Invaginatia intestinala este o tulburare caracterizata prin patrunderea unei parti a intestinului subtire sau gros in alta portiune a intestinului. Se produce o telescopare care impiedica trecerea alimentelor si a lichidelor in intestin.
Despre
Cea mai frecventa cauza de obstructie intestinala la copilul mai mic de 3 ani este invaginatia intestinala. Aceasta tulburare duce la oprirea alimentarii cu sange in portiunea de intestin afectata si la alte complicatii grave precum peritonita.
Aproape 4 din 1.000 de copii sunt diagnosticati cu invaginatie intestinala, tulburarea fiind mai frecventa la micutii cu varsta cuprinsa intre 5 si 9 luni, cu toate ca poate sa apara si la cei pana la 6 ani. Baietii au un risc de 4 ori mai mare decat fetele de a face invaginatie intestinala.
Cauze
In cele mai multe cazuri, nu exista o cauza identificabila a invaginatiei intestinale. Uneori, survine dupa un episod de gastroenterita virala sau bacteriana. Alteori, tulburarea este cauzata de o crestere anormala la nivelul intestinelor – polip sau tumora.
Factori de risc
Printre factorii de risc ai invaginatiei intestinale, se numara:
- Varsta. Cele mai multe cazuri de invaginatie intestinala sunt intalnite la copiii mai mici de 3 ani.
- Sexul. Invaginatia intestinala este mai frecventa la baieti.
- Malformatiile intestinale cresc probabilitatea ca un copil sa fie diagnosticat cu invaginatie intestinala.
- Antecedente de invaginatie intestinala. Copiii care au mai avut un astfel de episod au un risc mai mare de a fi diagnoticati din nou cu aceasta tulburare.
Complicatii
In absenta tratamentului, invaginatia intestinala cauzeaza complicatii, unele amenintatoare de viata. Tulburarea duce la reducerea sau oprirea circulatiei sangvine in intestinul afectat. In absenta vascularizatiei, portiunea intestinala afectata moare. Acest lucru favorizeaza perforarea peretelui intestinal, care poate duce la peritonita (infectia peritoneului, membrana care captuseste peretii cavitatii abdominale).
Cand trebuie mers la medic
Invaginatia intestinala este o urgenta medicala. De aceea, in cazul in care copilul prezinta simptomele specifice acestei tuburari, este nevoie de o consultatie medicala cat mai repede.
Simptome
Primul semn al acestei tulburarieste plansul puternic cauzat de durerea abdominala intensa. Unii copii isi duc genunchii la piept din cauza acestor dureri. De obicei, durerile aparla inceput la un interval de 15 – 20 de minute, pentru ca apoi sa dureze mai mult si sa revina mai des. Alte simptome frecvente sunt:
- Scaun cu mucus sau sange
- Stari de voma
- O umflatura in abdomen
- Letargie
- Diaree
- Febra
Nu toti copiii au aceste simptome sau au doar cateva. La copiii mai mari, durerea poate fi singurul simptom.
Diagnostic
In timpul examenului fizic, medicul palpeaza abdomenul si este posibil sa depisteze portiunea de intestin cu invaginatie. Pentru un diagnostic exact, este nevoie de:
- Ecografie sau tomografie computerizata ori radiografie abdominala, care arata existenta obstructiei intestinale.
- Clisma cu bariu sau cu aer.Procedura ajuta atat la diagnosticare, cat si la tratarea invaginatiei intestinale.
Tratament
La spital, pentru stabilizarea starii copilului cu invaginatie intestinala, una dintre primele masuri este rehidratarea venoasa. Pentru decompresia intestinala, este nevoie de sonda de drenaj naso-gastric. De asemenea, se instituie tratament antibiotic.
Corectarea invaginatiei intestinale se face prin:
- Clisma cu bariu sau cu aer. In timpul acestei proceduri, este posibila corectarea indovaginatiei intestinale, fara alte tratamente.
- Interventie chirurgicala. In cazul in care intestinul este fisurat sau in urma esecului clismei, se impune tratarea chirurgicala a indovaginatiei.
In unele cazuri, invaginatia este temporara, trecand de la sine fara tratament.
Puncte cheie
- Invaginatia intestinala reprezinta patrunderea unei parti a intestinului subtire sau gros in alta portiune a intestinului
- Aceasta tulburare duce la oprirea alimentarii cu sange in portiunea de intestin afectata si la alte complicatii grave precum peritonita.
- In multe cazuri, se trateaza in timpul clismei cu bariu sau cu aer, alteori fiind nevoie de interventie chirurgicala.
Pasii urmatori
- Noteaza intrebarile pe care vrei sa le adresezi medicului
- Urmeaza indicatiile medicului.
- Noteaza diagnosticul si tratamentele pe care copilul trebuie sa le urmeze.
- Intreaba medicul daca boala copilului poate fi tratata si prin alte terapii.
- Afla de ce medicul recomanda un anume tratament.
- Noteaza data si ora urmatoarei programari.
- Afla daca poti lua legatura cu medicul si in afara orelor de program, in cazul in care vei avea nevoie.
Surse de informatie
Consultant: Dr. Daniela Dobritoiu, medic specialist chirurgie pediatrica, Ponderas Academic Hospital