Alte arii de expertiza

Este procedura chirurgicala prin care se restabileste lungimea corecta a tendonului lui Achile. Poate fi practicata in diverse variante chirurgicale, in functie de natura afectiunii care sta la baza scurtarii tendonului. Procedura de alungire a tendonului achilean se efectueaza deschis sau percutan, prin una sau mai multe incizii tegumentare minime. Cele mai frecvente afectiuni din ortopedia pediatrica care necesita alungire de tendon achilean sunt:

• Piciorul stramb varus equin
• Infirmitatea motorie de origine cerebrala

Reprezinta o cavitate cu continut lichidian situata in interiorul osului, de cauza incomplet cunoscuta, ce afecteaza cel mei frecvent femurul si humerusul. Poate fi asimptomatic cand este descoperit radiologic intamplator sau se poate manifesta printr-o fractura sau deformare a osului respectiv. In functie de localizare, marime si starea de activitate a chistului (latent sau activ), optiunile terapeutice pot varia de la injectarea de corticosteriozi sau maduva hematogena, la chiuretare si grefare sau armare cu tije elastice pentru a preveni fracturarea, in special in cazul chistului localizat la nivelul femurului.

Reprezinta o formatiune cu continut lichidian care apare in apropierea articulatiilor, in teaca unor tendoane sau comunicand direct cu articulatia. Cel mai frecvent se localizeaza la nivelul pumnului sau genunchiului (chistul popliteu Baker).

Este termenul generic ce defineste dezvoltarea anormala a elementelor anatomice ale articulatiei soldului. In functie de gradul intarzierii in dezvoltare, manifestarile variaza de la luxatia completa a capului femural, la instabilitatea soldului. Este o afectiune a copilariei cauzata de o dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. Capul femulului (osul coapsei) nu se fixeaza in siguranta la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul). De obicei, aceasta cavitate este prea superficiala, asemanatoare unei farfurii, in loc sa fie o cupa adanca, ca in mod normal. Acest lucru permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara acetabuluilui (dislocatie). Luxatia congenitala de sold afecteaza unul sau ambele solduri.

Reducerea sangeranda a luxatiei de sold presupune deschiderea articulatiei si repozitionarea capului femural in acetabul dupa indepartarea elementelor anatomice care se opun reducerii. In functie de varsta copilului si particularitatile fiecarui caz in parte, reducerea sangeranda a luxatei de sold poate necesita si asocierea unei interventii chirurgicale - osteotomie pelvina sau femurala pentru a se corecta deformarile femurului si ale cavitatii acetabulare. Aceasta procedura repozitioneaza femurul in cavitate dupa ce aceasta a fost curatata de depozitele de grasime existente. La nevoie, se poate reface forma cavitatii acetabulare prin interventia chirurgicala.

Este o afectiune caracterizata prin alunecarea epifizei femurale proximale pe metafiza. Apare mai frecvent la adolescentul de sex masculin, in general obez si este bilaterala in 25% din cazuri. Simptomatologia variaza de la durere si imposibilitatea sprijinului pe membrul afectat (in epifizioliza acuta) pana la schiopatare si durere iradiata la nivelul genunchiului (in epifizioliza cronica). Tratamentul este chirurgical si vizeaza reducerea deplasarii si fixarea cu brose sau suruburi canulate (pentru deplasarile mici si medii) sau fixarea in situ si osteotomii pentru deplasarile mari.

Este cea mai frecventa tumora osoasa benigna a copilului. De obicei exostoza creste in dimensiuni odata cu cresterea copilului si stagneaza la terminarea cresterii acestuia. Simptomatologia variaza foarte mult in functie de localizarea exostozei si marimea acesteia. De obicei se palpeaza ca o formatiune dura, ce face corp comun cu osul, cel mai frecvent nedureroasa. In evolutie, se poate complica prin fractura, compresiune pe elementele vasculo-nervoase, inegalitati de membre sau devieri de ax, cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical.

Cand copilul are un picior mai scurt decat celalalt, afectiunea se numeste inegalitate de membre. Diferenta poate varia de la 1 cm la peste 6 cm. Cu cat este mai mare diferenta in lungimea picioarelor, cu atat copilul trebuie sa-si modifice postura si mersul normal, ceea ce va duce la o varietate de simptome, cum ar fi scolioza functionala si o serie de probleme la nivelul soldurilor, genunchilor si gleznelor. Tratamentul pentru corectare depinde de diferenta dintre membre. Intre 2-5 cm se poate folosi o metoda minim-invaziva de epifiziodeza temporara sau definitiva la nivelul membrului mai lung, prin care se opreste cresterea osului. Daca diferenta este > 5 cm, corectarea se face prin tehnici complexe de alungiri de membre.

• Subluxatie rotatorie atlanto-axiala C1-C2 - forma particulara de torticolis care devine ireductibil
• Instabilitate atlanto-axiala C1-C2 din poliartrita reumatoida (PAR)

Copilul este ingrijit de o echipa mixta formata din medic specialist ORL-ist, neurolog, anestezist si ortoped pediatru.

Interventia chirurgicala se efectueaza in conditii de maxima siguranta (fara sa existe un risc de paralizie):

• Medicii anestezisti sunt antrenati pentru patologie grava
• Copilul este monitorizat din punct de vedere neurologic de catre un medic specialist neurolog care este prezent in sala de operatie pe toata durata interventiei. Pentru a controla integritatea structurilor nervoase din zonele critice, neurologul foloseste o tehnologie moderna - neuromonitorizare multimodala intra-operatorie - care combina diferite metode de neurofiziologie care il ajuta pe ortoped sa identifice corect acele structuri nervoase atunci cand simtul vizual nu este suficient. Scopul este de a maximiza eficacitatea diagnostica si de a furniza o margine de siguranta care sa imbunatateasca rezultatul interventiei de chirurgie spinala.  Astfel, echipa operatorie stie in fiecare moment care este starea maduvei spinarii si a radacinilor nervoase, evitand producerea de leziuni ireversibile ale unor structuri nervoase sensibile, si in consecinta, evitandu-se riscul paraliziei. Astfel, se poate realiza corectia completa a deformarii cu un rezultat estetic si functional foarte bun. Aceasta tehnica de neuromonitorizare multimodala intra-operatorie este folosita in mod curent in Ponderas Academic Hospital.

Numita pe scurt boala Perthes, reprezinta o necroza idiopatica juvenila a capului femural. Poate sa apara intre 2 si 18 ani, dar incidenta maxima se situeaza intre 4 si 8 ani. Este de 4 ori mai frecventa la baieti, iar in 10-15% din cazuri atinge ambele solduri.

Cauza exacta a bolii este necunoscuta, dar s-a constatat ca apare la copiii care au o inaltime si o varsta osoasa mai mici decat normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburari de coagulabilitate, disfunctii metabolice si endocrine au fost asociati cu boala Perthes.

Durerea localizata la nivelul genunchiului de aceeasi parte si schiopatarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul soldului afectat se constata limitarea rotatiei interne si a abductiei precum si hipotrofia musculaturii coapsei.

In stadiile incipiente ale bolii ecografia de sold evidentiaza colectia lichidiana intraarticulara, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din doua incidente este de cele mai multe ori singura investigatie necesara pentru a pune diagnosticul si a stabili conduita terapeutica. Clasificarea stadiala radiologica include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare si stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.

Prognosticul afectiunii depinde de o serie de factori. Dintre acestia, varsta este cel mai important si primul de luat in calcul in stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cat debutul bolii se face la o varsta mai mica, cu atat prognosticul va fi mai bun. Alti factori de prognostic sunt: extinderea leziunii cefalice, subluxatia laterala a capului femural, tulburarile cartilajului de crestere, modificarile metafizare, scaderea persistenta a mobilitatii soldului, obezitatea, formele bilaterale de boala.

Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obtinerea unui sold cu o morfologie cat mai apropiata de normal, congruent si cu o mobilitate integrala si prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu mentinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.

• Posibilitatile terapeutice in boala Perthes sunt variate si suscita in continuare controverse, mai ales in ceea ce priveste stabilirea unei limite de demarcatie intre tratamentul conservator si cel chirurgical.
• Tratamentul conservator are drept scop descarcarea soldului bolnav mentinand in acelasi timp o cat mai buna centrare a capului femural pe toata perioada de evolutie a bolii pana la sfarsitul perioadei de reconstructie. Se folosesc variate procedee: repausul simplu la pat, tractiunea continua, imobilizarile in aparat gipsat, ortezele de descarcare si/sau de recentrare.
• Tratamentul chirurgical (osteotomii femurale sau de bazin) este reprezentat de operatiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde in acetabul zona necrozata si zona hipertrofiata pentru a obtine o cicatrizare corecta a capului femural. Interventiile realizeaza o reorientare a extremitatii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor.

Paralizia cerebrala (infirmitatea motorie de origine cerebrala) este denumirea generica pentru un spectru de manifestari clinice (hemiplegie, diplegie, tetraplegie) produse prin lezarea sistemului nervos central inainte, in timpul sau la scurt timp dupa nastere. Afectiunea este nonprogresiva, leziunea creierului este permanenta si nu poate fi tratata, dar pot fi minimizate consecintele. Tratamentul ortopedic include kinetoterapie, ortezare si tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical are rolul de a preveni sau corecta probleme precum scurtarile musculare sau deformarile osoase. Pentru copilul care merge, tratamentul chirurgical isi propune imbunatatirea ambulatiei, iar pentru copiii care nu merg facilitarea statului in sezut, a igienei si prevenirea durerii.

Este o afectiune produsa de prezenta unor aderente fibroase la nivelul tendonului flexor lung al policelui, ceea ce duce la manifestari clinice care variaza de la durere si perceperea unui clic la miscarile policelui, pana la mentinerea acestuia in pozitia fixa de flexie (frevent se palpeaza si un mic nodul la baza policelui). Tratamentul este chirurgical si consta in eliberarea aderentelor fibroase ale tendonului.

Este o afectiune congenitala caracterizata prin prezenta unor degete supranumerare la mana sau picior care pot contine numai tesuturi moi sau oase si articulatii.

Este o malformatie congenitala in care unul sau mai multe degete de la mana sau picior sunt fuzionate. Se numeste sindactilie simpla atunci cand degetele sunt unite doar prin tesuturi moi, respectiv sindactilie complexa atunci cand degetele au in comun si structuri osoase.

Este o afectiune caracterizata prin scurtarea si fibroza muschiului sternocleidomastoidian, ceea ce duce la un aspect clinic particular, in care capul copilului este inclinat de partea afectata si rotat cu barbia spre umarul opus afectiunii. Miscarile gatului sunt limitate, iar uneori la nivelul muschiului afectat se poate palpa o formatiune pseudotumorala In cazurile diagnosticate tardiv se instaleaza si o asimetrie a fetei. In peste 90% din cazuri, tratamentul kinetoterapeutic precoce si corect condus duce la vindecare. Restul pacientilor, mai ales cei diagnosticati tardiv, vor necesita o interventie chirurgicala de eliberare uni sau bipolara a muschiului sternocleidomastoidian.