Refluxul vezico-ureteral reprezinta fluxul anormal directionat dinspre vezica urinara spre rinichi, fiind o anomalie care poate sa apara la nastere (congenital) sau pe parcursul vietii. Copiii care se nasc cu aceasta malformatie fac frecvent infectii urinare. In lipsa tratamentului adecvat, pot sa apara complicatii precum afectarea rinichilor, inclusiv insuficienta acestui organ. In functie de gravitate, tratamentul poate include si interventia chirurgicala. Despre acest tratament ne vorbeste dr. Alin Stoica, medic primar in cadrul Ponderas Academic Hospital, care are o experienta vasta in chirurgia malformatiilor congenitale.
Ce este refluxul vezico-ureteral congenital si cat de frecvent este intalnit
Am abordat, in activitatea mea, majoritatea malformatiile tubului digestiv, ale aparatului urinar si genital, pentru care am efectuat atat interventii chirurgicale deschise cat si multe interventii minim invazive, incepand cu anul 2012. Unele malformatii congenitale necesita sanctiune chirurgicala imediat dupa nastere sau ulterior la varsta de sugar, altele sunt descoperite mai tarziu, in perioada copilariei. Statistic vorbind, aparatul urinar pare sa fie cel mai afectat de malformatii congenitale. Si din acest motiv experienta este consistenta.
Refluxul vezico-ureteral este definit ca: pasajul anormal al urinii dinspre vezica urinara spre ureter, favorizand astfel aparitia infectiilor urinare. Exista doua mari categorii de reflux vezico-ureteral: primar-datorat unei anomalii la jonctiunea dintre ureter si vezica urinara si secundar-aparut in cadrul altor boli ale vezicii urinare (de ex. vezica neurogena sau valvele de uretra). In literatura poate afecta populatia pediatrica aparent sanatoasa in proportie de 1% iar la copiii cu episoade repetate de infectii urinare refluxul este prezent la 30-40% din cazuri. Mai afectat este sexul feminin.
Cum isi pot da seama parintii de prezenta refluxul vezico-ureteral
Parintii nu isi pot da seama de existenta refluxului vezico-ureteral insa pot constata episoadele repetate de infectii urinare. Pentru a demonstra existenta refluxului este nevoie de investigatii speciale. Cea mai importanta este cistografia mictionala, efectuata intr-un serviciu de radiologie, in colaborare cu chirurgul pediatru sau, mai nou, ecografia aparatului urinar cu substanta de contrast introdusa retrograd in vezica urinara. Aceasta din urma are avantajul ca evita iradierea datorata razelor X, folosite la cistografia mictionala conventionala.
Care sunt modalitatile chirurgicale de tratament
Modalitatile de tratament chirurgical sunt variate, incepand cu chirurgia deschisa si bineinteles chirurgia minim invaziva, reprezentata de tehnici endoscopice sau laparoscopice. O metoda relativ simpla este injectarea sub control cistoscopic a unui material-gel biodegradabil sau teflon, care reface mecanismul de valva, la varsarea ureterului in vezica urinara. Chirurgia laparoscopica, are o rata crescuta de vindecare prin refacerea jonctiunii dintre ureter si vezica urinara. Metoda preferata este detrusorafia extravezicala laparoscopica (conform tehnicii Lich-Gregoire)
Stadiul bolii cand este nevoie de tratament chirurgical
Exista mai multe criterii pentru stabilirea indicatiei operatorii pentru refluxul vezico-ureteral, in functie de: afectarea unilaterala sau bilaterala, gradul refluxului ureteral, frecventa si severitatea infectiilor, varsta pacientului, epuizarea altor metode de tratament ale refluxului. Ca sa rezum, de cele mai multe ori indicatia operatorie este cumva personalizata pentru fiecare pacient in parte. Rolul tratamentului chirurgical este acela de a reconstrui jonctiunea dintre ureter si vezica urinara, astfel incat urina sa nu mai treaca dinspre vezica urinara spre ureter si in consecinta sa rezolve problema infectiilor urinare care, aparute in mod repetat, duc la distructia progresiva a rinichiului.
Cum decurge interventia chirurgicala
Interventia chirurgicala se desfasoara sub anestezie generala si se efectueaza prin 3 incizii de dimensiuni reduse (3-5 mm) (una la nivelul ombilicului) prin care se pot aborda atat un ureter sau ambele uretere in formele bilaterale. Pierderile de sange sunt nesemnificative iar riscul de infectie este mult redus. De asemenea aceasta metoda de tratament are avantajul unei dureri postoperatorii reduse. Parintii se pot astepta la o spitalizare de 72 de ore. Dupa operatie pacientul va purta o sonda urinara pe toata durata internarii, dupa operatie si tratament antibiotic pentru o perioada de 7 zile. La minim 30 de zile postoperator este necesara efectuarea unei noi ecografii cu substanta de contrast pentru a demonstra disparitia refluxului vezico-ureteral.