Bruxismul

In functie de momentul din zi in care apare, bruxismul se imparte in doua categorii:

• bruxismul nocturn - este cel mai frecvent tip de bruxism, dar si cel mai dificil de diagnosticat, intrucat persoanele afectate nu constientizeaza decat foarte rar simptomele. Exista, totusi, situatii, cand acestea sunt intentionate de catre membrii familiei care aud zgomotul produs in timpul scrasnirii dintilor;
• bruxismul diurn - este intalnit mai rar si este declansat, de regula, de anumite situatii stresante sau de perioade marcate de stari anxioase. Avantajul acestui tip de bruxism este acela ca pacientul poate constientiza, de cele mai multe ori, ca este ceva in neregula si poate solicita ajutor din partea medicului.

Factorii declansatori ai bruxismului pot varia de la un caz la altul, insa printre cei intalniti cel mai frecvent, se numara:

• starile anxioase, perioadele stresante, tensiunea psihica sau emotionala si oricare alte trairi intense, dificil de gestionat;
• oboseala cronica sau insomniile, ce pot genera starile de tensiune mentionate anterior;
• schimbarea dintilor si formarea dentitiei permanente;
• ocluzia dentara incorecta - atunci cand aliniamentul arcadelor dentare nu este unul corespunzator, pacientii sunt, adesea, expusi riscului de a dezvolta manifestari ale bruxismului;
• administrarea unor medicamente, precum antidepresivele;
• tulburari hiperactive, precum ADHD (tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate), boala Parkinson sau epilepsia;
• obiceiurile vicioase (fumatul, consumul abuziv de alcool sau de droguri);
• anumite disfunctii musculare sau ale nervilor faciali;
• factorii genetici - uneori, bruxismul se transmite ereditar generatiilor urmatoare.

Statistic vorbind, bruxismul apare mai des in randul copiilor si al adolescentilor, fiind, deci, strans legat de perioadele de crestere. La copii, scrasnitul din dinti noaptea se poate datora schimbarii dentitiei temporare cu cea permanenta, caz in care ajunge sa dispara de la sine, cu timpul.

La fel ca in cazul adultilor, uneori, bruxismul la copii poate fi cauzat de o stare psihica tensionata sau de catre anumite traume emotionale. In acest caz, este recomandat sa se incerce tratarea factorilor declansatori, pentru a obtine, intr-un final, rezultate imbucuratoare si in ceea ce priveste bruxismul.

Atunci cand ramane pentru multa vreme nediagnosticat, bruxismul poate provoca o serie de probleme, unele dintre ele ajungand sa fie dificil de tratat:

• fisuri ale smaltului dentar sau chiar spargerea coroanelor dentare;
• carii dentare, dezvoltate din cauza deteriorarii smaltului;
• sensibilitate dentara;
• dureri de cap;
• dureri survenite la nivelul muschilor fetei;
• probleme articulare la nivelul maxilarelor - pacientul nu mai poate inchide sau deschide gura complet, ori efectueaza cu greutate aceste actiuni;
• slabiciune la nivelul mandibulei.

Chiar daca, in esenta, complicatiile generate de bruxism nu prezinta un grad ridicat de pericol pentru starea generala de sanatate a pacientilor afectati, cu siguranta, acestea provoaca disconfort. Problemele dentare, insa, pot evolua rapid catre situatii realmente periculoase, astfel ca este recomandata consultarea medicului stomatolog o data la fiecare sase luni, in scop preventiv.

Abordarea terapeutica in cazul pacientilor care sufera de bruxism implica atat tratarea cauzelor care au condus la aceasta tulburare, cat si a complicatiilor provocate de bruxism:

• tratarea starilor anxioase, a insomniei sau a altor tulburari emotionale, atunci cand acestea se fac responsabile pentru aparitia bruxismului. Tratamentul poate fi de tip medicamentos, naturist sau, in cazul in care respectivele tulburari se manifesta pe o perioada mai indelungata, se poate apela si la sprijinul unui psihoterapeut;
• gutierele pot fi un ajutor de nadejde pentru pacientii cu bruxism, intrucat acestea previn deteriorarea smaltului dentar pe fondul bruxismului. O gutiera este, practic, un dispozitiv confectionat dintr-un plastic moale, biocompatibil, realizat in raport cu arcadele dentare ale pacientului. Medicul stomatolog va efectua amprentarea maxilarelor pacientului, urmand ca, pe baza amprentelor, tehnicianul dentar sa realizeze gutierele;
• imbunatatirea ocluziei dentare, fie cu ajutorul lucrarilor protetice, fie prin utilizarea unui aparat dentar (fix sau mobil);
• administrarea de medicamente cu efect antiinflamator, pentru a reduce durerile provocate de bruxism, acesta fiind, mai degraba, un tratament simptomatic, care nu actioneaza si asupra cauzelor care au declansat bruxismul.

Bruxismul poate fi, de asemenea prevenit. Fie ca vorbim despre prevenirea acestei tulburari in general, fie ca se urmareste preventia reaparitiei episoadelor de bruxism, exista cateva metode prin care acesta poate fi tinut la distanta:

• imbunatatirea calitatii somnului, prin adoptarea unei rutine sanatoase in fiecare seara (igiena somnului), care presupune: evitarea folosirii dispozitivelor electronice cu minimum 30 de minute inainte de culcare, evitarea consumului de bauturi pe baza de alcool sau cofeina in a doua parte a zilei, precum si crearea unei ambiante favorabile somnului;
• reducerea, pe cat de mult posibil, a nivelului de stres;
• consultarea medicului stomatolog de minimum doua ori pe an, pentru a monitoriza constant stare de sanatate a danturii;
• evitarea consumului de guma de mestecat in exces, intrucat aceasta contribuie la stimularea musculaturii mandibulare.

Indiferent de cauzele care il provoaca, bruxismul este o problema medicala care genereaza neplaceri si, in timp, poate pune in pericol sanatatea dentara.

Preventia problemelor stomatologice aparute ca urmare a bruxismului este deosebit de utila si necesita vizite periodice la medicul dentist, precum si adoptarea unui stil de viata corespunzator.

Autor: Roxana Balintoni, Senior Editor