Cancerul de piele

Cancerul de piele apare atunci cand apar erori (mutații) in ADN-ul celulelor pielii. Mutatiile fac ca celulele să se inmulteasca haotic, rapid si necontrolat si sa formeze o tumora. Cauzele cancerului de piele nu sunt cunoscute, dar exista factori asociati evident cu o crestere a incidentei cancerului, care sunt descrisi ca factori de risc.

Un factor de risc creste sansele unei persoane de a dezvolta cancer. Desi factorii de risc pot influenta dezvoltarea cancerului, majoritatea nu cauzeaza in mod direct cancerul.

• Expunerea solara joaca un rol decisiv in dezvoltarea cancerului de piele. Persoanele care traiesc la altitudini mari sau in zone cu lumina soarelui stralucitoare pe tot parcursul anului au un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, la fel ca cele care petrec mult timp afara in timpul orelor de pranz.Expunerea la radiatii ultraviolete de tip B (UVB) pare a fi mai strans legata de cancerul de piele, dar cercetari recente sugereaza ca ultravioletele de tip A (UVA) pot juca, de asemenea, un rol in dezvoltarea carcinomului bazocelular, a carcinomului cu celule scuamoase si a melanomului.In timp ce radiatiile UVB provoaca arsuri solare si nu patrund prin geamuri sau alte tipuri de sticla, UVA pot trece prin sticla si pot provoca imbatranirea si ridurile pielii pe langa cancer de piele.Deoarece cancerul cu celule Merkel apare adesea in zonele expuse la soare ale capului si gatului, multi medici cred ca expunerea la soare poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru acest tip de cancer.
• Bronzare artificiala. Bronzarea artificiala cu raze UV prezinta un risc crescut de a dezvolta toate tipurile de cancer de piele.
• Piele deschisa la culoare. Persoanele cu un ten deschis, parul blond sau roscat, ochii albastri si pistrui prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer de piele. Persoanele a caror piele are tendinta de a se arde mai degraba decat de a se bronza au, de asemenea, un risc crescut.
• Rasa/etnie. Persoanele cu pielea alba (caucazieni) sunt cele mai susceptibile de a dezvolta cancer cu celule Merkel si melanoame; cu toate acestea, unii negri si oameni de origine polineziana dezvolta boala. Incidenta melanomului este de aproximativ 20 de ori mai mare la persoanele albe decat la persoanele de culoare.
• Sistem imunitar slabit sau suprimat. Persoanele cu un sistem imunitar slabit din cauza medicatiei supresoare, unui transplant sau unor boli precum HIV / SIDA si anumite tipuri de leucemie prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, in special carcinom cu celule scuamoase sau melanom.
• Afectiuni precanceroase ale pielii. Petele solzoase rugoase, rosii sau maronii de pe piele, numite keratoze actinice sau boala Bowen, sunt de obicei mai frecvente in zonele expuse soarelui. Aceste zone se pot transforma in cancere cu celule scuamoase la un numar mic de persoane. Cu cat o persoana are mai multe keratoze actinice, cu atat este mai mare riscul ca aceasta sa dezvolte un carcinom cu celule scuamoase.
• Cancer de piele anterior. Persoanele care au avut orice forma de cancer de piele prezinta un risc mai mare de a dezvolta un alt cancer de piele.  
• Poliomavirusul celular Merkel (MCV). Cercetarile indica faptul ca exista o legatura intre acest virus si cancerul cu celule Merkel. MCV este prezent in aproximativ 80% dintre cancerele celulare Merkel.
• Virusul papilomului uman (HPV). Cercetarile arata ca virusul HPV este un factor de risc pentru carcinomul cu celule scuamoase, mai ales daca sistemul imunitar al persoanei este deprimat.
• Gen. Numarul barbatilor albi in varsta si al femeilor albe mai tinere care au dezvoltat cancer de piele in ultimii ani a crescut. Barbatii sunt, de asemenea, mai predispusi sa dezvolte melanom si cancer cu celule Merkel.
• Varsta. Majoritatea carcinoamelor bazocelulare si scuamoase apar de obicei dupa varsta de 50 de ani. In ultimii ani, numarul cancerelor de piele la persoanele de 65 de ani si peste a crescut dramatic.  
• O istorie a arsurilor solare sau a pielii fragile. Pielea care a fost arsa sau arsa de soare, prezinta un risc mai mare de cancer de piele.
• Radioterapie anterioara. Expunerea la radioterapie pentru tratarea cancerului prezinta un risc mai mare de a dezvolta carcinom bazocelular. Acest risc creste in timp, mai ales dupa 10-20 de ani. Drept urmare, copiii care primesc radioterapie prezinta un risc de 6 ori mai mare de a dezvolta un carcinom bazocelular.
• Sindroame mostenite. Anumite afectiuni genetice rare sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta carcinom bazocelular. Aceste afectiuni includ sindromul carcinomului bazocelular nevoidic sau sindromul Gorlin, sindroamele Rombo, Bazex-Dupré-Christol si epidermoliza buloasa simplex, printre altele. Sindroamele rare asociate cu un risc crescut de carcinom cu celule scuamoase includ xeroderma pigmentara, albinismul, epidermoliza buloasa simpla, discheratoza congenita si epiteliomele scuamoase cu auto-vindecare.
• Medicamente. In plus fata de medicamentele care suprima sistemul imunitar, s-a demonstrat ca anumiti steroizi si medicamente fac pielea foarte sensibila la arsurile solare, cum ar fi vandetanib (Caprelsa), vemurafenib (Zelboraf) si voriconazol (Vfend) si cresc riscul de dezvoltare a carcinomului cu celule scuamoase.  Anumite terapii orientate catre inhibitorii BRAF cresc riscul unei persoane de a dezvolta carcinom cu celule scuamoase prin activarea unei cai de crestere in celulele care tind sa se transforme in acest tip de cancer (de ex, celule cu mutatie HRAS).

Pentru melanom, exista factori de risc specifici si se refera la:

• Alunite. Persoanele cu multe alunite sau alunite neobisnuite numite nevi displazici sau alunite atipice prezinta un risc mai mare de a dezvolta melanom. Nevii displazici sunt alunite mari, care au culoare si forma neregulate. Un medic poate recomanda fotografierea regulata a pielii pentru a urmari indeaproape pielea persoanelor cu multe alunite.
• Istoric familial. Aproximativ 10% dintre persoanele cu melanom au antecedente familiale ale bolii. Daca o persoana are o ruda apropiata (parinte, frate, sora sau copil) care a fost diagnosticata cu melanom, riscul individual al persoanei de a dezvolta melanom este de 2 pana la 3 ori mai mare decat riscul mediu.
• Melanom familial. Desi au fost identificate modificari, numite mutatii, in gene specifice, cum ar fi CDKN2A, CDK4, P53 si MITF, care pot duce la melanom, acestea sunt rare. Doar un numar foarte mic de familii cu antecedente de melanom trec de fapt aceste mutatii genetice din generatie in generatie.
• Alte conditii mostenite. Persoanele cu afectiuni genetice specifice mostenite, inclusiv xeroderma pigmentara, retinoblastomul, sindromul Li-Fraumeni, sindromul Werner si anumite sindroame ereditare de cancer mamar si ovarian, prezinta un risc crescut de a dezvolta melanom.

Modificarile la nivelul pielii sunt principalul semn de avertizare pentru cancerul de piele.

Carcinomul bazocelular este o forma usoara a cancerului de piele, insa necesita o supraveghere constanta, deoarece poate ulcera si invada tesuturile profunde. Se poate prezenta ca:

• O rana care sangereaza, poate prezenta cruste si ramane deschisa timp de saptamani.
• O pata rosiatica, ridicata sau o zona iritata care poate prezenta cruste sau mancarime, dar rareori doare.
• Nodul roz stralucitor, rosu, alb perlat sau translucid.
• O excrescenta roz, cu o margine ridicata si o crestatura centrala.
• O zona asemanatoare cicatricilor, alba, galbena sau cerata, adesea cu o margine slab definita.
• Este o forma usoara a cancerului de piele, insa necesita o supraveghere constanta, deoarece poate ulcera si invada tesuturile profunde.

Carcinomul spinocelular (cu celule scuamoase) este a doua cea mai frecventa forma de cancer de piele. Este cunoscut pentru rapiditatea de evolutie si apare in zonele expuse excesiv la soare (fata, mainile si scalpul). Carcinomul cu celule scuamoase poate adesea prezenta cruste, sangerari si poate aparea ca:

• O crestere asemanatoare verucii
• O pata rosie  persistenta, solzoasa, cu margini neregulate, care poate sangera usor
• O rana deschisa care persista saptamani intregi
• O excrescenta cu o suprafata aspra si o depresiune centrala
• Cancerul cu celule Merkel apare adesea ca:

Tumori nedureroase, ferme, stralucitoare pe piele. Aceste formatiuni pot fi rosii, roz sau albastre.

• Melanomul Daca observi ca o alunita de pe corpul tau se modifica rapid, acorda-i atentie deoarece ar putea fi un melanom. Spre deosebire de o alunita normala, melanomul creste rapid, avand o forma si o culoare neregulata.

Primele 5 litere ale alfabetului descriu primele semne de ingrijorare asupra melanomului, daca observam ca o alunita devine:

• A (Asimetrica)
• B (Bordura/Marginea neregulata)
• C (Culoarea neomogena/variata)
• D (Diametru peste 6 mm)
• E (Evolutie/Schimbare intre doua examinari)

Aceste semne nu sunt o dovada certa a melanomului. Insa, daca le observi, programeaza-te pentru o consultatie dermatologica.

Alte simptome

Unele tipuri de cancer de piele se raspandesc de-a lungul nervilor. Din aceasta cauza pot aparea mancarimi, durere, amorteala, furnicaturi sau senzatia ca furnicile se tarasc sub piele. Alteori se percep umflaturile ganglionare (adenopatii).

Exista 4 tipuri principale de cancer de piele:

Carcinom bazocelular

Este cel mai frecvent tip de cancer de piele, intalnit la 80% dintre pacienti. El se dezvolta din celulele bazale, de forma rotunda,  care se gasesc in epiderma inferioara.
Carcinomul bazocelular se dezvolta cel mai adesea pe cap si gat, desi poate fi gasit oriunde pe piele. Este cauzat in principal de expunerea la soare sau se dezvolta la persoanele care au primit radioterapie in copilarie. Acest tip de cancer de piele creste de obicei incet si rareori se raspandeste in alte parti ale corpului.

Carcinom cu celule scuamoase

Apare la aproximativ 20% dintre pacientii diagnosticati cu tumori de piele si se dezvolta din celulele scuamoase, un tip de celule plate care formeaza cea mai mare parte a epidermei.

Carcinomul cu celule scuamoase este cauzat in principal de expunerea la soare, astfel ca poate fi diagnosticat oriunde pe suprafata expusa a pielii. Se poate dezvolta si pe pielea care a fost arsa, deteriorata de substante chimice sau expusa la raze X. Carcinomul cu celule scuamoase se gaseste frecvent pe buze; pe suprafata unei cicatrici vechi, dar si pe zona epidermica din jurul gurii, vaginului si anusului.

Aproximativ 2% pana la 5% din carcinoamele cu celule scuamoase se raspandesc in alte parti ale corpului, ceea ce il face mai agresiv decat cancerul cu celule bazale.

Cancer cu celule Merkel

Cancerul cu celule Merkel este un cancer rar foarte agresiv sau cu crestere rapida. Incepe in celulele producatoare de hormoni chiar sub piele si in foliculii de par. Se gaseste de obicei in regiunea capului si gatului. Cancerul cu celule Merkel poate fi numit si carcinom neuroendocrin al pielii. Acest tip de cancer adesea diagnosticat gresit apare in stratul superior al pielii, in apropierea terminatiilor nervoase ce asigura simtul tactil.
Carcinomul cu celule Merkel (CCM) este un cancer de piele rar si agresiv.

Melanom

Acolo unde epidermul intalneste dermul, exista niste celule dispersate numite melanocite. Aceste celule produc melanina, un pigment care este raspunzator de culoarea pielii. Melanomul se produce prin inmultirea necontrolata a melanocitelor intr-un punct al pielii si este cel mai grav tip de cancer de piele.

Exista 4 tipuri de melanom, in functie de zona in care apare, dar si de forma in care acesta apare:

Melanomul superficial 

Se regaseste in 70% dintre cazurile de melanom si apare, in general, in randul persoanelor tinere. Primul semn al melanomului superficial sunt zonele depigmentate de la nivelul pielii, care au marginile neregulate. Culoarea acestor pete variaza de la alb pana la maro, negru, rosu sau albastru. Acest tip de melanom poate aparea si intr-o alunita care a fost initial de natura benigna.

Melanomul nodular 

Acest tip de melanom este invaziv. De regula, apare ca o formatiune nodulara de culoare neagra, insa poate fi si albastru, rosu, gri sau maro. Se regaseste in 10-15% dintre cazuri si are o afinitate pentru trunchi, picioare, brate, scalp. Este forma cea mai agresiva de melanom.

Melanomul lentiginos

Similar cu melanomul superficial, apare in stratul superior al pielii, iar aspectul sau este de pata maronie. Este mai frecvent in zonele expuse mai mult la soare precum fata, urechile, bratele sau trunchiul.

Melanomul lentiginos acral

Are de asemenea debut in straturile superficiale tegumentare, iar apoi patrunde in profunzimea dermului. Apare sub forma de pete maro sau negre sub unghii, pe talpi sau pe palme. Melanomul lentiginos acral apare foarte rar in randul rasei caucazienilor, fiind mai degraba intalnit la afro-americani sau asiatici.

Melanomul ocular

Melanomul ocular este un tip de cancer care se dezvolta la nivelul celulelor care produc pigmentul irisului sau la nivelul tesutului conjunctiv ocular. Acesta este cel mai comun tip de cancer ocular, insa este extrem de rar intalnit. In general, este descoperit in timpul unui control oftalmologic, fiind asimptomatic.

Carcinomul cu celule bazale si carcinomul cu celule scuamoase sunt, in general, grupate impreuna si denumite „carcinoame keratinocitare”, deoarece incep intr-un tip de celule cutanate numite keratinocite. Ele sunt, de asemenea, numite „cancer de piele non-melanom” pentru a le distinge de melanom.

Exista cateva alte tipuri rare de cancer de piele, inclusiv limfoame cutanate, sarcom Kaposi, sarcoame, toate fiind clasificate ca fiind cancere de piele non-melanom.

Stadializarea este un mod de a descrie gradul de dezvoltare si extindere a cancerului. Cunoasterea etapei il ajuta pe medic sa decida ce tip de tratament este cel mai bun si poate ajuta la prezicerea prognosticului unui pacient, la evaluarea sansei de recuperare cu mijloacele actuale terapeutice.

Carcinomul cu celule bazale, respectiv cel cu celulele scuamoase nu se raspandesc de obicei in alte parti ale corpului. In rare ocazii, ganglionii limfatici ai unei persoane pot fi eliminati pentru a afla daca s-a raspandit cancerul. Medicul poate recomanda alte teste pentru a determina amploarea bolii, inclusiv analize de sange, radiografii toracice si scanari imagistice ale ganglionilor limfatici si nervilor, ficatului, oaselor si creierului, dar acest lucru este neobisnuit. In schimb, cancerul Merkel sau melanomul, sunt cancere agresive care se extind la distanta si in profunzime.

Medicii folosesc sistemul TNM pentru a descrie stadiul cancerului.
Tumora (T): Cat de mare este tumora primara? Unde se afla?
Nod (N): S- a raspandit tumora la ganglionii limfatici? Daca da, unde si cate?
Metastaza (M): Cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului? Daca da, unde si cat?
Rezultatele sunt combinate pentru a determina stadiul cancerului pentru fiecare persoana.

Exista 5 stadii: stadiul 0 (zero) si stadiile I pana la IV. Pentru stabilirea stadiului in care se afla cancerul, leziunea, dar si tesutul din jurul acesteia, trebuie indepartate si analizate la microscop. In functie de caracteristicile acestei leziuni, de prezenta ganglionilor si a determinarilor la distanta, medicii pot stabili diagnosticul si stadiul in care cancerul se afla.

• Stadiu 0: cancer in situ, se regaseste la nivelul epidermei si cel mai probabil nu se va extinde catre alte zone ale corpului.
• Stadiu I: cancerul se regaseste tot la nivel cutanat si este destul de subtire.
• Stadiul II: cancerul este mai adanc, extinzandu-se catre derm, adica tesutul conjunctiv fibros aflat sub epiderma.
• Stadiul III: in acest stadiu, cancerul s-a imprastiat si a ajuns in sistemul limfatic, capatand aspect de “metastaza in tranzit”.
• Stadiul IV: in acest stadiu, cancerul s-a imprastiat deja in tot organismul prin sange. Acesta poate ataca atat tesuturi cat si organe precum plamanii, ficatul ori creierul. Melanomul recurent: este vorba despre melanomul care reapare dupa vindecare.

Pentru melanom se folosesc clasificari mai elaborate de tipul American Joint Committee on Cancer care tine cont de indicele Breslow, adica de grosimea tumorii si de gradul de invazie Clark, ce indica straturile pielii care sunt invadate de celulele canceroase.

Mai mult de 75% dintre cancerele cutanate sunt observate mai intai de catre pacienti sau membrii familiei.

Examenul dermatologic consta in anamneza, adica o discutie cu medicul despre istoricul bolii, factorii de risc, antecedente familiale si personale, urmata de examenul clinic. Examinarea leziunii se face atat prin inspectie si palpare cat prin folosirea dermatoscopului, un dispozitiv care mareste imaginea leziunii, permitand analiza in detaliu a tumorii.

Biopsia.  Deoarece cancerul de piele non-melanom se raspandeste rar, o biopsie este adesea singurul test necesar pentru a diagnostica si a afla stadiul sau amploarea cancerului. O biopsie consta in indepartarea unei cantitati mici de tesut pentru examinare la microscop. In timpul acestei proceduri, leziunea cutanata suspectata este eliminata, de obicei dupa ce un anestezic local amorteste zona. De asemenea, medicul indeparteaza adesea o zona de tesut sanatos din jurul leziunii, numita margine.

Esantionul indepartat in timpul biopsiei este apoi analizat de un patolog care determina daca este vorba despre un cancer de piele. Un patolog este un medic specializat in interpretarea testelor de laborator si evaluarea celulelor, tesuturilor si organelor pentru a diagnostica boala.
Medicul dumneavoastra va examina rezultatele biopsiei impreuna cu dumneavoastra. Nu poate fi necesar un tratament suplimentar dincolo de biopsie daca intregul cancer a fost indepartat. Cu toate acestea, daca s-au gasit celule canceroase in marginile tesutului indepartat, de obicei se va recomanda un tratament suplimentar.

In ingrijirea cancerului, o echipa multidisciplinara lucreaza adesea impreuna pentru a crea un plan general de tratament al pacientului, personalizat si integrat.

Optiunile de tratament si recomandarile depind de mai multi factori, inclusiv dimensiunea si localizarea cancerului de piele, posibilele efecte secundare si preferintele pacientului si starea generala de sanatate. Includ interventia chirurgicala, radioterapia, terapia medicamentoasa precum si alte terapii locale.  

Interventia chirurgicala consta in excizia tumorii si a tesutului inconjurator in timpul unei proceduri medicale.  Adesea, nu este nevoie de alt tratament.
Procedura chirurgicala utilizata depinde de tipul de cancer de piele si de marimea si localizarea leziunii. Majoritatea acestor proceduri utilizeaza un anestezic local pentru a atenua durerea care poate aparea in cursul desfasurarii interventiei.  Alte proceduri mai ample, cum ar fi exciziile largi mai extinse si biopsiile ganglionilor santinela, sunt efectuate intr-o sala de operatii a spitalului cu anestezie locala si/sau generala, cum se intampla adesea pentru cancerul cu celule Merkel sau melanom.
Interventiile chirurgicale si alte proceduri pentru cancerul de piele includ:

• Chiuretaj si electrodesicare. In timpul acestei proceduri obisnuite, leziunea cutanata este indepartata cu o chiureta, care este un instrument ascutit, in forma de lingura. Zona este apoi tratata cu un curent electric care ajuta la controlul sangerarilor si la distrugerea celulelor canceroase ramase. Aceasta se numeste electrodesicare. Multi oameni au o cicatrice palida si plata dupa vindecarea din aceasta procedura.
• Chirurgie micrografica Mohs. Aceasta tehnica, denumita si interventie chirurgicala completa de evaluare a marginii, implica indepartarea tumorii vizibile si a fragmentelor mici in jurul marginii zonei in care tumora a fost localizata. Fiecare fragment mic este examinat la microscop pana la eliminarea intregului cancer. Acest lucru este de obicei utilizat pentru tumorile mai mari, pentru cele localizate in regiunea capului si gatului si pentru cancerele care au revenit in acelasi loc.
• Excizie larga. Aceasta implica indepartarea tumorii si a unor zone de piele si tesuturi sanatoase din jur, numite margine. Cat de mult tesut este indepartat depinde de tipul si dimensiunea cancerului de piele. Cand o tumoare mare este indepartata, tesutul eliminat poate fi prea mare pentru ca plaga sa se poata inchide, astfel incat chirurgii pot apela la grefa de piele dintr-o alta parte a corpului pentru a inchide rana.
• Operatie de reconstructie. Deoarece cancerul de piele se dezvolta adesea la nivelul fetei, poate fi necesara interventia estetica a unui plastician pentru refacerea aspectului si functionalitatii pacientului (masticatie, vorbire, mimica).
• Biopsie ganglionara limfatica santinela. Aceasta procedura chirurgicala, numita si biopsia nodului santinela ajuta medicul sa afle masura in care cancerul s-a raspandit la ganglionii limfatici. Celulele maligne se raspandesc prin vasele sistemului limfatic pana la nivelul ganglionilor limfatici. Un ganglion limfatic santinela este primul ganglion limfatic in care dreneaza sistemul limfatic de la nivelul regiunii unde a debutat tumora. Pentru a gasi ganglionul santinela, se injecteaza o substanta de contrast, colorata si o substanta radioactiva inofensiva cat mai aproape posibil de locul in care a inceput cancerul. Substanta este urmarita pana la ganglionul limfatic santinela. Apoi, medicul elimina unul sau mai multi dintre acesti ganglioni limfatici pentru a verifica celulele canceroase, lasand in urma majoritatea celorlalti ganglioni limfatici din acea zona. Raportul anatomopatologic poate infirma prezenta celulelor tumorale in ganglionii limfatici santinela, si atunci nu mai este necesara o alta interventie chirurgicala a ganglionilor limfatici. Daca ganglionul limfatic sentinela contine celule canceroase, inseamna ca boala s-a raspandit si poate fi recomandata indepartarea mai multor ganglioni limfatici, numita disectie a ganglionilor limfatici.

Terapia cu radiatii

Radioterapia utilizeaza raze cu energie ridicata pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi utilizata in locul interventiei chirurgicale pentru cancerul de piele care se afla intr-un loc greu de tratat.  Uneori radioterapia poate fi recomandata dupa operatie pentru a preveni recidiva cancerului de piele.
Pentru cancerul cu celule Merkel, radioterapia este adesea administrata dupa interventia chirurgicala pentru boala de stadiul I si II. Aceasta se numeste terapie adjuvanta.

Alte tratamente locale

Pentru a trata afectiunile precanceroase ale pielii sau o leziune canceroasa localizata numai in stratul superior al pielii, medicii pot folosi terapia fotodinamica, crioterapia sau terapia cu laser.

Terapia fotodinamica. Acesta este un tratament combinat pentru cheratoza actinica. Acidul aminolevulinic (Levulan) se aplica in zonele cu multe cheratoze actinice. Apoi, aceasta zona este expusa unui dispozitiv special de emisie de lumina timp de cateva minute pana la cateva ore.  Procedura poate fi dureroasa, iar substanta chimica face pielea foarte sensibila la soare, deci este important sa evitati expunerea la soare cateva zile dupa procedura. Pielea va ramane foarte rosie si iritata cateva zile, dar keratozele actinice dispar rapid odata ce roseata dispare.
Congelare (crioterapie) foloseste azot lichid pentru a ingheta si distruge celulele anormale. Se foloseste de obicei pentru tratarea afectiunilor precanceroase ale pielii.  Uneori aceasta procedura lasa o cicatrice palida.
Terapia cu laser. Un fascicul ingust de lumina de inalta intensitate poate distruge afectiunile precanceroase ale pielii care se afla numai in stratul exterior al pielii.

Terapia cu medicamente

Terapia sistemica utilizeaza medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase Acest tip de medicament este administrat prin fluxul sanguin pentru a ajunge la celulele canceroase din tot corpul.
Tipurile de terapii sistemice utilizate pentru cancerul de piele includ:

• Chimioterapie
• Terapia tintita
• Imunoterapie

O persoana poate primi un tip de terapie sistemica odata sau o combinatie de terapii sistemice administrate in acelasi timp. Acestea pot fi, de asemenea, administrate ca parte a unui plan de tratament care include interventii chirurgicale si/sau radioterapie.

Chimioterapie

Chimioterapia este utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase, de obicei prin oprirea celulelor canceroase din crestere, divizare si producerea mai multor celule.

Terapia tintita

Terapia tintita este un tratament care vizeaza genele specifice ale cancerului, proteinele sau mediul tisular care contribuie la cresterea si supravietuirea cancerului. Acest tip de tratament blocheaza cresterea si raspandirea celulelor canceroase, limitand in acelasi timp deteriorarea celulelor sanatoase. El poate reduce sau stabilizeaza tumorile la multi pacienti.
Pentru a gasi cel mai eficient tratament, medicul poate efectua teste pentru a identifica genele, proteinele si alti factori din celulele canceroase.

Imunoterapie

Imunoterapia, numita si terapie biologica, este conceputa pentru a stimula apararea naturala a corpului in combaterea cancerului. Foloseste compusi fabricati fie de corp, fie intr-un laborator pentru a imbunatati, viza sau restabili functia sistemului imunitar.

Prognosticul bolii depinde de tipul tumorii (cancerul bazocelular are prognosticul cel mai bun, iar melanomul cel mai nefavorabil), de stadiul in care este diagnosticata boala si de invadarea altor structuri ale organismului, de raspunsul la tratament al pacientului, dar si de alti factori. Cu cat este depistat si tratat mai devreme, cu atat prognosticul cancerului de piele este mai bun.

Ratele de supravietuire la 5 ani pentru melanom, in functie de gradul de extindere, potrivit Societatii Americane de Cancer sunt:

• Local (cancerul nu s-a raspandit dincolo de locul in care a inceput): 99%
• Regional (cancerul s-a raspandit in apropiere/la ganglionii limfatici): 65%
• Metastazat (cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului): 25%
• Rata de supravietuire la 5 ani reflecta pacientii care au trait cel putin 5 ani dupa ce au fost diagnosticati.

Factorii care ar putea afecta ratele de supravietuire sunt:

• Grosimea tumorii; este un factor de prognostic important, deoarece poate anticipa riscul raspandirii cancerului. Melanomul cu o grosime de 4 mm prezinta un risc mai mare de raspandire in alte parti ale corpului si de recurenta dupa tratament, fata de melanomul cu o grosime de sub 1 mm, care are un risc mult mai redus de diseminare.
• Prezenta de ulceratii; Cand exista ulceratie a tumorii primare (o leziune deschisa), prognosticul este mai putin favorabil fata de o tumora fara ulceratie. Si aceasta deoarece riscul de imprastiere a celulelor canceroase in alte parti ale corpului si de recidiva a tumorii dupa tratament este mai mare.
• Rata  de diviziune celulara; Rata de inmultire a celulelor canceroase (rata mitotica) este un factor important de prognostic. O rata mitotica crescuta este legata de un prognostic nefavorabil.
• Localizarea cancerului de piele; Localizarea melanomului la extremitati (pe brate sau picioare) are un prognostic mai bun decat situarea lui pe partea centrala a corpului (trunchi), cap sau gat. Melanomul la nivelul palmelor sau talpilor are, de asemenea, un prognostic mai slab in comparatie cu alte locatii.
• Varsta; Persoanele cu varsta sub 35 de ani prezinta un risc mai mare de raspandire a melanomului la ganglionii limfatici din vecinatate. Dar, in general, persoanele mai in varsta au un prognostic mai slab.
• Sex; Femeile cu melanom tind sa aiba un prognostic mai bun decat barbatii cu cancer de piele de tip melanom. Acest lucru se poate datora faptului ca femeile dezvolta mai frecvent melanoame care implica extremitatile, in timp ce barbatii dezvolta mai frecvent melanoame care implica trunchiul, capul sau gatul.
• Ganglionii limfatici cu cancer; Cu cat numarul ganglionilor limfatici prinsi in procesul neoplazic este mai mare, cu atat prognosticul este mai slab. De exemplu, pacientii cu 4 sau mai multi ganglioni limfatici din apropiere metastazati, au un prognostic mai slab decat persoanele cu 1 pana la 3 ganglioni limfatici cancerosi.
• Metastaze la distanta; Migrarea celulelor canceroase de la nivelul pielii la nivelul plamanului, ficatului sau creierului, determina un prognostic slab.
• Nivelul de LDH in sange; Pentru melanomul metastatic, un nivel ridicat de lacticdehidrogenaza (LDH) in sange are un prognostic mai slab decat atunci cand nivelul LDH este normal.

Desi nu exista o modalitate dovedita de a preveni complet aceste boli, este posibil sa va puteti reduce riscul.

• Reducerea expunerii la radiatii UV, in special prin reducerea timpului petrecut la soare si evitarea bronzarii in interior, reduce riscul de a dezvolta cancer de piele.  Efectele nocive solare se acumuleaza in timp.
• Limitati sau evitati expunerea directa la soare intre orele 10:00 - 16:00.
• Purtati imbracaminte de protectie solara, inclusiv o palarie cu boruri largi, care protejeaza fata, gatul si urechile. De asemenea, se recomanda ochelari de soare cu protectie UV.
• Folositi o crema de protectie solara pe tot parcursul anului, care protejeaza atat impotriva radiatiilor UVA, cat si impotriva radiatiilor UVB si care are mai mare de SPF 30. Aplicati la plaja crema de protectie solara pe intregul corp la fiecare 2 ore sau la fiecare ora dupa transpiratii abundente sau dupa imersia in apa.
• Nu utilizati lampi solare, paturi de bronzat sau saloane de bronzat.
• Examinati pielea in mod regulat. Aceasta ar trebui sa includa examinari de catre un profesionist din domeniul sanatatii si autoexaminari.
• In cercetare, administrarea a 500 mg de nicotinamida, o forma de vitamina B3, sub forma de tablete de doua ori pe zi, a aratat o reducere a cancerului de piele, altul decat melanomul, cu 23% la persoanele care au avut 2 sau mai multe tipuri de cancer de piele anterior.
• Activitatea sexuala cu cineva care are HPV este cel mai frecvent mod in care cineva primeste HPV. Exista diferite tipuri de HPV, numite tulpini. Cercetarile leaga mai puternic unele tulpini de HPV de anumite tipuri de cancer. Exista vaccinuri disponibile pentru a va proteja de unele tulpini de HPV.
• Limitarea expunerii la soare poate reduce productia de vitamina D, dar unele cercetari sugereaza ca majoritatea persoanelor ar putea avea nevoie doar de 15 minute de expunere la lumina soarelui zilnic pentru a produce suficienta vitamina D. Persoanele cu expunere la soare limitata ar trebui sa includa surse de vitamina D in dieta lor, inclusiv suplimente.

Surse de informatie

https://www.cancer.org/cancer/skin-cancer.html
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/skin-cancer/
https://www.webmd.com/melanoma-skin-cancer/ss/skin-cancer-and-skin-lesions-overview
https://www.cancer.gov/types/skin/hp
https://www.skincancer.org/skin-cancer-information/