Dozare droguri in urina

Amfetaminele

Sunt substanțe stimulante ale SNC înrudite chimic și farmacologic cu epinefrina și norepinefrina (catecolaminele din organism). Aceste substanțe sunt larg răspândite mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure de slăbire, respectiv indicate pentru creșterea performanțelor înainte de examen sau în viața profesională. După ingestie, amfetaminele sunt absorbite cu ușurință din stomac și pătrund rapid în circulația sangvină. Acestea sunt metabolizate în ficat și eliminate pe cale renală. Amfetaminele pot induce atât dependență fizică, cât și psihică. Supradozarea determină anorexie, insomnie, agitație psihomotorie, anxietate marcată, hipertensiune arterială și aritmii.

Barbituricele  

Sunt o clasă de medicamente derivate din acidul barbituric (maloniluree), sunt sedative hipnotice care deprimă activitățile SNC. Aceste medicamente sunt prescrise medical pentru a reduce tensiunea emoțională și induce somnul. Sunt folosite, de asemenea, în unele forme de epilepsie pentru a reduce frecvența crizelor convulsive. Sunt metabolizate în ficat în cea mai mare parte și excretate în urină. Administrarea excesivă de barbiturice determină tulburări de coordonare a mișcărilor, alterări de percepție și gândire, euforie de dezinhibiție. Supradozarea poate induce stupoare, comă și în cazuri extreme, deces. Asocierea alcoolului, opiaceelor și a altor deprimante ale SNC poate cauza tulburări repiratorii letale.

Benzodiazepinele

Sunt o clasă de medicamente cu acțiune deprimantă asupra SNC, larg utilizate în practica medicală datorită efectelor anxiolitic, sedativ, miorelaxant și anticonvulsivant. Supradozarea se produce atunci când sunt administrate în asociere cu alte clase de medicamente cu acțiune centrală sau alcool. După ingestie, sunt absorbite, metabolizate și apoi excretate în urină în proporții variabile.

Cocaina

Este un stimulent eficient al SNC, cât și un anestezic local. Efectele sale farmacologice sunt identice cu cele ale amfetaminelor, deși cocaina are o durată de acțiune mai scurtă. Se absoarbe cu ușurință în circulație, efectele sale sunt intense, dar de scurtă durată. Cocaina nemetabolizată are afinitate pentru țesuturile grase și pătrunde rapid în creier. Efectele cocainei pot fi remarcate imediat după consum și dispar în 20-30 minute de la folosire. Dozele mici provoacă euforie și stare de energizare. Cocaina inhibă apetitul și reduce nevoia de somn. Efectele psihologice pot fi însoțite de tahicardie, midriază, febră, tremur și transpirații. Supradozarea poate duce la apariția unor crize convulsive, mișcări primitive, dar și la halucinații. În final, tabloul clinic degenerează cu pierderea cunoștinței, depresie respiratorie și prăbușirea circulației sangvine, care vor duce la deces. Cocainismul reprezintă dependență psihică intensă și tendința de a crește doza, în lipsa dependenței fizice sau a toleranței față de substanță. Fenomenele de sevraj psihic ce apar în caz de abstinență sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentativ de suicid.

Marijuana

Conține tetra-hidro-cannabinolul (THC) care este principalul component psihoactiv al acesteia. Cu cât concentrația de THC este mai mare, cu atât efectele drogului sunt mai puternice. Cea mai obișnuită modalitate de consum a marijuanei este fumatul în formă pură sau amestecată cu tutun. Marijuana este absorbită rapid din plămâni în circulație, cu instalarea imediată a efectelor. În urină, metaboliții canabisului pot fi detectați într-un interval de câteva ore de la expunere. Efectele acute ale consumului includ: alterarea memoriei, confuzie temporală, afectarea performanțelor motorii și depersonalizare. Consumul cronic poate induce efecte la nivelul cardiovascular și pulmonar.

Morfina

Este un anestezic narcotic folosit pentru a ameliora durerea severă. Opiaceele sunt administrate, de obicei, intravenos sau subcutanat, dar pot fi și fumate sau prizate. După pătrunderea în circulație, tind să se concentreze în plămâni, splină, rinichi și ficat. Concentrațiile mai reduse se găsesc în musculatura și SNC. Morfina este excretată în principal în urină. Opiaceele induc o stare de dependență fizică intensa. Simptomele de sevraj se pot instala în câteva ore de la ultima doză și pot continua o perioadă de 5-10 zile.

Metadona

Este un opioid sintetic, folosit ca analgezic, antitusiv sau ca medicament de substituție ce se prescrie în cazul dependenței majore de opiacee. În general, metadona este bine tolerată, însă unii pacienți pot prezenta anumite tulburări dintre care cele mai importante sunt: transpirație excesivă, constipație, greață, tulburări de somn și de sensibilitate gustativă. Efectele adverse apar după administrarea repetată și includ : sedarea marcată, deprimarea respirației și a SNC, greață, vărsături, bradicardie, hipotensiune arterială, creșterea presiunii intracraniene, mioză, eliberarea de hormon antidiuretic, precum și dependență fizică și psihologică. Metadona determină dependență, însă sindromul de abstinență este mai puțin intens decât în cazul morfinei.

Testele pentru abuzurile de droguri pot fi folosite în mai multe feluri:

• Screening medical
• Testare pentru verificare la angajare în muncă
• Testare pentru rațiuni juridice sau medico-legale
• Testarea antidrug a sportivilor
• Testare post-mortem (cauză de deces)

Screening-ul medical pentru abuzul de medicamente este axat, în primul rând, pe stabilirea medicamentelor sau combinațiilor de medicamente pe care o persoană se poate să le fi luat, astfel încât aceasta să poată primi tratamentul adecvat. Gravitatea efectului unei substanțe asupra unei anumite persoane depinde de răspunsul organismului său la respectivul medicament, în funcție de cantitatea și de combinația luată, precum și de momentul în care a fost luat fiecare medicament.

Persoane care pot fi testate, din rațiuni medicale pentru abuz de medicamente sau droguri:

• Pacienți pe care medicul îi suspectează de abuz de medicamente sau folosirea de droguri legale sau ilegale, care prezintă următoarele simptome: pierderea cunoștinței, delir, panică, paranoia, greață, temperatură ridicată, dureri în piept, insuficiență respiratorie, convulsii și/sau dureri de cap
• Persoane cunoscute și monitorizate pentru consumul de droguri
• Femeile gravide aflate în categoria factorilor de risc
• Nou-născuții care prezintă comportamente caracteristice

Testarea judiciară și medico-legală pentru droguri, în scopuri judiciare este, în primul rând, menită să detecteze consumul de droguri ilegale sau interzise, într-o varietate de situații. Testul anti-drog se face ori de câte ori un medic, un angajator, o persoană judiciară sau o organizație dorește să stabilească dacă în organismal unei personae există sau nu substanțe ilegale sau interzise.

Urina este proba biologică cel mai des folosită pentru testare, dar se pot utiliza și alte probe precum: sângele, părul, saliva, transpirația.

• Rezultatul pozitiv la testarea inițială înseamnă că persoana testată are în organism o substanță care se încadrează într-una din clasele de droguri, iar nivelul acesteia este peste nivelul maxim stabilit. Dacă și după testele secundare, proba este confirmată ca fiind pozitivă (cum ar fi pozitiv la marijuana), atunci este cert că persoana testată a luat substanța respectivă.
• Dacă drogurile pentru care se efectuează testele nu sunt prezente în probă sau au valoare sub pragul maxim stabilit, atunci rezultatul testului este raportat, de obicei ca: ,,nu  a fost detectat”. Substanța poate avea valori sub pragul stabilit, este posibil ca ea să fi fost deja metabolizată și eliminată din organism sau metoda de testare folosită nu detectează prezența unei substanțe anume în proba testată.
• Testele de urină identifică consumul de amfetamine, cocaină și opiacee, din ultimele 2-3 zile. Consumul de marijuana și de metaboliți ai acesteia (canabinoide) este detectabil pentru o perioadă de câteva săptămâni.