Aproape toată viața lui, Andrei T. s-a confruntat cu o problemă de sănătate care, în lipsa unei soluții terapeutice, a devenit un fel de a doua natură a lui. Cu toate acestea, să transpiri excesiv din senin, chiar și când e frig, și să ai palmele sau alte părți ale corpului mereu umede nu este natural și nici ceva cu care să fie simplu de trăit. Deși această problemă de sănătate nu pune persoana în pericol, poate afecta, în schimb, multe aspecte care dau calitate vieții, de la stima de sine și până la percepția asupra lucrurilor care contează.
De când a devenit conștient de problema lui, Andrei T. a început să-și limiteze opțiunile în multe situații sau chiar să-și refuze unele lucruri. De pildă, anul trecut, la nunta sa, Andrei a evitat să danseze cu invitații, pentru că îi era groază de ce-o să creadă cei care nu știau de această problemă a lui când i-ar fi simțit mâinile transpirate. Iar până să se opereze, evita, cu fiecare ocazie, să dea mâna. De fapt, în cei 11 ani de când lucrează ca agent de vânzări, și-a alcătuit tot felul de tactici de a evita contactul cu alte mâini sau, dacă nu se putea altfel, de a-și șterge repede transpirația de pe palme cu puțin înainte de a întinde mâna clienților săi.
De altfel, Andrei are un întreg istoric de situații neplăcute și de momente ratate ce au pornit de la problema sa cu transpirația excesivă.
„Vara transpiram excesiv fără motiv și iarna, la fel, doar că mai era și frig pe deasupra. Cât am fost copil, la școală, eram ținta răutăților colegilor, din cauză că aveam palmele mereu umede și eram nevoit să-mi învelesc stiloul într-un șervețel ca să pot scrie. În adolescență, am avut probleme de socializare și aveam tendința să mă izolez din cauza asta.
Pe soția mea am cunoscut-o la serviciu, am fost colegi de muncă. Când m-a luat de mână prima dată, am simțit că pică cerul pe mine. Dar ea nu a făcut caz de asta, spunea că n-o deranjează că am mâinile umede, dar eu nu mă simțeam în largul meu. Când ieșeam la plimbare, dacă soarele bătea din spate, mă gândeam că se vede transpirația. Ca să înțelegeți unde ajunsesem cu gândirea strategiilor de mascare a problemei (n. e. – râde). La nunta noastră a fost tare aiurea din cauza problemei cu transpirația excesivă. Nu am invitat lumea la dans din cauză că aveam palmele transpirate. Dacă chiar era nevoie să dansez, dansam cu o persoană care îmi era aproape și îmi știa problema. Îmi ceream scuze, deși lor nu li se părea ceva ieșit din comun, dar pe mine mă deranja. Probabil că mi-am creat un soi de complex din cauza asta.
Am avut tot felul de impedimente din cauza asta, de la activități banale, cum ar fi să deschid dopul unei sticle, până la condusul autoturismului, deoarece îmi aluneca mâna pe volan. Și în mijloacele de transport în comun, dacă țineam mâna agățată de bară, pur și simplu mi se prelingea transpirația pe mână. Însă te obișnuiești cu boala și înveți cum să-i faci față de fiecare dată. În diferite situații, îți setezi niște comportamente, astfel încât să te simți normal. Această problemă, care poate părea banală, îți schimbă foarte mult viața, în multe privințe. Însă, dintre toate, cel mai mult m-a afectat faptul că, la interacțiunea cu oamenii, trebuia să-mi șterg palmele înainte de a-i atinge”, mărturisește Andrei.
„Am vrut să-mi pot duce fiul de mână”
De când a devenit tată, a realizat cât de important să-și poată ține copilul în brațe fără să-și facă probleme și a simțit o dorință intensă de a rezolva problema cu transpirația pentru copilul lui și pentru el.
„Am un prieten care are un băiețel de doi ani și, odată, m-a prins de mână și s-a uitat lung la mine pentru că a văzut că am palmele ude. Era surprins, nu știa ce se întâmplă. M-am gândit atunci că și fiul meu, acum în vârstă de 7 luni, va crește și nu voi putea să-l țin de mână. Acesta a fost declicul, m-am hotărât să schimb situația cu transpirația excesivă, ca să-l pot duce de mână. Însă și acum, cât este încă bebeluș, când ieșeam cu el la plimbare până la operație, trebuia să-l țin în căruț, pentru că nu puteam să-l iau în brațe sau puteam să-l iau doar ținându-l cu un prosop în mână sau cu un șervețel. Locuiesc la etajul nouă și, de când ieșeam din casă până ajungeam jos, să iau căruciorul din mașină, riscam să-l ud, dacă nu-mi luam măsuri de precauție. Soția m-a încurajat, și ea, foarte mult în acest sens. Deci, principalul motiv pentru care m-am hotărât să mă operez a fost copilul – am vrut să-l pot lua în brațe și să-l pot duce de mână fără să-mi fac probleme că sunt transpirat”, spune tânărul tată.
O vreme, Andrei a încercat tot felul de creme care, însă, nu au avut efectul dorit. Astfel a ajuns să se intereseze despre alte metode prin care ar putea să scape de transpirația excesivă.
„Știam de operația asta de vreo șapte ani. Am citit foarte mult despre intervenție, m-am uitat și pe Youtube la videoclipuri cu operația. Inițial nu mă gândeam că voi ajunge s-o fac, pentru că nu aveam încredere, eram rezervat în privința asta. Când am început să mă interesez de operație, nu se făcea minim-invaziv, iar recuperarea era îndelungată și dureroasă. Nici rata de succes nu era prea bună. Din fericire, între timp, medicina a avansat foarte mult. La o căutare pe internet, am dat de un articol despre domnul doctor Alexandru Melinte și mi-a plăcut de dânsul, mi-a dat un sentiment de încredere. Voiam să scap de transpirație și am considerat că, în sfârșit, este momentul să fac operația”, povestește el.
Până să ajungă la dr. Alexandru Melinte, Andrei a încercat să găsească, mai aproape de casă, un medic care să-l opereze: „Când le-am spus despre simpatectomia toracică toracoscopică medicilor de la Timișoara, nu știau de acestă intervenție chirurgicală”. Așa se face că s-a îndreptat către dr. Melinte.
„După ce am vorbit cu pacientul la telefon, a venit foarte hotărât să se opereze și dorea ca operația să aibă loc cât mai repede. La consultație, am constatat că se confrunta cu o hiperhidroză destul de severă – la nivelul palmelor, cel puțin, din cauza căreia nu putea să țină o foaie de hârtie în mână. Noi facem pacienților testul mănușii – îi rugăm să-și pună o mănușă chirurgicală, cu care să stea pe durata consultației. După circa 20 de minute, era pe jumătate plină cu transpirație. Avea, deci, o formă destul de severă și destul de debilitantă de hiperhidroză, nemulțumirea lui cea mai mare, de când a devenit tată, fiind legată de faptul că nu putea să-și țină copilul în brațe”, spune dr. Alexandru Melinte, medic specialist chirurgie toracică în Ponderas Academic Hospital.
Simpatectomia toracică bilaterală, soluția cu efecte rapide și definitive
Când s-a prezentat la consultație la dr. Melinte, Andrei știa foarte bine că intervenția de simpatectomie toracică era singura cale terapeutică pentru a scăpa de tot de transpirația excesivă. „Pacientul încercase deja metodele conservatoare, fără un abord chirurgical, mai puțin tratamentul cu toxină botulinică. Nu a luat în calcul și această variantă pentru că știa că este un tratament cu eficiență temporară – cel mai devreme, transpirația excesivă poate reveni după șase săptămâni sau poate ține și unul-doi ani la cei cu forme mai puțin severe de hiperhidroză. Și eu îi propusesem inițial să discute cu un medic dermatolog pentru un tratament de acest tip, dar pacientul a refuzat, știind că nu era un tratament definitiv. Prin urmare, ne-am decis pentru o abordare chirurgicală a problemei: simpatectomia toracică bilaterală. Intervenția este destul de scurtă ca durată – durează între 40 și 90 de minute - în cazul lui a presupus câte o incizie la circa trei milimetri submamelonar pentru a întrerupe comunicarea pe traiectul nervos simpatic. În cazul femeilor, inciziile se realizează submamar”, spune medicul chirurg.
În timpul acestei operații, chirurgul realizează o secționare nervoasă, astfel încât să întrerupă comunicarea între centrii nervoși și glandele sudoripare, ceea ce exclude efectul de transpirație. „În cadrul intervenției de simpatectomie toracică bilaterală, noi secționăm trunchiul simpatic. În organismul uman, există două tipuri de comunicare nervoasă: a sistemului simpatic și a celui parasimpatic. Sistemul nervos simpatic este, printre altele, responsabil de reacția <<fugi sau luptă>> și, prin urmare, el transmite niște impulsuri în plus către glandele sudoripare – fie din palme, fie din axile sau chiar, uneori, de la nivelul feței. De exemplu, așa se face că, la cel mai mic stres sau noaptea, în somn, unele persoane încep să transpire excesiv, din senin, la nivelul unor anumite puncte”, explică dr. Melinte.
În peste 95% dintre cazuri, acest tratament rezolvă problema definitiv, chiar din timpul operației, după cum arată datele statistice. „În cazul pacienților care au hiperhidroză la nivelul palmelor, se poate constata încă din timpul operației cum dispare transpirația excesivă pe măsură ce are loc secționarea pe traiectul nervos corespunzător câte unei mâini. Acești pacienți vor constata cu surprindere, la scurt timp după operație, că li se usucă pielea de la nivelul mâinilor și au nevoie să folosească o cremă emolientă.
Această operație este una dintre puținele din sfera chirurgiei toracice în urma căreia pacientul pleacă foarte bucuros – noi fiind o specialitate îndreptată mai ales către patologiile neoplazice. Majoritatea pacienților noștri operați pentru hiperhidroză au considerat experiența tratamentului prin simpatectomie toracoscopică bilaterală mai mult decât mulțumitoare și au plecat acasă bucuroși. Iar Andrei T. a fost printre cei mai bucuroși pacienți pe care i-am avut pentru această problemă. Este foarte satisfăcătoare și pentru noi intervenția, pentru că vedem cum se schimbă situația pacientului aproape imediat, având astfel șansa unei vieți normale”, mai spune medicul chirurg.
Beneficii versus riscuri asociate operației
„Primum non nocere” (adică „În primul rând, să nu facem rău”) este un principiu din medicină după care se ghidează fiecare medic atunci când își stabilește conduita terapeutică.
„Noi tot timpul urmărim ca beneficiul intervenției să fie mai mare decât riscurile. În cazul tratamentului prin simpatectomie toracoscopică bilaterală, fiind vorba despre o operație electivă, care se face la solicitarea pacientului, este foarte important ca acea persoană să fie un candidat eligibil din toate punctele de vedere.
De exemplu, pentru pacienții care au avut la un moment dat infecții respiratorii severe, tuberculoză sau o tumoră pulmonară, riscurile intervenției devin mult mai mari decât beneficiile. De asemenea, dacă vorbim de un plămân cu foarte multe aderențe, practic, doar desprinderea acestora reprezintă o intervenție de amploare. Într-o asemenea situație, beneficiile intervenției sunt mult mai mici decât riscurile la care expunem pacientul și atunci nu mai este indicată o intervenție chirurgicală pentru tratarea hiperhidrozei”, explică dr. Melinte.
Nu a fost, însă, cazul lui Andrei T., pentru că analizele de sânge și investigațiile imagistice făcute preoperator au arătat că are o bună stare de sănătate. Tocmai de aceea, operația și recuperarea au decurs ca la carte în cazul acestui pacient.
„Când am venit la consultație, domnul doctor Melinte mi-a spus că nu va fi o intervenție grea și că recuperarea se va face rapid, în 24 de ore. Operația și recuperarea au decurs exact cum mi-a spus domnul doctor. După operație, pentru că m-am simțit bine, ar fi putut să-mi dea drumul și în seara zilei respective. Doar că nu am vrut eu, pentru că de la București la Reșița sunt 500 de kilometri și am preferat să rămân în spital, unde sunt condiții excelente. Toată experiența a fost extraordinară, la superlativ. Domnul doctor Melinte, pe lângă faptul că este un medic excepțional, este și un om de milioane. Îi mulțumesc din suflet, în fiecare zi îi sunt recunoscător.
Recomand tuturor celor care suferă de hiperhidroză să facă operația de simpatectomie. Hotărârea de a-mi trata chirurgical hiperhidroza mi-a schimbat viața cu 180 de grade. După operația asta, nu mai transpir deloc în zonele în care transpiram. Pot să zic că m-am născut a doua oară, atât de mult schimbă calitatea vieții. Acum sunt mai sigur pe mine, mai relaxat, alt om!”, spune Andrei T.
De reținut despre hiperhidroză
Transpirația este, până la un punct, un proces natural, prin care organismul își face termoreglarea. Totuși, până la 3% din populația mondială se confruntă cu o condiție medicală numită hiperhidroză primară, exprimată printr-o transpirație excesivă, care depășește nevoia organismului de a-și menține temperatura între limitele considerate normale. Aceasta poate apărea pe una sau pe mai multe părți ale corpului, cum ar fi mâinile, picioarele, axilele și, mai rar, fața.
Studiile arată că hiperhidroza primară afectează în mod egal bărbații și femeile. O posibilă explicație pentru apariția acestei condiții, în forma ei primară, este existența unei predispoziții genetice.
Hiperhidroza secundară, generalizată sau localizată, poate apărea consecutiv unor patologii (hipertiroidism, diabet, sindrom carcinoid, boli infecțioase etc.) sau unor tratamente medicamentose, precum și în premenopauză și menopauză.
Consultant de specialitate: dr. Alexandru Melinte, medic specialist chirurgie toracică, cu competență în toracoscopia VATS, din cadrul Ponderas Academic Hospital