Infectii cu transmitere sexuala (ITS)

Exista peste 20 de tipuri de infectii cu transmitere sexuala (ITS), cele mai frecvente fiind:

• Chlamydia
• Herpes genital
• Gonoree
• HIV/SIDA
• HPV
• Sifilis
• Tricomonaza

Majoritatea ITS afecteaza atat barbatii cat si femeile, insa in multe cazuri, pot fi mai severe in cazul femeilor. Daca o femeie insarcinata are o ITS, boala poate determina probleme severe pentru fat.

Se pot trata ITS provocate de bacterii, ciuperci sau paraziti. Nu exista tratament care sa vindece complet ITS provocate de virusuri, insa unele medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor si controla boala.

Folosirea corecta a prezervativelor din latex reduce semnificativ, insa nu elimina complet riscul de a contacta sau de a transmite o ITS. Cea mai sigura metoda de a evita infectarea este abstinenta de la sexul anal, vaginal sau oral.

• Bacterii (gonoree, sifilis, chlamydia)
• Paraziti (tricomonaza)
• Virusuri (papilomavirusul uman (HPV), herpes genital, HIV)

Orice persoana activa sexual are un risc de a fi expusa, intr-o anumita masura, la o infectie cu transmitere sexuala. Factorii care pot creste acest risc sunt:

• Contact sexual neprotejat. Daca exista penetrare vaginala sau anala, iar partenerul/partenera infectat/a nu foloseste prezervativ din latex creste semnificativ riscul de infectie cu ITS. Folosirea improprie sau nepotrivita a prezervativelor poate, de asemenea, sa creasca riscul. Sexul oral poate fi mai putin riscant, insa infectiile pot fi transmise in lipsa unui prezervativ din latex sau a barajului dentar (bucata subtire din latex sau silicon, utilizata si in cabinetele stomatologice pentru izolarea dintilor, care poate fi folosita pentru evitarea contactului piele - piele).
• Contact sexual cu parteneri multipli. Cu cat este mai mare numarul de parteneri, cu atat mai crescut este riscul de ITS. Este valabil atat pentru partenerii simultani, cat si pentru relatiile monogame consecutive.
• Istoric de ITS. Daca ai avut o ITS esti la risc sa dobandesti o alta ITS.
• Raport sexual fortat sau activitate sexuala fortata. Experienta unui viol se dovedeste traumatizanta. Oricat ti-ar fi de greu, este important sa mergi la specialist in cel mai scurt timp pentru a beneficia de screening, tratament si sprijin emotional.
• Abuz de alcool sau de droguri recreationale. Abuzul de substante poate sa inhibe discernamantul si, astfel, sa predispuna la comportamente riscante.
• Droguri injectabile. Impartirea acelor determina raspandirea multor infectii severe, intre care HIV, hepatita B si hepatita C.
• Varsta tanara. Jumatate dintre ITS afecteaza persoane intre 15 si 24 de ani.
• Medicamente pentru disfunctie erectila. Asigura-te ca esti la curent cu practicile sexuale sigure daca soliciti medicului unul dintre aceste medicamente.

Transmiterea de la mama la fat

Anumite ITS – gonoree, chlamydia, HIV si sifilis – pot fi transmite de la mama infectata la fat in timpul sarcinii sau la nastere. ITS prezente la nou-nascuti pot provoca probleme severe si pot fi fatale. Toate femeile insarcinate trebuie sa fie testate si tratate pentru aceste infectii.

Simptomele infectiilor cu transmitere sexuala nu sunt intotdeauna evidente.

Daca crezi ca ai simptome de ITS sau ai fost expus la o infectie cu transmitere sexuala, mergi la medic.

Unele infectii cu transmitere sexuala (ITS) sunt usor de tratat si de vindecat; altele necesita tratament mai complex pentru a fi gestionate.

Este esential sa fii evaluat si, in cazul in care esti diagnosticat cu ITS, sa primesti tratament.

Este, de asemenea, esential sa-ti informezi partenerul/a sau partenerii, astfel incat si acestia sa fie evaluati si tratati.

Daca nu sunt tratate, o infectie cu transmitere sexuala (ITS) poate creste riscul de a conracta o alta ITS, cum este infectia HIV. O ITS poate determina un raspun imun in zona genitala sau poate provoca leziuni – in ambele cazuri creste riscul de transmitere a virusului HIV. Unele infectii cu transmitere sexuala (ITS) netratate pot determina infertilitate, afectarea unor organe, anumite tipuri de cancer sau deces.

Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) asimptomatice

Multe infectii cu transmitere sexuala (ITS) nu dau simptome (sunt asimptomatice). Dar, si in lipsa simptomelor poti sa transmiti infectia catre partenerul/a sexual/a. Este, deci, important sa folosesti mijloace de protectie in timpul actului sexual (prezervativ). Mergi la medic regulat pentru screening pentru infectii cu transmitere sexuala, pentru a depista si trata infectia inainte sa o transmiti mai departe.

Unele boli, cum este hepatita, pot fi transmise fara sa existe contact sexual, fiind suficient contactul cu sangele persoanei infectate. Alte boli, cum este gonoreea, pot fi transmise doar prin contact sexual.

Chlamydia - Simptome

Chlamydia este o infectie bacteriana a tractului genital. Chlamydia poate fi dificil de depistat deoarece infectia in primele stadii este frecvent asimptomatica. Semnele si simptomele apar dupa 1-3 saptamani de la expunerea la chlamydia. Chiar si atunci cand se produc, manifestarile sunt de cele mai multe ori blande si trecatoare, putand fi trecute usor cu vederea – infectia cu chlamydia mai este denumita “infectie tacuta”.

Semne si simptome infectia cu chlamydia:

• Durere la urinare
• Durere in abdomenul inferior
• Scurgere vaginala (in cazul femeilor)
• Scurgere la nivelul penisului (in cazul barbatilor)
• Durere la contact sexual (femei)
• Sangerare intre menstre
• Durere testiculara (barbati)

Gonoree - Simptome

Gonoreea este o infectie bacteriana a tractului genital. Se poate dezvolta si la nivelul cavitatii bucale, gatului, ochilor si anusului. Primele simptome apar in general in 10 zile de la expunere, dar sunt cazuri cand pot trece cateva luni pana la aparitia acestora.

Semne si simptome gonoree:

• Scurgere groasa, tulbure sau sangvinolenta din penis sau vagin
• Durere sau senzatie de arsura la urinare
• Sangerare menstruala abundenta sau sangerare intre menstre
• Testicule inflamate si dureroase
• Tranzit intestinal cu durere
• Prurit anal (mancarime)

Tricomonaza - Simptome

Tricomonaza este o ITS frecventa provocata de un parazit microscopic, constituit dintr-o singura celula, numit Trichomonas vaginalis. Acesta se raspandeste prin contact sexual cu persoana infectata.

De obicei, parazitul infecteaza tractul urinar la barbat, insa, in majoritatea cazurilor, nu da simptome. La femei, parazitul infecteaza vaginul. Cand provoaca simptome, acestea pot sa apara in 5-28 de zile de la expunere si variaza de la iritatie usoara la inflamatie severa.

Semne si simptome infectie cu trichomonas:

• Scurgere vaginala care poate fi limpede, alba, verzuie sau galbuie
• Scurgere peniana
• Miros vaginal puternic
• Iritatie vaginala sau prurit
• Iritatie peniana sau prurit
• Durere la contact sexual
• Durere la urinare

HIV - Simptome

HIV este virusul imunodeficientei umane.

HIV afecteaza capacitatea organismului de a lupta cu virusurile, bacteriile si ciupercile.

HIV determina SIDA (Sindromul imunodeficientei dobandite), afectiune cronica, care iti poate pune viata in pericol.

In primul stadiu al infectarii este posibil sa nu apara simptome. Unele persoane dezvolta simptome asemanatoare gripei, de obicei la 2-6 saptamani de la infectare. Testarea este singura modalitate prin care poti afla daca ai fost infectat cu HIV.

Semne si simptome timpurii:

• Febra
• Cefalee
• Durere in gat
• Ganglioni limfatici inflamati
• Eruptie cutanata
• Oboseala

Aceste semne si simptome timpurii dispar de obicei in interval de 1-4 saptamani si sunt interpretate frecvent in mod eronat ca fiind ale unei alte infectii virale. In aceasta perioada esti foarte contagios. Simptomele mai persistente sau severe ale infectiei HIV pot sa nu apara decat la peste 10 ani de la infectare.

Pe masura ce virusul se multiplica si distruge celulele imune, dezvolti infectii usoare sau prezinti semne si simptome cronice de tipul:

• Ganglioni limfatici inflamati – frecvent, unul dintre primele semne ale infectiei cu HIV
• Diaree
• Scadere ponderala
• Febra
• Tuse si dificultate in respiratie

Ultimul stadiu al infectarii cu HIV

• Oboseala inexplicabila, persistenta
• Transpiratii nocturne
• Frisoane sau febra peste 38 C timp de cateva saptamani
• Ganglioni limfatici inflamati mai mult de 3 luni
• Diaree cronica
• Cefalee persistenta
• Infectii oportuniste, infectii neobisnuite

Herpes genital - Simptome

Foarte contagios, herpesul genital este provocat de un tip al virusului herpes simplex care intra in organism prin leziunile mici de la nivelul pielii sau al membranelor mucoase. Majoritatea celor infectati nu afla niciodata ca au virusul deoarece nu au semne sau simptome ori acestea sunt atat de usoare incat trec neobservate.

Cand semnele si simptomele sunt evidente, primul episod este in general cel mai sever. Unele persoane pot sa nu aiba niciodata un al doilea episod, in timp ce altele au episoade recurente pe parcursul a cateva zeci de ani.

Cand sunt prezente, semnele si simptomele herpesului genital pot sa includa:

• Bubite mici rosii, vezicule (bubite cu lichid incolor) sau leziuni ulcerative in zona genitala, anala sau in zonele din jur
• Durere sau prurit (mancarime) in zona genitala, pe fese si interiorul coapselor

Simptomul initial al herpesului genital este de obicei durerea sau pruritul, care se declanseaza la cateva saptamani de la contactul cu un partener sexual infectat. Dupa cateva zile pot sa apara bube mici rosii care se rup, rezultand leziuni ulcerative care curg sau sangereaza. In final, se formeaza crustele si ranile se vindeca.

La femei, ranile pot sa erupa la nivelul vaginului, in zona genitala externa, pe fese, anus sau pe colul uterin. La barbati, leziunile pot sa apara pe penis, scrot, fese, anus, coapse sau la nivelul uretrei (canalul care face legatura intre vezica urinara si exterior). Ranile pot face urinarea dureroasa. Poti avea durere sau sensibilitate pana la vindecarea completa a infectiei.

In timpul primului episod de herpes genital poti avea semne si simptome similare gripei – cefalee, dureri musculare, febra, precum si ganglioni limfatici inflamati la nivel inghinal.

In unele cazuri, infectia poate fi activa si contagioasa chiar in absenta leziunilor.

Infectia cu papilomavirusul uman (HPV) si negii genitali – Simptome

Infectia cu HPV este una dintre cele mai frecvente forme de infectie cu transmitere sexuala. Unele tipuri de HPV cresc riscul de cancer de col uterin. Alte forme provoaca negi genitali. De obicei, HPV nu da semne sau simptome. Semnele si simptomele negilor genitali pot fi:

• Tumefactiii mici, de culoarea pielii sau gri in zona genitala

• Unii negi se unesc si iau o forma conopidiforma
• Mancarime sau disconfort in zona genitala
• Sangerare la contact sexual

Deseori, negii genitali nu dau simptome. Negii genitali pot avea diametrul de 1mm sau se pot multiplica in grupuri mari.

La femei, negii genital pot creste la nivelul vulvei, peretii vaginului, colului uterin si pe zona dintre organele genitale externe si anus. La barbati, negii pot sa apara in varful sau pe axul penisului, pe scrot sau anus. Negii genitali pot sa apara la nivelul gurii sau gatului in cazul contactului sexual oral cu persoana infectata.

Hepatita - Simptome

Hepatita A, hepatita B si hepatita C sunt infectii virale contagioase care afecteaza ficatul. Hepatitele B si C sunt cele mai severe.

Unele persoane nu dezvolta niciodata semne sau simptome. In cazul celor care le dezvolta, acestea apar la cateva saptamani de la expunere si pot sa cuprinda:

• Oboseala
• Greata si voma
• Durere sau disconfort abdominal, in special in zona ficatului, in cadranul superior drept, sub coaste
• Pofta de mancare scazuta
• Febra
• Urina inchisa la culoare
• Durere musculara sau articulara
• Mancarime
• Ingalbenirea pielii si a sclerei (partea alba a ochilor) - icter

Sifilis - Simptome

Sifilisul este o infectie bacteriana. Boala afecteaza organele genitale, pielea si membranele mucoase, dar poate afecta si alte zone ale corpului, inclusiv creierul si inima. Semnele si simptomele sifilisului evolueaza in 4 stadii – primar, secundar, latent si tertiar. Exista, de asemenea, sifilis congenital – boala este transmisa de la femeia gravida infectata la fat. Sifilisul congenital poate fi o boala invalidanta, potential fatala pentru nou-nascut, prin urmare, devine important ca gravida infectata sa primeasca tratament.

Sifilis primar

Primele semne ale sifilisului, care se manifesta la 10-90 de zile (perioada de incubatie) de la expunere, pot fi leziuni mici, nedureroase, numite sancre - acestea apar pe partea corpului unde a fost transmisa infectia – de obicei, pe organele genitale, rect, limba sau buze. Tipic pentru sifilisul primar este aparitia unei singur sancru, dar pot sa apara mai multe leziuni.

De regula, leziunile se vindeca fara tratament, insa infectia ramane in organism si poate sa reapara in stadiul secundar sau tertiar.

Sifilis secundar

Semnele si simptomele debuteaza la interval de 3-6 saptamani de la aparitia sancrului si pot fi:

• Eruptie rosie sau brun-rosiatica, de marimea unor monede mici, care apar pe corp, inclusiv pe palme si talpi
• Febra
• Ganglioni limfatici inflamati
• Oboseala si senzatie vaga de disconfort
• Sensibilitate cutanata si dureri

Aceste semne si simptome pot sa dispara fara tratament in decurs de cateva saptamani sau sa reapara si sa dispara in mod repetat timp de un an.

Sifilis latent

La unele persoane, stadiul secundar poate fi urmat de o perioada numita sifilis latent – in care nu este prezent niciun simptom. Semnele si simptomele pot sa nu mai revina niciodata sau boala poate progresa catre stadiul tertiar.

Sifilis tertiar

In lipsa tratamentului, bacteria sifilisului (Treponema pallidum) se poate raspandi si determina leziuni severe de organ si deces dupa multi ani de la infectarea initiala.

Semnele si simptomele sifilisului tertiar pot fi:

• Lipsa coordonarii
• Amorteala
• Paralizie
• Orbire
• Dementa

Neurosifilis

In fiecare dintre stadii, sifilisul poate afecta sistemul nervos. Neurosifilisul poate sa nu dea semne si simptome sau se poate manifesta prin:

• Cefalee
• Schimbari de comportament
• Tulburari motorii

Mergi la medic pentru control daca suspectezi ca ai una dintre aceste infectii cu transmitere sexuala (ITS)) ori ai fost expus la o ITS. Diagnosticul precoce si tratamentul sunt importante pentru a evita sau a intarzia probleme de sanatate severe sau potential fatale si de a evita infectarea altor persoane. Deoarece multe persoane nu au simptome in stadiile incipiente, screeningul pentru infectii cu transmitere sexuala este important pentru prevenirea complicatiilor.

Complicatii posibile:

• Durere pelvina
• Complicatii in sarcina
• Inflamatie oculara
• Artrita
• Boala inflamatorie pelvina (BIP)
• Infertilitate
• Boala de inima
• Anumite cancere, precum cancerul de col uterin asociat cu HPV

Testarea pentru infectii cu transmitere sexuala este importanta intrucat o persoana poate avea o ITS fara sa cunoasca acest lucru (in majoritatea cazurilor, nu exista semne sau simptome). Acesta este motivul pentru care medicii prefera termenul infectii cu transmitere sexuala (ITS), deoarece poti avea o infectie fara sa ai simptome de boala.

Care sunt tipurile de teste de care ai nevoie? Cat de des ar trebui sa efectuezi screeningul? Raspunsurile depind de varsta, comportament sexual si alti factori de risc.

Nu presupune ca vei fi testata pentru infectii cu transmitere sexuala de fiecare data cand mergi la controlul ginecologic sau cand efectuezi testul Papanicolau. Daca consideri ca ai nevoie de testare pentru ITS, solicita acest lucru medicului. Vorbeste cu medicul despre ingrijorarile pe care le ai si care sunt testele pe care le-ai dori sau de care ai avea nevoie.  

Medicii carora te poti adresa sunt:

• Medic specialist obstetrica-ginecologie (femei)
• Medic specialist dermato-venerologie (femei si barbati)
• Medic specialist urolog (barbati)

Tipuri de teste care se efectueaza pentru a diagnostica o infectie cu transmitere sexuala:

• Analize de sange. Analizele de sange pot confirma diagnosticul de HIV sau ultimele stadii de sifilis.
• Examen din urina. Unele ITS pot fi confirmate prin intermediul probei de urina.
• Alte examene din secretii si alte fluide. Daca ai leziuni genitale active, proba de secretii poate fi efectuata pentru diagnosticarea tipului de infectie. Testele de laborator prin care sunt analizate probe biologice sunt folosite pentru diagnosticarea unei ITS.

Indicatii teste de screening pentru infectii cu transmitere sexuala (ITS) recomandate:

• Pacientul /pacienta relateaza orice simptomatologie genitala: usturime, scurgere, purit, aparitia oricarei leziuni genito-inghinal, scrotal, perianal
• Examenul clinic obiectiveaza orice leziune genitala sau anala
• Adenopatie inghinala neinflamatorie/inflamatorie
• Contact sexual cu o persoana suspecta de ITS
• Gravida care anterior sarcinii a fost diagnosticata cu sifilis cu/fara tratament
• Screening pentru sifilis, HIV si hepatita B pentru toate gravidele - testarea se efectueaza de 3 ori/durata sarcina (daca nu exista rezultate pozitive): in trimestrele 1,2 si 3; screening la inceputul sarcinii pentru chlamydia si gonoree pentru gravidele la risc, cu repetarea testelor la nevoie, pentru a proteja sanatatea mamelor si a nou-nascutilor.
• Orice pacient care a fost diagnosticat cu sifilis cu/fara tratament
• Toate persoanele de 13-64 de ani ar trebui testate pentru HIV cel putin 1 data
• Screening anual pentru chlamydia pentru toate femeile sub 25 de ani active sexual, precum si pentru femeile peste 25 de ani cu factori de risc - parteneri sexuali multipli sau un singur partener care are o ITS
• Screening anual pentru gonoree pentru toate femeile sub 25 de ani active sexual, precum si pentru femeile peste 25 de ani cu factori de risc ca parteneri sexuali multipli sau un singur partener care are o ITS.
• Screening pentru sifilis, chlamydia si gonoree cel putin 1 data pe an pentru toti barbatii activi sexual – homosexuali, bisexuali si barbati care au relatii sexuale cu alti barbati. Daca au parteneri multipli sau ocazionali, ar trebui sa efectueze screening mai frecvent (la interval de 3-6 luni).
• Barbatii homosexuali si bisexuali pot efectua testarea pentru HIV mai frecvent (la interval de 3-6 luni)
• Ar trebui sa se testeze pentru HIV cel putin 1 data pe an persoanele care practica sex neprotejat sau impart echipamentul de injectare a drogurilor

Indicatii teste de confirmare pentru ITS:

• Testare Chlamydia + IgM sau IgG: se va indica testul NAAT
• Uretrita acuta anterioara la barbat
• VDRL +
• Monitorizare tratament infectie cu Chlamydia

Testarea pentru ITS specifice

Chlamydia si gonoree

Fa-ti testele de screening anual daca:

• Esti femeie activa sexual si ai sub 25 de ani
• Este femeie, ai peste 25 de ani si esti la risc de ITS – de exemplu, intretii raporturi sexuale cu un partener nou sau cu partneri multipli
• Esti barbat si intretii raporturi sexuale cu barbati
• Ai HIV
• Ai fost fortata sa intretii activitati sexuale de orice natura impotriva vointei

Screeningul pentru chlamydia si gonoree este bazat fie pe proba de urina, fie pe proba de secretie recoltata din penis sau colul uterin, care sunt ulterior analizate in laborator. Screeningul este important deoarece, daca nu prezinti semne sau simptome, poti sa nu stii ca ai infectia.

HIV, sifilis si hepatita

Centrul de Preventie si Control al Bolilor din Statele Unite ale Americii (CDC - Centre for Disease Prevention and Control) incurajeaza testarea HIV cel putin 1 data ca investigatie de rutina in cadrul setului de analize obisnuite daca ai intre 13 si 64 de ani. Adolescentii sub 13 ani ar trebui testati daca au risc de ITS. CDC recomanda testare timpurie pentru HIV daca ai risc crescut de infectare.

Screeningul pentru hepatita C este recomandat in cazul tuturor persoanelor nascute intre 1945 si 1965. Incidenta hepatitei C este crescuta la aceasta categorie de varsta si in multe cazuri boala nu da simptome pana la stadii avansate. Vaccinurile sunt disponibile atat pentru hepatita A, cat si pentru hepatita B daca testele de screening arata ca nu ai fost expus la aceste virusuri.

Solicita testele pentru HIV, sifilis si hepatita in urmatoarele cazuri:

• Ai rezultat pozitiv pentru o alta ITS, ceea creste riscul sa ai o alta ITS
• Ai avut mai mult de un partener sexual (sau partenerul tau a avut parteneri multipli) de la ultimul test
• Folosesti droguri intravenoase
• Esti barbat si intretii reaporturi sexuale cu barbati
• Esti gravida sau ai in plan o viitoare sarcina
• Ai fost fortat/a sa intretii activitati sexuale de orice natura impotriva vointei

Medicul efectueaza testele pentru sifilis prin recoltarea unei probe de sange sau a unei secretii din leziunile genitale. Proba este analizata in laborator. Proba de sange este recoltata pentru testarea HIV si a hepatitei.

Herpes genital

Nu exista teste screening concludente pentru herpes (infectie virala care poate fi transmisa chiar daca persoana infectata nu prezinta simptome). Medicul poate sa recolteze o mostra de tesut sau o cultura dintr-o vezicula ori dintr-o rana incipienta (daca ai aceste manifestari) pentru a fi analizata in laborator. Insa un rezultat negativ nu exclude herpesul drept cauza a ulceratiilor genitale.

O analiza de sange ar putea de asemenea sa ajute la depistarea unei infectii herpetice din trecut, insa rezultatele nu sunt intotdeauna concludente. Anumite teste de sange pot sa ajute la diferentierea intre cele doua mari tipuri de virus herpetic.

• Tipul 1 de herpes simplex este virusul care in mod caracteristic provoaca vezicule de la nivelul buzelor (basici pline cu lichid, dureroase), dar poate de asemenea sa determine vezicule genitale.
• Tipul 2 de herpex simplex este virusul care provoaca mai frecvent vezicule genitale.

Rezultatele nu sunt in totalitate concludente, depinzand de sensibilitatea testului si de stadiul infectiei. Sunt posibile rezultate fals-pozitive sau fals-negative.

HPV

Anumite tipuri de papillomavirus uman (HPV) pot sa duca la aparitia cancerului de col uterin, iar alte tipuri pot sa provoace negi genitali. Multe persoane active sexual dobadesc o infectie cu HPV la un moment dat in viata, fara sa dezvolte simptome. De obicei, virusul dispare de la sine in decurs de 2 ani.

Nu exista un test standard pentru screeningul HPV la barbati – infectia este diagnosticata prin inspectarea sau biopsia negilor genitali.

Pentru femei, testarea pentru HPV include:

• Testul PAP. Acesta test depisteaza celulele anormale de la nivelul colului uterin si este recomandat 1 data la 3 ani pentru femeile de 21-65 ani.
• Testul HPV. Femeilor peste 30 de ani le este recomandat sa efectueze HPV impreuna cu testul PAP 1 data la 5 ani daca testele anterioare au fost normale. Femeile de 21-30 de ani trebuie sa efecteze HPV daca rezultatele la testul PAP au fost anormale.

HPV este asociat cu cancerul vulvar, vaginal, penian, anal, oral si de gat. Vaccinurile pot sa protejeze atat barbatii cat si femeile de anumite tipuri de HPV, dar dovedesc eficienta maxima daca sunt administrate inainte de debutul vietii sexuale.

Ce inseamna cand primesti un rezultat pozitiv

Daca testul pentru ITS este pozitiv, urmatorul pas este sa ai in vedere investigatii suplimentare si sa urmezi tratamentul asa cum ti-a fost prescris de medic. In plus, informeaza-ti partenerii sexuali. Acestia au nevoie sa fie evaluati si tratati, deoarece poti retransmite infectia, si te pot reinfecta la randul lor.

Poti avea sentimente amestecate. S-ar putea sa simti rusine, furie sau teama. Insa ai procedat corect mergand sa-ti faci analize deoarece, astfel, iti poti informa partenerii si poti fi tratata. Discuta cu medicul despre temerile pe care le ai.

Pachet screening ITS    

• Hemoleucograma completa cu formula leucocitara, Hb, Ht si indici eritrocitari si reticulocite
• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)          
• Glucoza serica (glicemie)                        
• Alaninaminotransferaza (ALT/GPT/TGP)                                   
• aspartataminotransferaza (GOT/AST/TGO)                                          
• RPR    
• TPHA                                                         
• Antigen HBS (Ag HBs) 
• ARN viral hepatita c (cantitativ)
• Anticorpi anti-virus herpetic 1 IgG                                            
• Anticorpi anti-virus herpetic 1 IgM                                            
• Anticorpi anti-virus herpetic 2 IgG                                        
• Anticorpi anti-virus herpetic 2 IgM                                        
• Anticorpi anti-chlamydia trachomatis IgA                                  
• Anticorpi anti-chlamydia trachomatis IgM                        
• IgG (imunoglobulina G)
• Antigen-anticorpi HIV 1+2 (Ag-Ac HIV1+2)                                     

Pachet confirmare de acuratete ITS                                                        

• Anticorpi anti-Treponema pallidum IgG (IMUNOBLOT)   
• Chlamydia trachomatis + Neisseria gonorrhoeae NAAT in urina               

Pachet Genotipare

• Genotipare HPV                                                  
• Examen PAPANICOLAU in mediu lichid                      

Alte analize     

• Profil TORCH (Anti Toxoplasma gondii IgG si IgM, Anti Rubeola IgM si IgG, Anti Citomegalovirus IgM SI IgG, Anti virus Herpetic 1 SI 2 IgG SI IgM
• Examen secretie uretrala (bacteriologic, antibiograma la nevoie)                         

Mycoplasma hominis + Ureaplasma sp (cultura, identificare, antibiograma la nevoie)

Exista cateva metode prin care poti sa eviti sau sa reduci riscul infectiilor cu transmitere sexuala.

• Abstinenta. Cea mai eficienta metoda de a evita o infectie cu transmitere sexuala este abstinenta de la sex.
• Relatia cu un singur partener neinfectat. O alta metoda eficienta pentru a evita ITS este relatia monogama pe termen lung cu un partener neinfectat.
• Asteptarea si verificarea. Evita contactul sexual vaginal sau anal cu parteneri noi pana cand veti face amandoi testele pentru ITS. Sexul oral este mai putin riscant, insa foloseste un prezervativ din latex sau un baraj dentar - bucata subtire din latex sau silicon – pentru a preveni contactul direct intre mucoasele bucala si genitala. Retine ca nu exista test concludent pentru herpesul genital nici pentru barbati, nici pentru femei, iar screeningul pentru papilomavirusul uman (HPV) nu este disponibil pentru barbati.
• Vaccinarea. Vaccinarea timpurie, inainte de debutul vietii sexuale, este eficienta si in prevenirea anumitor tipuri de ITS. Vaccinurile sunt disponibile pentru HPV, hepatita A si hepatita B. Centrul de Preventie si Control al Bolilor din Statele Unite ale Americii (CDC - Centre for Disease Prevention and Control) recomanda vaccinarea anti-HPV pentru fete si baieti incepand de la varsta de 11 si 12 ani. Daca nu sunt complet vaccinati la 11 si 12 ani, CDC recomanda ca pana la 26 de ani sa primeasca vaccinul. Vaccinul anti-hepatitic B este de obicei administrat nou-nascutilor, iar vaccinul anti-hepatitic A este recomandat la 1 an. Ambele vaccinuri sunt recomandate pentru persoanele neimunizate impotriva acestor boli si pentru persoanele cu risc crescut de infectare – barbatii care fac sex cu barbati si utilizatorii de droguri intravenoase.
• Folosirea consecventa si corecta a prezervativului si a barajului dentar. Foloseste un prezervativ nou sau un baraj dentar nou pentru fiecare nou act sexual, fie ca este oral, vaginal sau anal. Nu folosi niciodata lubrifianti pe baza de ulei, cum este vaselina, impreuna cu un prezervativ din latex sau cu barajul dentar. Prezervativele din membrane naturale nu sunt recomandate, deoarece nu sunt la fel de eficiente in prevenirea unei infectii cu transmitere sexuala. Retine ca desi prezervativele reduc riscul expunerii la majoritatea ITS, acestea ofera un nivel mai scazut de protectie pentru o infectie cu transmitere sexuala care implica leziuni genitale, cum sunt cele determinate de HPV sau herpes. De asemenea, metodele contraceptive fara bariera, cum sunt contraceptivele orale sau dispozitivele intrauterine, nu protejeaza impotriva ITS.
• Consumul moderat de alcool si evitarea drogurilor recreationale. Daca te afli sub influenta alcoolului sau a drogurilor recreationale, esti mai predispus sa iti asumi riscuri sexuale.
• Communicarea. Inainte de orice contact sexual serios, discuta cu partenerul in legatura cu practicarea sexului sigur. Obtine un acord explicit referitor la activitatile care vor fi sau nu for fi in regula.
• Circumcizia. Exista dovezi ca circumcizia contribuie la reducerea riscului de a dobandi o infectie HIV de la o femeie infectata (transmitere heterosexuala) cu pana la 60%. Circumcizia poate ajuta si la prevenirea transmiterii HPV genital si a herpesului genital.

Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) provocate de bacterii sunt in general mai usor de tratat. Infectiile virale pot fi gestionate, insa nu intotdeauna vindecate. Daca esti gravida si ai o ITS, tratamentul imediat poate sa previna sau sa reduca riscul de infectare al copilului.

Tratamentul presupune una dintre urmatoarele directii terapeutice, in functie de infectie:

Antibiotice

• Antibioticele, frecvent intr-o singura doza, pot vindeca multe infectii bacteriene sau parazitare transmise sexual, intre care gonoree, sifilis, chlamydia si tricomonaza. De obicei, vei fi tratata simultan pentru gonoree si chlamydia, deoarece cele doua infectii apar impreuna.

• Odata ce ai inceput tratamentul antibiotic, este foarte important sa-l urmezi complet. Daca crezi ca nu vei putea lua medicamentele asa cum ti-au fost prescrise, cspune-i medicului. Un tratament administrat pe o perioada mai scurta sau mai simplu ar putea fi disponibil. In plus, este important sa te abtii de la sex pana la incheierea tratamentului si vindecarea tuturor leziunilor.

Antivirale

• Vei avea mai putine recurente herpetice daca urmezi zilnic terapie supresiva cu un medicament antiviral prescris de medic. Medicamentele antivirale diminueaza riscul de infectare, insa este posibil sa transmiti herpes partenerului.
• Medicamentele antivirale poate tine sub control infectia HIV timp de multi ani. Insa virusul persista si poate fi transmis, cu toate ca riscul este mai scazut.
• Cu cat incepi mai repede tratamentul, cu atat este mai eficient. Odata inceput tratamentul – daca iei medicamentele exact asa cum ti s-a recomandat – este posibil sa reduci prezenta virusului in organism pana la niveluri nedetectabile.
• Daca ai mai avut o ITS, intreaba medicul la ce interval de la tratament trebuie sa fi testat din nou. Procedand astfel, te asiguri ca tratamentul a functionat si ca nu ai fost reinfectat.

Daca testele arata prezenta unei infectii cu transmitere sexuala, partnerul sexual – cel din prezent, dar si alti parteneri pe care i-ai avut in ultimele 3-12 luni – trebuie sa fie informati astfel incat sa se testeze si sa se trateze daca sunt infectati. Fiecare tara are reglementari diferite, insa majoritatea impun ca anumite ITS sa fie comunicate Directiilor centrale sau locale de Sanatate Publica.

• www.cdc.gov
• www.acog.org
• www.medlineplus.gov
• www.mayoclinic.org