Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a anuntat recent includerea sindromului de burn-out ca fenomen ocupational in Clasificarea Internationala a Maladiilor editia a XI-a (ICD-11), sistem folosit la scara larga drept reper in stabilirea diagnosticelor medicale.
Desi termenul ca atare exista si in editia a X-a, odata cu intrarea in vigoare a noii editii a Clasificarii Internationale a Maladiilor (la 1 ianuarie 2022), sindromul va fi inclus intr-un alt capitol: “Factori care influenteaza starea de sanatate sau determina luarea contactului cu serviciile de sanatate”,”Probleme asociate cu angajarea sau lipsa locului de munca”, ceea ce inseamna o recunoastere ca sindromul de burn-out “se refera in mod specific la fenomene ce tin de contextul ocupational si nu ar trebui aplicat pentru a descrie experiente din alte sfere ale vietii”.
Sindromul burn out este definit in ICD 11 drept: “un sindrom conceptualizat ca rezultat al gestionarii fara succes a stresului cronic de la locul de munca”.
Constatarea medicului ca o persoana are prezent acest factor care-i afecteaza sanatatea se va face pe baza existentei a trei caracteristici:
“1) lipsa de energie sau epuizare; 2) distantare mentala crescuta fata de locul de munca sau sentimente negative sau cinice cu privire la locul de munca; si 3) eficienta profesionala redusa.”
Conform OMS, in mediul profesional pot exista diferiti factori de risc pentru sanatatea mentala, cel mai frecvent rezultati din interactiunea dintre tipul de munca efectuata, modul in care este organizata si condusa institutia, aptitudinile si competentele pe care le au angajatii si disponibilitatea sprijinului pentru angajati. Un loc de munca sanatos este acela in care angajatii si angajatorii contribuie activ la mediul de lucru prin promovarea si protejarea sanatatii, sigurantei si bunastarii tuturor angajatilor.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a anuntat, in acest context, ca se pregateste sa dezvolte noi orientari bazate pe dovezi privind bunastarea mentala la locul de munca.
Surse de informatie: