Bilirubina totala

Testarea bilirubinei este o analiza uzuala care masoara nivelul seric al unui pigment galben portocaliu derivat din descompunerea hemoglobinei din globulele rosii in sistemul reticuloendotelial (din splina).

Testul poate oferi detalii despre functia hepatica, icter sau despre procesele de distructie a globulelor rosii (hematii, eritrocite) din sange (numit proces de hemoliza). 

Bilirubina este un produs de degradare a hemoglobinei din globulele rosii.

Odata imbatranite (dupa aproximativ 120 de zile de viata), globulele rosii sunt extrase din circulatie la nivelul splinei, iar hemoglobina este degradata.

Majoritatea bilirubinei (70%-90%) este derivata din degradarea hemoglobinei si, intr-o masura mai mica, din alte hemoproteine.

Rezulta initial bilirubina denumita neconjugata sau bilirubina indirecta (BI), un produs insolubil in apa care prezinta o mare afinitate pentru tesuturi precum creierul, sclerele sau membranele mucoase. Aceasta molecula este legata de o albumina plasmatica care o ajuta sa fie retinuta in interiorul spatiului vascular. Ulterior, in celulele ficatului, complexul albumina-bilirubina neconjugata se disociaza si bilirubina sufera un proces de conjugare cu un zahar numit glucuronid. Rezulta bilirubina conjugata sau bilirubina directa (BD), un compus solubil in apa care va fi excretat de celulele hepatice in bila si, odata cu aceasta, eliminat in intestinul subtire.

Bacteriile intestinale transforma bilirubina conjugata in mai multi urobilinogeni.

O parte din urobilinogeni este apoi reabsorbita de intestin si recirculata inapoi in ficat intr-un proces numit circulatie entero-hepatica.

O mica parte din urobilinogen este excretata din organism prin urina, in timp ce cea mai mare parte este excretata in scaun, sub forma de stercobilinogen.

Acesti compusi (urobilinogenul si stercobilinogenul) dau urinei si scaunului culorile lor caracteristice.

Asadar, in sange se afla atat bilirubina neconjugata (indirecta) cat si o cantitate nesemnificativa practic, de bilirubina conjugata (directa). Cresterea nivelurilor de bilirubina in sange se pot exprima prin modificari de culoare la nivelul pielii (icter) si prin modificari de culoare ale urinei si scaunului.
Icterul poate fi prehepatic, hepatic si posthepatic, in functie de cauza producerii sale si de tipul de bilirubina care creste dominant in sange (bilirubina indirecta – neconjugata, bilirubina directa  - conjugata sau ambele tipuri).

Icterul prehepatic (BI) rezulta in urma cresterii distructiei globulelor rosii din sange (hemoliza) si se caracterizeaza printr-un nivel excesiv al bilirubinei indirecte (neconjugate) care depaseste capacitatea limitata de conjugare a celulelor hepatice.

Icterul hepatic (BI+BD) este produs de leziuni ale celulelor hepatice (ex. hepatite, ciroze). Aceste alterari ale celulelor hepatice afecteaza atat conjugarea bilirubinei indirecte care creste in sange (BI), cat si procesul de eliminare prin bila a bilirubinei conjugate care este deversata in sange consecutiv deteriorarilor celulelor hepatice. In aceasta situatie, cresc atat bilirubina indirecta (BI) (neconjugata), cat si bilirubina conjugata (BD) in sange.

Icterul posthepatic sau verdinic (BD)  este produs prin obstructii ale canalelor biliare prin care se elimina bilirubina conjugata in intestin. In icterul posthepatic, bilirubina indirecta este normala, dar din cauza obstructiei cailor biliare, circuitul de eliminare a bilirubinei conjugate este inversat  si va fi eliberata in sange. Scaunele se decoloreaza pana la aspectul argilos, urina devine foarte inchisa la culoare, iar in icterul prelungit pielea capata un aspect galben – verzui prin transformarea bilirubinei conjugate in biliverdina.

Bilirubina neonatala este frecvent evaluata la nou-nascuti si se refera la cresterea marcata a bilirubinei totale, in principal datorita cresterii bilirubinei neconjugate. De obicei, ficatul unui nou-nascut are nevoie de cateva zile pentru a prelua clearance-ul bilirubinei prin conjugarea bilirubinei. Acest lucru duce la cresterea nivelului de bilirubina, care apoi atinge niveluri normale la aproximativ o saptamana dupa nastere.

• O cantitate mica (aproximativ 250 pana la 350 miligrame) de bilirubina este produsa zilnic la un adult normal, sanatos. In mod normal, in sange se gasesc cantitati mici de bilirubina neconjugata, dar practic nu este prezenta bilirubina conjugata. Ambele forme pot fi masurate prin teste de laborator, dar rezultatul bilirubinei totale (o suma a acestora) este de obicei raportat. In unele cazuri, se face masurarea separata a bilirubinei conjugata si neconjugata (numita si masurare a bilirubinei „directe” si „indirecte”) pentru a decela cauza icterului.

• De obicei, testul de bilirubina este recomandat impreuna cu alte teste de laborator (fosfataza alcalina, transaminaze, GGTP) pentru un pacient care prezinta semne de functionare anormala a ficatului, in scop de diagnostic (hepatite, ciroze, tumori, etc)
• Determinarea nivelului de bilirubina la nou-nascutii cu icter este considerata ingrijire medicala standard
• In caz de blocaje ale cailor biliare care transporta bila din ficat (calculi, stricturi, tumori)
• Monitorizarea unei afectiuni hepatice existente
• Diagnosticul unor tulburari legate de sinteza sau distructia de globule rosii
• Testare in cazul pacientilor care prezinta semne de toxicitate la un medicament

Testul te ajuta sa afli daca suferi de o boala hepatica sau de anemie hemolitica, in special daca ai anumite manifestari de tipul:
icter (modificari ale culorii pielii,  mucoaselor, sclerelor)

• ai antecedente de consum excesiv de alcool
• suspectezi toxicitatea unui medicament
• ai fost expus la virusuri hepatitice

Alte simptome care pot fi prezente includ:

• urina inchisa, de culoarea chihlimbarului
• scaune deschise la culoare, argiloase
• greata/varsaturi
• dureri abdominale si/sau balonare abdominala
• oboseala si stare generala de rau care insotesc adesea boala hepatica cronica

Un test de bilirubina este, de asemenea, utilizat pentru a determina icterul la nou-nascuti. Multi nou-nascuti nu au un ficat suficient de matur pentru a elimina bilirubina. Nivelurile ridicate de bilirubina la nou-nascuti pot provoca leziuni ale creierului. De asemenea, testul poate ajuta la detectarea anumitor tulburari genetice rare la bebelusii bolnavi.

Testarea bilirubinei necesita cativa ml. de sange venos, recoltati de regula dimineata, pe nemancate.

Testul de sange pentru bilirubina masoara cantitatea de bilirubina din sange.

Rezultatele sunt exprimate in mod obisnuit ca mg/dL sau miligrame de bilirubina per decilitru de sange. Valorile de referinta la adult sunt:

• Bilirubina totala: 0,3–1,0 mg/dL
• Bilirubina directa: 0,1–0,3 mg/dL
• Bilirubina indirecta: 0,2–0,7 mg/dL

Icterul poate aparea si atunci cand sunt defalcate mai multe globule rosii decat in mod normal. Acest lucru determina cresterea bilirubinei indirecte si poate fi cauzat de:

• eritroblastoza fetala
• anemie hemolitica
• reactie de transfuzie in care celulele rosii din sange care au fost administrate intr-o transfuzie sunt distruse de sistemul imunitar al persoanei

Urmatoarele probleme hepatice pot provoca, de asemenea, icter, respectiv un nivel ridicat de bilirubina atat indirecta, cat si directa:

• Cicatrizarea ficatului (ciroza)
• Ficat umflat si inflamat (hepatita)
• Alte boli hepatice
• Tulburare in care bilirubina nu este procesata in mod normal de ficat (boala Gilbert)

Urmatoarele probleme cu vezica biliara sau caile biliare pot cauza niveluri mai mari de bilirubina directa:

• Ingustarea anormala a caii biliare comune (strictura biliara)
• Cancer al pancreasului sau al vezicii biliare
• Litiaza biliara

In toate punctele de recoltare din cadrul retelei.

In maxim 2 zile lucratoare.

Surse de informatie:
https://medlineplus.gov/
https://www.mayoclinic.org/
https://www.testing.com/