Transplantul între frați pentru tratarea talasemiei, boală ereditară caracterizată prin producția scăzută de hemoglobină, câștigă tot mai mult teren, arată primul raport al Parent's Guide to Cord Blood Foundation, fundație americană de prestigiu, lider în informarea părinților privind stocarea celulelor stem din cordinul ombilical. Conform raportului, până la sfârșitul anului 2013, talasemia se afla în top 3 patologii care au fost tratate cu sânge de cordon ombilical prelevat de la nou-născut.
Terapiile care implică celule stem au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii zece ani. În perioada 2003-2013, la nivel global numărul unitatilor terapiilor cu celule stem eliberate din bănci private pentru terapii cu celule stem a crescut de la 102 la 1.015. De asemenea, numărul terapiilor alogene cu celule stem (terapii care implică două persoane diferite, un primitor și un donator) a crescut aproximativ de șapte ori, de la 7% la 48%.
În ultimii patru ani analizați în raport (2009 - 2012), numărul transplanturilor pentru talasemie a fost cel puțin egal cu numărul de transplanturi pentru cancere ale sângelui, iar în anul 2013, a depășit toate celelalte terapii alogenice la un loc.
Talasemia, o problemă de sănătate publică în special în Asia și India
În anul 2013 existau aproximativ 15 milioane de persoane cu talasemie, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă privind sănătatea publică în multe țări.
Cele mai multe transplanturi pentru talasemie între frați au avut loc în Asia și, având în vedere prevalența acestei boli în rândul populației din țările continentului asiatic, autorii raportului se așteaptă ca această tendință să continue. De altfel, în ultimii ani, numărul băncilor de celule stem private din regiune s-a dezvoltat spectaculos.
În Asia, de exemplu, există multe familii în care se transmite mutația pentru această boală. În Thailanda de Nord și în Laos, prevalența alfa-talasemiei este de 40%, în timp ce prevalența beta-talasemiei variază între 1% și 9%. Mutația care determină hemoglobina - E (HbE) apare la 30-40% din aceste populații și ajunge chiar și la 60% în unele țări din nord-estul Indiei. Aceste gene pentru globuline anormale, prezente în diferite combinații, determină peste 60% din tipurile de sindroame talasemice.
Estimările curente sugerează că aproximativ 10.000 de copii cu talasemie sunt născuți anual în India.
Este nevoie din ce în ce mai mare de bănci private de celule stem
„Responsabilitatea transfuziei la copiii cu talasemie în India este uriașă și majoritatea copiilor din țara noastră mor la vârsta adolescenței, datorită hemosiderozei cardiace sau a ficatului(...). În plus față deOdata cu dezvoltarea tehnicilor de diagnostic genetic preimplantator și a conceperii unor frați sănătoși compatibili (cunoscuți și sub numele de saviour siblings), pentru a ajuta copiii născuți cu talasemie, se acordă o importanță majoră tratării lor cu sânge de cordon prelevat de la frații sănătoși.”, a declarat Dr. Revathi Raj, unul dintre autorii raportului. (Dr. Revathi Raj et al., p.235)
În consecință, stocarea sângelui de cordon ombilical în băncile private de celule stem a devenit o practică în spitalele private din țările asiatice. Începând cu anul 2003, în China și din 2004 în India, a fost lansată o rețea de bănci publice-private, denumite și bănci-hibrid.
Conform studiului fundației Parent's Guide to Cord Blood, majoritatea transplanturilor pentru talasemie din băncile private au avut loc în China și în India, iar o treime (34.6%) dintre băncile private de celule stem se află în țările din Asia și Oceania.
Băncile de celule stem private și bancile hibrid devin o sursă importantă pentru familiile din Asia care manifesta predispuse sau suferinde de talasemie sau sunt predispuse la aceasta boala. Pentru aceste comunități este foarte important să se dezvolte și un registru al unităților de sânge de cordon ombilical donate în băncile publice, astfel încât mai multe familii să aibă acces la transplantul de celule stem pentru talasemie. Studiul demonstrează încă o dată că băncile private de celule stem pot furniza un serviciu public important în țări în care infrastructura de bănci publice de sânge ombilical este slab dezvoltată sau inexistentă.