardiv al simptomelor pot prezenta rabdomioliză intermitentă și disfuncție musculară, care se manifestă adesea prin crampe musculare și intoleranță la efort.
Mutațiile genei ACADVL sunt responsabile pentru deficitul VLCAD. Această genă oferă instrucțiuni pentru realizarea unei enzime numite acil-CoA dehidrogenază cu lanț foarte lung, care este necesară pentru a metaboliza un grup de grăsimi, numite acizi grași cu lanț foarte lung. Acești acizi grași se găsesc în alimente și în țesuturile grase ale organismului.
Acizii grași sunt o sursă majoră de energie pentru inimă și mușchi. În timpul perioadei de repaus acizii grași sunt de asemenea, o sursă importantă de energie pentru ficat și alte țesuturi. Mutațiile din gena ACADVL conduc la o deficiență a enzimei VLCAD din celule. Fără cantități suficiente din această enzimă, acizii grași cu lanț foarte lung nu sunt metabolizați în mod corespunzător.
Ca urmare, aceste grăsimi nu sunt convertite în energie, ceea ce poate duce la semne și simptome caracteristice ale acestei tulburări, cum ar fi letargia și hipoglicemia. Acizii grași cu lanț lung sau acizii grași parțial metabolizați se pot acumula în țesuturi și pot afecta inima, ficatul și mușchii. Această acumulare anormală cauzează alte semne și simptome de deficit VLCAD.
Această genă este moștenită autozomal recesiv, ceea ce înseamnă că ambele copii ale genei din fiecare celulă prezintă mutații. Părinții unui copil cu gena autozomal recesivă poartă fiecare câte o copie a genei mutante, dar de obicei nu prezintă semne și simptome ale bolii.
Indicatii
Testul este indicat a se realiza pentru confirmarea unui diagnostic de deficit de acil-CoA dehidrogenază (VLCAD) cu lanț foarte lung.
Interpretari
Un procent mic de indivizi care sunt purtători sau au un diagnostic de deficit de VLCAD cu lanț foarte lung pot avea o mutație care nu este identificată prin această metodă (de ex., deleții genomice mari, mutații promotor).
Prin urmare, absența unei mutații nu elimină posibilitatea un statut pozitiv de purtător sau diagnosticarea deficitului VLCAD.
Pentru testarea purtătorilor este important să se documenteze mai întâi prezența unei mutații genetice ACADVL la un membru de familie afectat. În unele cazuri, pot fi identificate modificări ADN cu semnificație nedeterminată.
Există polimorfisme rare care ar putea duce la rezultate fals-negative sau fals-pozitive. Dacă rezultatele obținute nu corespund constatărilor clinice, trebuie luate în considerare teste suplimentare. Un transplant anterior de măduvă osoasă de la un donator alogen va interfera cu testarea.
Rezultatele testelor trebuie interpretate în contextul constatărilor clinice, al istoricului familial și al altor date de laborator. Erori în interpretarea rezultatelor pot apărea dacă informațiile furnizate sunt inexacte sau incomplete.