Acetilcisteina

Acetilcisteina, denumita si N-acetilcisteina (NAC), este o substanta activa care face parte din clasa mucoliticelor si care este utilizata in tratarea afectiunilor respiratorii manifestate prin tulburari ale secretiei bronsice. Acetilcisteina este disponibila in mai multe forme farmaceutice: capsule, comprimate efervescente, solutie orala, sirop si fiole cu solutie pentru aerosoli.

In afara afectiunilor de natura respiratorie, acetilcisteina mai este utilizata si ca antidot in intoxicatia cu paracetamol, in cazurile de supradozaj. Aceasta stimuleaza refacerea rezervelor de glutation, care joaca un rol important in detoxifierea ficatului, in urma afectarii hepatice provocate de dozele mari de paracetamol.

Din punct de vedere chimic, acetilcisteina este un derivat al aminoacidului numit cisteina. Ea actioneaza in mod direct asupra secretiilor traheobronsice, printr-un mecanism chimic, ducand la fluidificarea acestora. Avand in compozitia sa o grupare sulfhidrica (tiol), acetilcisteina scindeaza legaturile disulfidice din proteinele prezente in mucus.

Indicatiile N-acetilcisteinei includ:

• afectiunile respiratorii acute sau cronice, manifestate prin hipersecretie traheobronsica;
• boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC);
• emfizemul pulmonar;
• mucoviscidoza (fibroza chistica) - organismul secreta in exces mucus cu vascozitate ridicata, ceea ce poate provoca obstructionarea cailor respiratorii, cu formarea de bronsiectazii (dilatatii ale bronhiilor);
• viroze sau raceli comune, manifestate prin tuse productiva;
• fluidificarea, in laborator, a sputei recoltate, in vederea efectuarii examenului microbiologic;
• tratarea intoxicatiei acute cu paracetamol;
• nefropatia cauzata de unele substante de contrast, folosite in investigatiile imagistice;
• cistita hemoragica provocata, in unele cazuri, de tratamentul cu ciclofosfamida;
• afectiunile oftalmice, precum cheratoconjunctivita.

Doza terapeutica este intre 400 si 600 mg de acetilcisteina pe zi, pentru o persoana adulta. Modul de administrare variaza in functie de necesitatile pacientului, de comorbiditatile acestuia, dar si in functie de forma farmaceutica administrata. Astfel, posologia prevede urmatoarele moduri de administrare a acetilcisteinei:

• pe cale orala, se recomanda administrarea a 400-600 mg, in doua sau trei prize pe zi (la adulti si copii cu varsta de peste 14 ani), respectiv 50-200 mg, in doua sau trei prize (la copiii de pana la 14 ani). In cazul in care durata tratamentului depaseste 7 zile, doza maxima recomandata este de 400 mg pe zi, insa pentru maximum sase luni;
• injectabil (intramuscular sau intravenos lent) - 300 mg per administrare, la adulti (cu una, maxim doua administrari pe zi), respectiv 150 mg, la copii;
• ca antidot in intoxicatia cu paracetamol; se administreaza intravenos, in perfuzie, diluat in solutie de glucoza 5%;
• inhalator, sub forma de aerosoli; se administreaza o cura de 5-10 zile, cu 300 mg solutie de acetilcisteina. Se pot administra pana la 4 doze in 24 de ore.

Varietatea de forme farmaceutice disponibile inlesneste administrarea acetilcisteinei la orice categorie de pacienti. In acest mod, dozele pot fi ajustate cu precizie, ceea ce conduce la o eficienta terapeutica ridicata.

Acetilcisteina se pastreaza si se administreaza din recipiente de sticla, plastic sau otel, bine inchise si ferite de temperaturi extreme si lumina.

Solutia de acetilcisteina poate oxida cu usurinta, ceea ce duce la colorarea ei in roz, insa aceasta modificare nu ii afecteaza proprietatile terapeutice.

Pe langa efectele benefice pentru organism, acetilcisteina poate provoca si reactii nedorite. Acest lucru se intampla la pacientii care prezinta sensibilitate la substanta activa, in cazurile de supradozare sau atunci cand acetilcisteina este administrata impreuna cu anumite medicamente. Principalele reactii adverse ale acetilcisteinei sunt urmatoarele:

• dureri de cap;
• tinitus (senzatie de zgomot in urechi);
• tahicardie sau palpitatii;
• scaderea tensiunii arteriale;
• tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale);
• poate provoca bronhospasm si obstructia cailor respiratorii la astmatici, rezultand criza de astm bronsic. Din acest motiv, daca este necesara administrarea de acetilcisteina la acesti pacienti, se recomanda asocierea ei cu medicamente bronhodilatatoare;
• in cazuri extreme, la pacientii cu expectoratie redusa, blocarea cailor respiratorii cu secretia mobilizata de catre acetilcisteina poate duce la asfixierea pacientului. Astfel, se recomanda administrarea cu prudenta si sub monitorizare.

Supradozarea cu acetilcisteina se manifesta similar reactiilor adverse, insa intr-o maniera mai pronuntata. Cu toate acestea, viata unui pacient caruia i s-a administrat o doza prea mare de acetilcisteina nu este pusa in pericol (in afara situatiilor speciale mentionate).

In ceea ce priveste precautiile necesare la administrarea acetilcisteinei, amintim urmatoarele:

• este contraindicata asocierea acetilcisteinei cu eritromicina sau tetraciclina, intrucat poate reduce eficacitatea acestora. Daca utilizarea respectivelor antibiotice este absolut necesara, se recomanda decalarea cu minimum doua ore a administrarii lor, fata de acetilcisteina;
• se va evita administrarea concomitenta a acetilcisteinei si a medicamentelor antitusive, pentru a evita acumularea secretiilor la nivelul cailor respiratorii;
• este contraindicata administrarea de acetilcisteina la persoanele cu istoric alergic la aceasta substanta sau la alte substante active din aceeasi clasa;
• deoarece nu exista inca suficiente studii care sa ateste siguranta administrarii de acetilcisteina la femeile gravide sau care alapteaza, este recomandat sa se apeleze la tratamentul cu aceasta substanta doar atunci cand medicul curant considera ca raportul beneficiu/risc este unul favorabil;
• se recomanda prudenta la persoanele care sufera de insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca sau ulcer.

Acetilcisteina este una dintre cele mai utilizate substante active din clasa mucoliticelor, avand o eficacitate optima in tratarea afectiunilor pentru care este indicata. Daca este administrata in dozele corecte si sunt evitate interactiunile medicamentoase mentionate anterior, efectele adverse sunt minime sau chiar absente.

**Acest articol este cu titlu informativ si nu constituie o recomandare medicala.