Schimbarea profundă a fost posibilă datorită echipei medicale formate din dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie, și dr. Hadi Alhajjar, medic specialist chirurgie generală, ambii având competențe și expertiză în chirurgia robotică, dar și datorită curajului Andriței de a lupta pentru a trăi fără durere.
„Mă simțeam vinovată!”
Daiana Andrița a fost diagnosticată cu endometrioză în urmă cu 6 ani, în 2018, dar problemele au început când avea doar 14 ani. A primit contraceptive combinate în scop terapeutic, pe care l-a respectat riguros, sperând într-o ameliorare care însă nu a apărut. Ulterior, pentru că simptomatologia asociată nu a diminuat, a urmat un tratament hormonal care a avut ca efect blocarea funcției ovariene, timp de un an de zile. A fost perioada în care manifestările endometriozei au scăzut în intensitate, dar nu au dispărut. Ca efect secundar, a avut de suportat efectele provocate de menopauza indusă temporar. După oprirea terapiei hormonale, simptomele au revenit, de data aceasta mult mai intense.
„Cel mai intens sentiment era cel de vină. Auzisem de atât de multe ori că durerea la menstruație trebuie suportată încât, nu mai aveam curaj să mă plâng și îmi era rușine să spun ce simt, deși în fiecare lună avem zile în care nu mă puteam ridica din pat din cauza durerilor foarte puternice, a hemoragiei și a stării de rău. În ciuda tratamentelor, unele chiar greu de suportat, starea mea nu s-a ameliorat cu adevărat niciodată, vreme de 10 ani.
Nu am avut niciodată un diagnostic complet, detaliat și niciodată nu s-a realizat o stadializare a bolii. Știam doar că am uter retrovers și mereu auzeam același lucru: poziția și forma uterului erau cauza”, își începe confesiunea tânăra.
În vara anului 2024, lucrurile s-au agravat. Iar, pe lângă durerea menstruală intensă, hemoragii lunare puternice, a apărut și o senzație de disconfort pelvin continuu. Primul pas spre bine a venit de la o colegă de serviciu. Aceasta i-a povestit despre o cunoștință care trecuse ani în șir prin experiențe similare, dar care se recuperase complet în urma tratamentului de care a beneficiat la Endo Institute, Timișoara.
„Am aflat că nu e vina mea!”
„Eram la capătul puterilor, dar mai decisă ca niciodată până atunci să găsesc o soluție. M-am programat la consultație în primul moment în care domnul doctor Voicu Simedrea m-a putut primi. Primul plan real de tratament l-am primit în septembrie 2024, la Timișoara. Dar a mai fost ceva foarte important pentru mine: am aflat că ceea ce mi se întâmplă nu este vina mea. Operația care mi-a schimbat viața a fost două luni mai târziu.
Exact acesta este principalul motiv pentru care am vrut să povestesc experiența mea, pentru ca toate femeile să audă și să știe, indiferent de ceea ce li se spune, că durerea menstruală nu este «un dat al femeilor, care trebuie suportat», că nu trebuie să te înveți să trăiești așa. Să fie conștiente că menstruația dureroasă nu este o rușine, ci o boală care poate fi tratată, să nu accepte niciodată să li se ofere soluții de genul «căsătorește-te» sau «fă un copil, că trece» și să caute până vor găsi medicul care să le înțeleagă și să le ajute”, continuă Daiana, cu o umbră de revoltă pentru suferințele îndurate ani în șir, care au permis bolii să evolueze, în absența unui tratament eficient.
Examinarea ecografică, urmată de cea prin rezonanță magnetică, precum și consultul clinic, au diagnosticat complet patologia Andriței. Tânăra avea endometrioză în stadiul IV - cel mai sever grad de evoluție al bolii. Afecțiunea era avansată și gravă, manifestată prin prezența unor noduli la nivelul ovarului drept și a unei formațiuni voluminoase în zona recto-vaginală cu obstrucția parțială a intestinului, care restricționa fluxul normal al conținutului intestinal.
O perspectivă sumbră, evitată datorită chirurgiei robotice
Prezența leziunilor endometriozice extinse, care interferau cu organele din cavitatea pelvină și abdominală impunea ca singură soluție, intervenția chirurgicală pentru eliminarea multiplelor chisturi endometriozice. Pentru că cea mai mare problemă o reprezenta însă nodulul de dimensiuni foarte mari, care se formase între rect și vagin și care afecta ambele formațiuni, ceea ce implica un grad ridicat de risc, s-a optat pentru chirurgie robotică.
Dr. Voicu Simedrea: „A fost necesară o procedură complexă, de îndepărtare a acestui nodul gigantic. Rezecția însemna îndepărtarea peretelui posterior al vaginului și rezecția segmentul de rect afectat. Poziția nodulului și dimensiunea acestuia ar fi putut impune realizarea unei colostome de protecție, adică de anus contra naturii, pentru o perioadă de șase săptămâni, timp în care anastomozele realizate în urma rezecției să se vindece, astfel încât să fie eliminat riscul unei fistule rectovaginale, adică formarea unei comunicări între vagin și rect. Dar, pentru că intervenția a fost asistată robotic, aceste traume suplimentare au fost evitate”.
Intervenția robotică nu doar că a evitat necesitatea colostomei de protecție, dar a eliminat și riscul lezării nervilor vezicii urinare și al devascularizării unor structuri pelvine și a permis eliminarea tuturor chisturilor endometriozice prin procedee minim invazive, care au protejat toate structurile nervoase și vasculare.
Dr. Hadi Alhajjar: „Zona pelvină este foarte dificilă din punct de vedere al abordării chirurgicale, pentru că este foarte bine vascularizată și conține structuri anatomice importante, inervate de plexul hipogastric, un complex de nervi ce controlează funcțiile organelor pelvine. În aceste condiții, intervenția robotică a fost soluția ideală, disecțiile realizate fiind milimetrice, cu precizie maximă, ceea ce a dus la evitarea situației limită pe care ar fi presupus-o necesitatea colostomei.
Cazul acesta, deși nu a fost singular, a fost unul dificil, mai ales din cauza poziției și dimensiunii foarte mari pe care o avea nodulul – mai mare decât fusese evaluat ecografic, undeva la 7-8 centimetri în diametru. Asta a impus o rezecție extinsă atât din peretele vaginal, cât și din rect și de aici dificultatea anastomozei”.
Eliberarea de teamă
Daiana a primit, înainte de intervenție, toate informațiile de care avea nevoie. Știa că ar fi putut fi necesar, ca în timpul operației, să se ia decizia de a practica anus contra naturii. Era perfect conștientă că intervenția era una extrem de dificilă și că implica riscuri. Dar a avut deplină încredere în cei doi medici care au operat-o și în echipa multidisciplinară.
„Mi-am indus o stare de negare. Pur și simplu am refuzat să mă gândesc că ar putea să fie necesară colostoma. Mi-am tot repetat ceea ce mi-au spus și domnul doctor Voicu Simedrea, și domnul doctor Hadi Alhajjar și anume că vor începe și vor termina operația, astfel încât să nu se întâmple. Dorința aceasta a fost ultimul gând înainte de anestezie, iar primul gest atunci când m-am trezit a fost să mă pipăi pe burtă, pe partea dreaptă. Senzația de eliberare, de liniște și de bine pe care am avut-o când mi-am dat seama că au reușit să mă salveze și că nu am anus contra naturii a fost răsplata anilor mei de chin”, povestește Daiana Andrița.
Recuperarea postoperatorie a fost ușoară și fără complicații. După intervenție, Daiana a stat în spital doar trei zile. Controlul efectuat la 7 zile a adus confirmarea deplină că, în cursul procesului de vindecare a suturilor, nu s-a format nicio comunicare între rect și vagin.
Un amănunt care a adus, în plus, suport la evoluția favorabilă au fost inciziile operatorii mici. „În timpul intervenției am folosit o tehnică avansată numită NOSE sau Natural Orifice Specimen Extraction, care a permis extracția pieselor de rezecție prin orificii naturale. Această abordare inovatoare a eliminat necesitatea unor incizii abdominale mari, contribuind astfel la un aspect estetic îmbunătățit, o recuperare mai rapidă și un disconfort postoperator redus”, a completat dr. Hadi Alhajjar.
Beneficiile robotului da Vinci X
Dr. Voicu Simedrea: „Tehnologia și funcționalitățile multiple pe care le are robotul chirurgical da Vinci X m-au ajutat să evit complicațiile intra și postoperatorii și o operație traumatizantă. Deși foarte complicată, intervenția a avut, pentru pacientă, impactul unei proceduri chirurgicale minim invazive. În plus, a oferit posibilitatea de a realiza anastomoze extrem de sigure și fine, chiar dacă linia de sutură a fost doar la șase centimetri distanță de orificiul anal extern, iar linia de sutură a vaginului era foarte aproape de cea a rectului. Mai mult, disecțiile au fost realizate economicos, toate acestea fiind practic imposibil de realizat altfel decât cu robotul chirurgical”.
La aceasta se adaugă mobilitatea de 540 grade, în 7 direcții, cu mult peste capacitatea de rotație a mâinii umane și instrumentele miniaturale și multifuncționale ale brațelor robotului. Toate acestea permit accesul în zone anatomice înguste, intens vascularizate și inervate, prin incizii mici, de foarte mici dimensiuni, uneori de 3-4 mm.
Dr. Hadi Alhajja: „Cel mai mare risc la acest tip de intervenții este legat de modul în care se vindecă anastomoza după rezecție. Iar asta este influențat de felul în care este realizată, de verificarea minuțioasă care se face în cursul operației, pentru a avea certitudinea că este perfectă, atât din punct de vedere al continuității, cât și al vascularizației. Evident, tot ceea ce se realizează beneficiază de avantajul excepțional adus de robot, de la vizibilitatea în câmpul operator care este mult superioară celei pe care am avea-o în cazul unei operații clasice.
Pentru această pacientă, evitarea colostomei ar fi fost imposibilă, dacă operația nu era asistată de robot. Un plus, care trebuie remarcat este că, la controlul endoscopic de la 3 luni, vindecarea țesuturilor era perfectă”.
„E atât de bine să fii bine!”
Daiana și-a reluat viața, în cele mai normale și bune condiții. Durerile care au însoțit-o lună de lună, vreme de 10 ani au dispărut. Recuperarea nu a fost doar una fizică, ci și emoțională și psihică.
„Este incredibil să te simți bine, să trăiești normal, să te bucuri de viață și de tinerețe. Au trecut peste trei luni de la operație și încă nu-mi vine să cred că poți trece prin zilele menstruale firesc, fără să fie nevoie să faci față puseelor dureroase teribile prin care am trecut eu. Operația nu doar că m-a făcut bine, dar mi-a schimbat în bine stilul de viață. Domnii doctori au toată recunoștința mea, nu doar pentru felul în care m-au tratat, ci și pentru atenția, calmul, cuvintele de îmbărbătare și înțelegerea pe care mi le-au arătat”, încheie tânăra femeie.
Endometrioza este o afecțiune cronică. Intervenția chirurgicală prin care a trecut Daiana a eliminat cauzele simptomelor, respectiv leziunile endometriozice extinse și a restabilit funcționarea normală a organelor pelvine. În viitor va avea nevoie de monitorizare și controale medicale periodice, un plan alimentar care să reducă riscul inflamațiilor și al proliferării celulelor endometriale în afara uterului. Cu atenție și puțină grijă, va putea avea o viață absolut normală, ceea ce este remarcabil dacă luăm în calcul de unde a plecat.
Impactul emoțional al endometriozei
Endometrioza nu afectează doar sănătatea fizică, ci are un impact profund asupra stării emoționale și calității vieții pacientelor. Fiind o afecțiune cronică, care implică dureri persistente și probleme de fertilitate, aceasta poate genera multiple consecințe psihologice, cu impact sever asupra calității vieții. Mai mult, endometrioza este o afecțiune invizibilă, ceea ce înseamnă că, deși provoacă dureri severe și simptome debilitante, este de neînțeles pentru cei din jur. În plus, pentru că simptomatologia endometriozei se manifestă cu precădere în perioada menstruală, această afecțiune este adesea considerată o manifestare normală. De aici, apare și lipsa de înțelegere din partea apropiaților, uneori chiar din partea unor medici, ceea ce poate amplifica senzația de singurătate și frustrare.
La toate acestea se adaugă și diagnosticarea dificilă a afecțiunii, care poate avea un spectru larg de simptome, îmbrăcă manifestări clinice foarte diferite și poate mima alte patologii. În plus, nu toate simptomele care descriu endometrioza apar la aceeași pacientă, astfel că sugerează diverse alte afecțiuni ale aparatului genital sau extragenital (digestiv, urinar, nervos, musculo-scheletal).
Principala manifestare a endometriozei, durerea pelvină cronică produce dificultăți de concentrare, tulburări de somn și este o sursă de stres continuu. Toate acestea pot duce la anxietate și depresie, amplificând sentimentul de neputință în fața unei afecțiuni greu de diagnosticat și tratat. Durerea și oboseala cronică pot determina pacientele să evite evenimentele sociale și viața de cuplu ceea ce poate accentua sentimentul de singurătate și neputință.
Lipsa de înțelegere din partea apropiaților este o problemă cu puternic impact emoțional. „Toate femeile au crampe menstruale” sau „E normal să doară”, minimizează suferința și au efecte emoționale puternice. Unul dintre acestea este sentimentul de vinovăție. Sfaturi precum „Învață să trăiești cu durerea” sau „Ești hipersensibilă” descurajează pacientele să caute soluții care le-ar putea ameliora starea și le-ar putea ajuta să se vindece. Astfel, pacientele ajung să se îndoiască de propriile simptome și să evite consultațiile medicale.
Consultanți: Dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie și dr. Hadi Alhajjar, medic specialist chirurgie generală, la Spitalul Premiere din Timișoara
