Calciu seric

Calciul este unul dintre cele mai importante si abundente elemente minerale din organism. Este necesar pentru o buna functionare a contractiei musculare, a conducerii nervoase, a eliberarii hormonale si a coagularii sangelui. In plus, calciul este un mesager celular si intervine in numeroase reactii enzimatice celulare. Desi are multiple roluri functionale, aproximativ 99% din cantitatea de calciu din corp este, insa, imobilizata in oase si dinti.

Calciul osos constituie un rezervor important al acestui element pentru organism, cu toate ca doar 1% din calciul osos este liber schimbabil cu lichidul extracelular si, prin urmare, este disponibil pentru reglarea dezechilibrelor de calciu si pentru mentinerea nivelului sau seric. 
Mentinerea rezervelor de calciu din organism depinde de:

• Aportul alimentar de calciu
• Absorbtia calciului din tractul gastrointestinal (GI)
• Excretia renala de calciu

Reglarea hormonala a metabolismului calciului este corelata cu cea a fosforului si este foarte complexa. Relatiile reciproce intre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin, in particular glandele paratiroide, mentin homeostazia calciului si fosforului. 
Zilnic ingeram aproximativ 1000 mg de calciu. La nivel intestinal se absorb 200-400 mg/zi sub influenta vitaminei D si parathormonului (PTH). Echilibrul de calciu este mentinut prin excretia renala de calciu in medie de 200 mg/zi, care depinde si de nivelurile circulante de hormon paratiroidian si calcitonina. Exista insa si alti hormoni care influenteaza metabolismul calciului in organism, intre care se numara estrogenul sau androgenii.

Acest test masoara cantitatea de calciu din sange care este o reflectare a calciului prezent in organism si cuprinde calciul total si calciul ionic.

Calciul circula in sange legat in proportie de 40% de proteinele plasmatice, in principal de albumina. Restul de 60% includ calciu ionic, numit si calciu liber (aprox 50%) si calciu complexat cu saruri de fosfat si citrat. Cu toate acestea, calciul legat (de albumine sau saruri) este inactiv din punct de vedere metabolic.

Calciu total

Calciul total (compus din calciu legat de proteine, calciu complexat si calciu ionic) este determinat in mod uzual prin masuratorile clinice de laborator. Alaturi de multipli factori care intervin in dinamica acestui element, concentratia sa poate fi afectata de nivelul de albumine din sange, de care este legat intr-o proportie importanta. Scaderea albuminelor plasmatice se insoteste de valori diminuate ale calciului total.

Concentratia normala de calciu seric total variaza intre 8,8 si 10,4 mg/dL. 

Calciu ionic

In mod ideal, calciul ionic (sau liber) ar trebui masurat deoarece este forma fiziologic activa a calciului din plasma si pentru ca nivelul sau seric nu se coreleaza intotdeauna cu calciul seric total.

Calciul ionic reprezinta aproximativ 50% din calciul total care circula in sange. El actioneaza ca al doilea mesager celular, este implicat in contractia muschilor scheletici, cuplarea excitatie-contractie in muschiul cardiac si neted, precum si activarea multor enzime. De asemenea, mediaza raspunsul celular pentru numerosi hormoni, inclusiv epinefrina, glucagon, vasopresina (hormonul antidiuretic), secretina si colecistochinina. 

Intervalul normal de concentratie a calciului seric ionic variaza oarecum intre laboratoare, dar este de obicei intre 4,7 si 5,2 mg/dL.

• Concentratii anormale de calciu seric pot indica disfunctii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de malnutritie si malabsorbtie, carenta de vitamina D si boli renale.
• 90% din cazurile de hipercalcemie apar in context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazica sau in afectiuni granulomatoase. 
   

• Testarea calciului este utilizata in multiple afectiuni, in scop de screening, diagnostic sau monitorizare. Indicatiile efectuarii calcemiei sunt:
• In scop de screening pentru osteoporoza – se recomanda testarea calcemiei periodic, la un interval de 2 ani, la persoanele cu varsta mai mare de 50 ani
• Testarea calcemiei se recomanda de medicul de familie periodic in copilarie, adolescenta si la gravide, de regula asociata cu testarea vitaminei D
• Afectiuni osoase: rahitism, osteopenie, osteoporoza, osteomalacie, fracturi spontane sau dupa traumatisme usoare, dureri osoase, modificari osoase radiologice, tulburari de crestere, probleme dentare
• Afectiuni endocrine: tiroidiene si paratiroidiene, testiculare, ovariene, corticosuprarenale 
• Boala de rinichi: calculi renali (litiaza urinara), boli renale cronice, nefrocalcinoza, poliurie, polidipsie
• Probleme de absorbtie a calciului - diaree recurenta, malabsorbtie, sindroame inflamatorii intestinale, malnutritie, carenta de vitamina D, etc
• Pentru monitorizarea calciului dupa interventii chirurgicale de rezectie, tiroidiene si paratiroidiene 
• Anumite tipuri de cancer, boli granulomatoase
• Dupa administrarea unor medicamente care pot interfera cu metabolismul, precum: corticosteroizi, vitamina D, diuretice tiazide, anticonvulsivante, compusi digitalici

Este important sa iti testezi calcemia periodic, dar mai ales daca esti in perioada de crestere, esti insarcinata sau ai peste 50 de ani, circumstante in care deficitul de calciu poate fi problematic. Calcemia este un test simplu, accesibil si foarte util.

De asemenea, testul iti poate fi recomandat de medic pentru diagnosticul sau monitorizarea unor afectiuni medicale, destul de numeroase, care modifica nivelul calciului in sange (boli renale, digestive, endocrine, anumite tipuri de cancer, anumite carente vitaminice, etc).

Daca ai simptome care ar putea fi sugestive pentru alterarea nivelurilor de calcemie, nu ar trebui sa eziti sa iti faci calcemia:

Simptome asociate cu un nivel ridicat de calciu, includ:

• Constipatie
• Greata si varsaturi
• Dureri abdominale 
• Pierderea poftei de mancare
• Urinari mai frecvente
• Sete crescuta
• Confuzie

Simptomele nivelului scazut de calciu includ:

• Piele uscata, par aspru si unghii friabile 
• Probleme legate de dentitie
• Crampe musculare, spasme sau rigiditate
• Furnicaturi la buze, limba, degete si picioare
• Aritmie (o dereglare a ritmului batailor inimii)
• Fracturi dupa traumatisme usoare

Multi oameni cu niveluri ridicate sau scazute de calciu nu au niciun simptom. 

Daca ai suferit o tiroidectomie totala sau o extirpare a glandelor paratiroidiene, este esential sa iti monitorizezi periodic valorile calcemiei, din cauza pierderii unor hormoni naturali importanti in reglarea metabolismului fosfocalcic. Pentru monitorizarea eficientei hormonilor de substitutie, calcemia este unul din indicatori.
 

Pentru determinarea calciului seric se recolteaza cativa ml de sange venos, dimineata pe nemancate (à jeun), fara utilizarea garoului.

Se recomanda intreruperea suplimentelor de calciu cu 12 ore inainte de efectuarea analizei.

In functie de laborator, valorile de referinta ( valori normale) pot fi diferite.

• Calciu total: 8,8 si 10,4 mg/dL. 
• Calciu ionic (liber) : 4,7 si 5,2 mg/dL
   

Hipercalcemie

• Glandele paratiroide hiperactive (hiperparatiroidism) - cea mai frecventa cauza a hipercalcemiei 
• Anumite forme de cancer (cancerul pulmonar, cancerul de san, precum si unele tipuri de cancer de sange). De asemenea, metastazele la oase pot creste nivelul calcemiei
• Anumite boli, cum ar fi tuberculoza si sarcoidoza, pot creste nivelul de vitamina D din sange, care stimuleaza tractul digestiv sa absoarba mai mult calciu

Insuficienta renala

• Factori ereditari: o tulburare genetica rara, cunoscuta sub numele de hipercalcemie hipocalciurie familiala, provoaca o crestere a calciului in sange din cauza receptorilor de calciu defecti din organism
• Imobilitate: persoanele imobilizate mult timp la pat pot dezvolta hipercalcemie. In timp, oasele care nu suporta greutate elibereaza calciu in sange
• Anumite medicamente - cum ar fi litiul, utilizat pentru a trata tulburarea bipolara - ar putea creste eliberarea de hormon paratiroidian. De asemenea, diureticele tiazidice administrate prelungit cresc nivelul calciului in sange
• Suplimente: luarea unor cantitati excesive de suplimente de calciu, vitamina D sau vitamina A de-a lungul timpului poate creste nivelul de calciu din sange peste normal
• Deshidratare severa: o cauza comuna a hipercalcemiei usoare sau tranzitorii este deshidratarea. Avand mai putine lichide in sange determina o crestere a concentratiei de calciu
• Hipertiroidism sau boala Paget a oaselor

Cauzele hipocalcemiei includ urmatoarele:

• Insuficienta sau rezistenta la vitamina D. Vitamina D este un steroid care ajuta la mentinerea nivelului normal de calciu. Cantitatile mai mici de vitamina D fac ca nivelul de absorbtie a calciului din organism sa scada (subnutritie sau expunere insificienta la soare)
• Hipoparatiroidism dupa interventie chirurgicala, de cauza genetica sau autoimuna
• Pseudohipoparatiroidism
• Infiltrarea metastatica sau cu metale grele (cupru, fier) a glandei paratiroide
• Hipomagnezemie sau hipermagnezemie
• Sindromul Fanconi
• Probleme cu rinichii (insuficienta renala sau boala de rinichi dreneaza in mod constant nivelurile de calciu din sange)
• Deficit de calciu. Consum insuficient de calciu sau tulburari care interfereaza cu capacitatea corpului de a absorbi calciul
• Pancreatita. Aceasta afectiune se refera la momentul in care pancreasul devine inflamat. Noi cercetari au descoperit ca, adesea, raspunsurile de protectie ale organismului la pancreatita provoaca hipocalcemie. 
• Anumite medicamente. Medicamente precum rifampicina (un antibiotic) si fenitoina si fenobarbitalul (medicamente anti-convulsii) pot provoca hipocalcemie. In plus, medicamentele care lupta impotriva cancerelor osoase si a altor probleme osoase sunt, de asemenea, legate de hipocalcemie. Aceste medicamente includ alendronat, ibandronat, risedronat si acid zoledronic
   

In toate punctele de recoltare REGINA MARIA.

In maxim 1-2 zile lucratoare.

Surse de informatie:

• https://www.webmd.com/
• www.labtestonline.com
• www.medlineplus.gov
• https://www.uclahealth.org/
• www.msdmanual.com