Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Cezar are acum trei luni și este un bebeluș perfect. Mama lui este complet refăcută. Nimic nu mai trădează situațiile limită prin care au trecut amândoi. Reușita îi revine doamnei dr. Mariana Ciupa, medic primar obstetrică-ginecologie și doamnei dr. Cristina Vlăduți, medic primar neonatologie, care alături de echipa multidisciplinară din Maternitatea Regina Maria Timișoara au reușit o dublă victorie.
O sarcină complicată grav în doar câteva ore
Carla Bota are 31 de ani. Însărcinată în 33 de săptămâni, cu cel de-al treilea copil, se bucura de o sarcină cu evoluție normală și aștepta răbdătoare să ajungă la termen. Experiențele anterioare au ajutat-o să înțeleagă că se întâmplă ceva ce depășește limitele normalului, atunci când starea sa generală s-a alterat brusc. La început, a fost o stare sâcâitoare de greață, urmată de amețeli puternice. A asociat aceste senzații și cu faptul că avea mâinile și picioarele foarte umflate.
„Mi-am dat seama că este ceva serios, pentru că nu mă puteam ridica în picioare. Am sunat-o pe doamna doctor Mariana Ciupa, medicul meu. I-am spus cum mă simt și m-a îndemnat să vin de urgență la spital. Dar a fost foarte calmă. Asta m-a făcut să mă liniștesc pentru că m-am gândit că este ceva trecător care se va rezolva repede. La spital, m-a preluat imediat, am făcut niște analize, mi-a verificat tensiunea și foarte repede mi-a spus că este nevoie urgent de operație cezariană, că bebe, și eu suntem amândoi în mare pericol. Apoi totul a decurs accelerat și nu îmi mai amintesc toate detaliile. Ultima secvență o am din sala de operații când mi s-a spus că totul va fi în regulă”, își amintește Carla.
Diagnosticul Carlei Bota a fost hipertensiune arterială indusă de sarcină și sindrom HELLP, o formă severă de preeclampsie. Singura soluție care putea salva și mama, și copilul fiind operația cezariană de urgență.
Decizia intervenției a fost luată de dr. Mariana Ciupa, medicul care a urmărit sarcina Carlei. Intervenția a fost pregătită în cel mai scurt timp și, pentru un plus de siguranță, în condițiile în care atât mama, cât și fătul erau în stare critică, s-a optat pentru anestezia generală a Carlei.
În sala de operație, medicul neonatolog Cristina Vlăduți, a preluat bebelușul și a început imediat manevrele de reanimare neonatală.
Un bebeluș fragil
Cezar avea doar 33 de săptămâni de viață intrauterină și numai 1900 de grame. Pentru copil, nașterea prematură prin cezariană de urgență are un impact major. Plămânii imaturi fac dificilă respirația independentă. Prematuritatea moderată, în sine, este un factor de risc. În cazul lui bebe Cezar s-au adaugat și efectele anesteziei, precum și suferința importantă provocată de hipertensiunea maternă. Toate au dus la insuficiență respiratorie și sindrom de detresă respiratorie a nou născutului. Și pentru ca totul să fie și mai complicat, Cezar a manifestat din plin efectele sindromului hemoragic al nou-născutului în ciuda administrării profilactice a vitaminei K.
„Bebe Cezar a venit pe lume în stare foarte gravă și a avut nevoie imediat după naștere de resuscitare prin ventilație cu balon pe mască și masaj cardiac. Ulterior a avut continuu suport respirator, cu presiune controlată, care să prevină colapsul pulmonar și să realizeze deschiderea alveolelor pulmonare. În plus, s-au produs hemoragii intraventriculare și la nivelul matricei germinative. La bebelușii prematuri există o zonă foarte sensibilă în creier, unde vasele de sânge sunt extrem de fragile și se pot rupe producând sângerări intracraniene”, explică dr. Cristina Vlăduți.
După stabilizarea micuțului, acesta a fost plasat în incubator în secția de terapie intensivă neonatală, unde avea să rămână pentru următoarele trei săptămâni, timp în care a fost tratat, susținut, monitorizat și îngrijit de dr. Cristina Vlăduți.
„Cezar a fost un bebeluș foarte fragil, dar în același timp foarte puternic. A reacționat exemplar la tratament, iar din momentul în care a fost stabilizat nu au mai apărut alte complicații. L-am îndrăgit și pe el și pe familia lui, pentru cât de cooperanți și înțelegători au fost. Suportul familiei, al mamei, este important. Pentru Cezar am luptat împreună și am depășit toate obstacolele. Este o mare bucurie să-i știu bine, în condițiile în care și mama, și copilul au fost în stare gravă”, completează medicul neonatolog.
Sindromul HELLP, dublu risc pentru mama și făt
Sindromul HELLP este o complicație severă a hipertensiunii arteriale apărute în sarcină și a preeclampsiei, instalându-se de obicei după săptămâna 20 de sarcină. Afecțiunea se caracterizează prin afectarea ficatului, a celulelor sanguine și a trombocitelor, având consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru făt. În anumite situații, evoluția poate fi temporar ținută sub control prin tratament medicamentos și monitorizare strictă, însă singura opțiune curativă rămâne întreruperea sarcinii prin operație cezariană sau inducerea nașterii vaginale, dacă acest lucru este sigur. Factorul declanșator al hipertensiunii de sarcină este placenta.
Organ de legătură între mamă și copil, placenta este sursa de oxigen și nutrienți pentru făt. Totodată, acesta filtrează și elimină produșii de metabolism ai fătului. În plus, placenta secretă hormonii care susțin și controlează evoluția sarcinii. Pentru a îndeplini toate aceste funcții, are nevoie de o rețea vasculară complexă. În unele cazuri, care nu pot fi anticipate, prevenite sau tratate, placenta nu se dezvoltă normal și acest lucru duce la o vascularizare deficitară.
Pe măsură ce necesarul de oxigen și nutrienți al fătului crește, acesta poate depăși capacitatea placentei insuficient vascularizate. Acest context este cel care declanșează efectele în lanț care provoacă creșterea tensiunii arteriale și distrugerea globulelor roșii din sângele matern.
Sindromul HELLP provoacă o suferință majoră fătului, prin afectarea semnificativă a circulației sângelui prin placentă, ceea ce îl privează de aportul necesar de oxigen și nutrienți. Afectarea fetală este cu atât mai severă cu cât hipertensiunea maternă este mai ridicată, și duce la întârziere de creștere intrauterină, iar postnatal crește riscul de detresă respiratorie, icter neonatal și probleme neurologice.
👉 Pe lângă soluțiile clasice de evaluarea tradițională, bazată doar pe factorii de risc materni, medicina modernă are soluții de screening combinat pentru a identifica mai eficient femeile cu risc crescut de preeclampsie prematură.
Colaborarea medicală, soluția cazurilor critice
Cazul Carlei și al lui Cezar este o dovadă în plus a importanței pe care o are abordarea multidisciplinară. Medicul obstetrician a fost cel care a identificat patologia severă, neonatologul a oferit suportul complex și specific de care a avut nevoie nou-născutul.
Micuțul a fost supus consulturilor de screening neonatal care au fost realizate de către un specialist pediatru endocrinolog și un specialist oftalmolog. Totodată bebelușul a fost evaluat de specialistul neurolog și cardiolog. Aceștia au completat nevoia de îngrijire imediată a nou-născutului prematur.
Recuperarea bebelușului
Când privești retrospectiv evoluția unui astfel de caz, mai ales atunci când finalul este unul fericit, totul pare mai simplu. În realitate, provocările sunt multiple și deseori complexe fiind nevoie de o atentă monitorizare a copilului.
„Prematurii și mai ales cei care au trecut prin complicații importante, se pot degrada foarte brusc, astfel că cea mai sigură cale ce previne riscurile potențiale este abordarea unei strategii preventive complexe. Din fericire investigațiile au arătat că hemoragia intracraniană a fost una minoră, care a evoluat bine. Asta a însemnat că riscul unor sechele neurologice putea fi exclus. Terapia cu vitamină K a funcționat bine, la fel și cea respiratorie. Au fost necesare intervenții specifice care să susțină prognosticul bun, iar bebelușul a răspuns de fiecare dată foarte bine”, explică dr. Cristina Vlăduți.
Misiunea medicului neonatolog este dublă, pentu că de el depinde atât binele nou-născutului, cât și cel emoțional al mamei. „Este foarte importantă comunicarea cu mama, cu părinții. Încrederea pe care mi-au acordat-o este foarte importantă și contribuie la binele tuturor”, adaugă medicul.
Înainte ca totul să fie perfect, Cezar a mai avut de trecut un singur hop: corectarea anemiei severe, pe fondul patologiilor pe care le-a avut la naștere. Odată rezolvată și această ultimă problemă, la trei săptămâni de la naștere, Cezar a putut fi externat. Respira normal, era perfect echilibrat și ajunsese la 2500 de grame, greutatea standard care-i permitea să plece acasă. Momentul a fost unul emoționant pentru toți cei care l-au vegheat pe micuț la terapie intensivă, dar mai ales pentru părinții și cei doi frați mai mari.
Testele ulterioare, realizate după externare, la intervalele relevante indicate de medicul care l-a îngrijit, au confirmat că bebe Cezar este perfect sănătos. Niciuna dintre suferințele provocate de venirea intempestivă pe lume nu a lăsat urme.
Recuperarea mamei
Deși a trecut prin a treia operație cezariană, Carla Bota și-a revenit repede. Intervenția chirurgicală a fost salvatoare pentru ea. Eliminarea placentei oprește mecanismul care a declanșat hipertensiunea și sindromul HELLP. Totuși, a avut nevoie de monitorizare atentă, pentru că problemele nu dispar instantaneu, ci treptat.
A putut fi externată la o săptămână după operație. „Mi-am revenit destul de repede și am putut pleca acasă, dar a fost extrem de dureros pentru mine și pentru noi toți că bebe Cezar a rămas internat. Singura consolare a fost faptul că știam că evoluează bine. Doamna doctor Cristina Vlăduți a fost atât de caldă, de blândă și de atentă cu mine și m-a ajutat să înțeleg și să fac față situației. Copiii mei mai mari, fetița de 7 ani și băiețelul de 4 ani au fost și ei un suport pentru mine și soțul meu”, povestește tânăra mamă.
În cele două săptămâni cât Cezar a rămas în grija medicilor, părinții au venit de două ori pe zi, în fiecare zi la el. A fost ținut în brațe, alăptat și alintat de mama lui, ceea ce i-a accelerat recuperarea.
„M-am atașat de personal și de medici. Nu ar fi fost posibil să primesc mai multă îngrijire, mai mult suport, mai multă înțelegere decât ceea ce am primit în Maternitatea Regina Maria Timișoara. Am convingerea că doamnele doctor Mariana Ciupa și Cristina Vlăduți ne-au salvat pe mine și pe Cezar. Și mai știu că nu a fost ușor. Fiecare detaliu, fiecare amănunt a fost analizat și rezolvat, am primit toate sfaturile de care aveam nevoie, toate recomandările, și rezultatul este că acum, Cezar are peste 5,5 kilograme și este un băiețel perfect. La fel și eu, și eu sunt foarte bine!”, încheie mama.
Fericirea unei familii depinde de binele fiecăruia dintre membrii ei. Soții Bota și cei trei copiii ai lor îl prețuiesc și mai mult acum. Binele capătă altă greutate atunci când este obținut după suferință, teamă și emoții. Din spusele mamei, frații mai mari l-au primit cu entuziasm pe micul Cezar și fac tot ceea ce le este în putere să-și ajute mama.
Consultant: dr. Cristina Vlăduți, medic primar neonatologie la Spitalul Regina Maria Timișoara
