Sforaitul

Sforaitul reprezinta fenomenul acustic produs in timpul somnului de vibratia structurilor si trecerea aerului prin nas sau gura catre plaman. Adesea, sforaitul este asociat cu dificultati si tulburari ale somnului: sindrom de rezistenta a cailor respiratorii superioare, sindromul de apnee in somn, sindrom de hipoventilatie asociat obezitatii.

Sindromul de apnee in somn, o afectiune grava, in care fluxul de aer prin sistemul respirator superior este intrerupt sau blocat, ceea ce ingreuneaza foarte mult respiratia. Nu toate persoanele care sforaie au sindrom de apnee in somn, dar daca sforaitul este insotit de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome, este indicat sa mergi la medic, pentru evaluari suplimentare:

• Pauze de respiratie in timpul somnului
• Somnolenta in timpul zilei
• Probleme legate de concentrare
• Dureri de cap dimineata
• Gat uscat la trezire
• Somn neodihnitor
• Gafaieli, sufocare in timpul noptii
• Hipertensiune arteriala
• Durere in piept pe timpul noptii
• Sforaitul este atat de puternic incat il trezeste pe partener
• La copii, sforaitul determina aparitia dificultatilor de concentrare, a rezultatelor scolare slabe si a problemelor comportamentale.

Sindromul de apnee in somn este adesea insotit de sforait puternic, urmat de scurte perioade in care respiratia aproape ca se opreste. Este posibil sa ai un somn superficial din cauza pauzelor de respiratie in timpul noptii. Persoanele cu sindrom de apnee in somn au etape in care respiratia incetineste sau se opreste de cel putin 5 ori la fiecare ora de somn.

Daca ai simptomele prezentate mai sus, mergi la medic. Este posibil ca sforaitul sa fie asociat cu sindromul de apnee in somn.
In cazul in care observi aceste simptome la copil, este indicat sa il duci la medic. Si copiii pot avea sindromul de apnee in somn. Problemele la nivelul nasului si gatului – precum amigdalele inflamate – si obezitatea pot ingusta caile respiratorii la copil, ceea ce poate duce la aparitia sindromului de apnee in somn.

Se estimeaza ca 6 din 100 de copii sforaie si un sfert dintre ei au episoade de apnee, ceea ce poate determina scaderea puterii de concentrare si a memoriei, hiperexcitabilitate sau chiar probleme de dedzvoltare intelectuala.

Sforaitul poate avea numeroase cauze, printre care cele de ordin anatomic (pozitionarea anatomica a structurilor de la nivelul gurii, gatului, sinusurilor), consumul de alcool, alergiile, raceala si excesul de kilograme.

In timpul somnului, muschii din cerul gurii, limba si gatul se relaxeaza. Relaxarea tesuturilor gatului poate sa blocheze partial caile respiratorii si sa produca vibratii. Cu cat este mai pronuntata ingustarea de la nivelul cailor respiratorii, cu atat vibratia este mai puternica, ceea ce duce la aparitia sforaitului puternic. Inflamatia cailor respiratorii (datorata alergiilor, bolii de reflux gastroesofagian) hipertrofia tesutului adenoid, hipertrofia, deformarile sau afectarea structurilor membranoase sau musculare, presiunea tesutului gras asupra gatului (un indice de masa corporala mai mare de 27), probleme de masticatie (inclusiv defecte genetice), afectiuni endocrinologice (acromegalie, hipotiroidism).

Urmatoarele cauze pot favoriza aparitia sforaitului:

• Anatomia gurii – valul palatin moale, gros, poate ingusta caile aeriene respiratorii. Persoanele cu surplus de kilograme pot avea tesut suplimentar in spatele gatului, ceea ce duce la ingustarea cailor respiratorii.
• Consumul de alcool. Sforaitul poate fi declansat de consumul de alcool in exces mai ales seara, inainte de culcare. Alcoolul poate contribui la relaxarea muschilor gatului.
• Problemele la nivelul nasului. Congestia nazala cronica sau deviatia de sept favorizeaza aparitia sforaitului.
• Privarea de somn. Odihna insuficienta poate contribui la relaxarea de la nivelul gatului.
• Pozitia in care dormi. Sforaitul apare mai ales la persoanele care dorm pe spate.

Exista anumiti factori de risc asociati sforaitului:

• Genul masculin – barbatii au un risc mai mare de a sforai decat femeile
• Excesul de kilograme – persoanele cu surplus de kilograme sau cu obezitate au o probabilitate mai mare de a sforai sau de a avea sindrom de apnee in somn
• Caile aeriene ingustate – persoanele care au valul palatin lung si moale, polipi sau amigdale inflamate au un risc mai mare de a sforai
• Consumul de alcool relaxeaza muschii gatului, ceea ce creste probabilitatea de a sforai
• Problemele de la nivelul nasului. Deviatia de sept si congestia nazala expun unui risc mai mare de a sforai
• Istoricul familial de sforait sau de sindrom de apnee in somn.

Sforaitul poate avea diverse consecinte, in afara de faptul ca deranjeaza somnul partenerului. Daca sforaitul este asociat cu sindromul de apnee in somn, datorita aparitiei anoxiei, pot sa apara complicatii precum:

• Somnolenta in timpul zilei
• Senzatia de frustrare sau de furie
• Concentrare dificila
• Riscul de a face hipertensiune arteriala, boli de inima (infarct miocardic) sau accident vascular cerebral
• Probleme de comportament sau de invatare, mai ales la copiii cu sindrom de apnee in somn
• Probabilitate mai mare de a face accidente de masina.

Pentru diagnosticarea sforaitului, medicul ORL va evalua simptomele si te va examina clinic – va examina si evalua nasul, nasofaringele, cavitatile faringiale, forma si dimensiunea palatului moale, a amigdalelor palatine, limba si baza limbii, epiglota (gura, gatul). Este foarte probabil sa puna intrebari despre cat de des se intampla sa sforai, in ce pozitie de somn apare sforaitul, daca te confrunti si cu alte probleme sau ai si alte simptome in afara de sforait, daca cineva a observat ca in timpul somnului ti se intrerupe respiratia. In plus, daca se suspicioneaza sindromul de apnee in somn, daca se suspicioneaza o problema anatomica, va fi nevoie de realizarea unor investigatii suplimentare.

Teste imagistice.
Medicul recomanda teste imagistice (radiografie, tomografie computerizata, RMN) pentru a exclude probleme asociate structurilor de la nivelul cailor respiratorii precum deviatia de sept.

Studii de somn.
In functie de severitatea simptomelor, medicul iti poate recomanda si studii de somn. Acestea se pot face acasa sau intr-un laborator de somnologie. Standardul de aur in depistarea tulburarilor de respiratie in timpul somnului este polisomnografia. Metoda permite analiza simultana a stadiilor de somn, fluxului de aer, miscarilor respiratorii si a schimburilor de gaze din timpul somnului. Pentru a identifica apneea in somn pozitionala, pozitia corpului in timpul somnului poate fi inregistrata prin videopolisomnografie sau cu ajutorul unui captor de pozitie.
In timpul studiului de somn, se vor monitoriza: undele cerebrale, nivelul de oxigen din sange, ritmul cardiac, rata respiratiei, stadiile somnului, miscarea ochilor si a picioarelor in timpul somnului.

Pentru tratarea sforaitului, medicul va recomanda, in primul rand, modificari in stilul de viata:

• Pierderea in greutate
• Evitarea alcoolului inainte de culcare
• Tratarea congestiei nazale
• Somnul suficient
• Evitarea pozitiei pe spate in timpul somnului

In cazul in care sforaitul este simptom al sindromului de apnee in somn, medicul poate recomanda:

• Purtarea de aparate sau dispozitive orale – acestea sunt piese bucale care mentin deschis diametrul narilor, ceea ce fluidizeaza circulatia aerului. Acestea trebuie recomandate de medic. Printre efectele secundare ale acestor dispozitive se numara salivarea excesiva, durerea la nivelul maxilarului si gura uscata.
• Terapia CPAP (Continuous positive airway pressure) consta in folosirea unui aparat pe timpul noptii care va introduce in caile nazale aer cu presiune pozitiva la acelasi nivel in inspir si in expir. CPAP elimina sforaitul si este indicata adesea cand sfortaitul este insotit de sindromul de apnee in somn.
• Tratamentul chirurgical. Atunci cand sforaitul este determinat de obstacole anatomice tratamentul trebie sa vizeze indepartarea acestor obstacole.

Tehnici chirurgicale menite sa deschida caile aeriene superioare:

• Uvulopalatofaringoplastia: caile aeriene superioare sunt largite in urma remodelarii locale la nivelul luetei, valului palatin si a amigdalelor palatine
• Ablatia prin radiofrecventa (turbinotomie cu radiofrecventa): se folosesc frecventele radio pentru a indeparta tesutul in exces, daca acesta exista, la nivelul palatului moale, limbii sau nasului
• Procedura de modelare a valului palatin (Pillar procedure) consta in efectuarea unor implanturi in valul palatin cu scopul intaririi tesutului
• O metoda mai noua este stimularea nervului hipoglos – se foloseste un stimul pentru nervul care controleaza miscarea inainte a limbii, astfel incat limba sa nu mai blocheze respiratia in timpul somnului.

In cadrul Retelei de Sanatate REGINA MARIA, dr. Iuliu Catana utilizeaza cea mai moderna metoda de tratament chirurgical sub control endoscopic, excizie Schawer si hemostaza cu radiofrecventa. In mod uzual interventia se efectueaza in regim de internare de o zi. „La nivelul nasului sau nasofaringelui obturarea cailor respiratorii poate sa fie determinata de deviatia de sept, hipertrofia de cornete inferioare sau medii, proliferari ale cavitatilor nasofaringiene determinate (polipi, tumori benigne, tumori maligne) si hipertrofia tesuturilor limfatice nasofaringiale. Prima optiune de tratament se refera corectarea obstruciei determinate de aceste conditii”, adauga dr. Iuliu Catana.

Pentru a preveni sforaitul, incearca sa:

• Iti mentii greutatea normala; daca ai kilograme in exces, slabeste
• Dormi pe o parte
• Tii perna putin mai ridicata decat restul corpului
• Tratezi congestia nazala sau obstructia – alergiile, deviatia de sept
• Eviti alcoolul si sedativele
• Renunti la fumat
• Dormi suficient.

Somnul este unul dintre aspectele vietii noastre care nu trebuie neglijat. Medicii vor investiga si identifica principala cauza sau cauze care determina sforait si iti vor indica metoda de tratament potrivita.

Surse:

• www.mayoclinic.org
• www.nhs.uk
• www.health.harvard.edu
• Dzieciolowska-Baran E, Gawlikowska-Sroka A, Czerwinski F. Snoring - the role of the laryngologist in diagnosing and treating its causes. Eur J Med Res. 2009;14 Suppl 4(Suppl 4):67–70. doi:10.1186/2047-783x-14-s4-67