Informatii generale
Denumirea isi are originile in greaca, evocand mustul dulce al strugurilor din podgoriile insorite ale legendarei Elada (glykýs - „dulce” sau gleûkos - „vin, must”). Desi providentiala si indispensabila vietii, reputatia ei a fost mai mult asociata cu una dintre bolile metabolice cele mai raspandite si temute in secolul acesta, si anume diabetul zaharat, o conditie medicala care este departe de a oferi o perspectiva „dulce” celor care sufera de ea.
Glucoza este, in fapt, cea mai importanta sursa de energie dintre toate organismele vii. Practic, viata nu ar mai exista daca aceasta molecula esentiala nu ar fi produsa doar din apa si dioxid de carbon, de catre plante si de majoritatea algelor in timpul fotosintezei, folosind energia din lumina soarelui.
Odata sintetizata, glucoza va constitui caramida fundamentala pentru constructia celulozei din structura plantelor, cel mai abundent polimer organic de pe Pamant, dar, pe de alta parte, printr-un proces diferit de polimerizare (inlantuire a moleculelor) va putea fi stocata sub forma de amidon si amilopectina. Animalele, pe de alta parte, isi vor forma din moleculele de glucoza excedentare rezerve de glicogen, pentru a-si asigura necesarul de glucoza si, implicit, de energie pe o anumita perioada.
Glucoza in organismul uman
Glucoza este rar ingerata ca atare. In general, consumam zaharurile sub forme mai complexe existente in alimente, care contin lanturi de molecule de glucoza unite intre ele de lungime variabila (polizaharide), fie din surse vegetale (amidon, amilopectina, fructoza, zaharoza), fie animale (glicogen). Cu cat lanturile de gucoza sunt mai lungi si mai ramificate, cu atat mai lent se descompun in organismul uman si nu suprasolicita celulele pancreatice. Carbohidratii sunt desfacuti in tubul digestiv in molecule de glucoza (si alte cateva zaharuri) prin actiunea unor enzime numite amilaze, salivare si pancreatice. In intestinul subtire, moleculele de glucoza sunt absorbite in fluxul sanguin si transportate in tot corpul.
Desi majoritatea celulelor au nevoie de glucoza pentru producerea de energie, mai cu seama celulele sistemului nervos se bazeaza pe acest zahar pentru functionarea impecabila, insa pentru aceasta, nivelurile de glucoza din sange trebuie sa ramana intr-un anumit interval.
Din acest punct de vedere, organismul si-a creat un adevarat mecanism elvetian de reglare care urmareste vigilent oscilatiile nivelului tau de glucoza la toate nivelurile. Fie ca vorbim de absorbtia glucozei la nivel intestinal, alimentarea celulelor cu glucoza, stocarea excesului de zahar sau eliminarea surplusului prin rinichi, o intreaga masinarie actionata de soldati minutiosi face posibila functionarea 24/7 a organismului tau si mentinerea nivelului normal al glucozei in sange. Desigur, cu conditia sa nu se deregleze.
Utilizarea de catre organism a glucozei depinde de disponibilitatea insulinei, un hormon produs de pancreas. Insulina controleaza transportul glucozei in celulele organismului pentru a fi folosita pentru energie. De asemenea, dirijeaza ficatul sa stocheze excesul de glucoza sub forma de glicogen (pentru stocarea energiei pe termen scurt) si promoveaza sinteza grasimilor, care formeaza baza unui depozit de energie pe termen mai lung. Nivelurile echilibrate de glucoza si insulina sunt esentiale pentru viata.
In mod normal, nivelul de glucoza din sange creste usor dupa masa, iar insulina este eliberata pentru a-l scadea, cantitatea de insulina eliberata fiind adaptata carbohidratilor consumati in timpul mesei.
Daca nivelurile de glucoza din sange scad prea mult, cum se intampla cand esti infometat sau dupa un efort fizic intens, in scena apare glucagonul (un alt hormon din pancreas) care elibereaza rezervele de glucoza din ficat, crescand nivelul de glucoza din sange. Cand cuplul glucoza/insulina functioneaza corect, cantitatea de glucoza din sange ramane destul de stabila.
Fluctuatiile glicemiei in timpul zilei
Diversi factori pot provoca variatii ale glicemiei, insa acestea se mentin in intervalul acceptat la persoanele normale. Problemele apar la diabetici, atunci cand fluctuatiile glicemiei depasesc mecanismele de reglare interne.
Acesti factori care induc variatii ale glicemiei pot fi:
Cauze hormonale (hormonii corticoizi sau adrenalina, de exemplu cresc nivelul de glucoza din sange)
Stres
Oboseala dupa efort fizic
Alimentatie
- anumite medicamente pot creste nivelul glicemiei
- Cortizon, hidrocortizon
- Medicamente care trateaza anxietatea, ADHD, depresia si alte probleme de sanatate mintala. Acestea pot include clozapina, olanzapina, quetiapina si risperidona.
- Pilule anticonceptionale
- Medicamente care trateaza hipertensiunea arteriala, cum ar fi beta-blocantele si diureticele tiazidice
- Statine pentru scaderea colesterolului
- Adrenalina pentru reactii alergice severe
- Doze mari de medicamente pentru astm bronsic sau medicamente pe care le injectati pentru tratamentul astmului
Testarea glicemiei
Pentru a analiza nivelul de glucoza din sange se folosesc teste de laborator care masoara glicemia (in traducere zaharul din sange). In prezent sunt disponibile atat testari de laborator cat si teste rapide care se pot efectua oriunde, de orice persoana, cu ajutorul glucometrelor.
Tipuri de testari ale glicemiei
- Glicemia a jeun (pe nemancate, colectat dupa un post de 8 pana la 12 ore) este cea mai utilizata analiza pentru a detecta si diagnostica diabetul zaharat si consta in prelevarea unei probe de sange dimineata, pe nemancate.
- Testul oral de toleranta la glucoza (OGTT) poate fi, de asemenea, utilizat pentru a diagnostica diabetul sau rezistenta la insulina. OGTT implica o prima masurare a glicemiei a jeun, prima proba, urmata de consumul unei cesti de bautura care contine 75 g de glucoza pentru a „provoca” sistemul de reglare a glucozei din organism. Ulterior se vor preleva doua probe de sange la un interval de o ora, respectiv doua ora dupa ingestia de glucoza pentru evidentierea variatiei glucozei in sange. In cazul diabetului, valorile glicemiei vor fi mai mari decat cele considerate normale, din cauza esecului reglarii adecvate a hiperglicemiei provocate.
- In cazul diabetului zaharat insulino-dependent, glicemia ar putea fi repetata in diverse circumstante, ex. glicemia postprandiala (dupa mese) sau glicemia aleatorie, in functie de simptomele, tratamentul si indicatiile primite de pacienti.
- Testul HbA1c (hemoglobina glicata) a fost, de asemenea, aprobat pentru diagnosticarea diabetului zaharat, desi acesta nu este potrivit pentru copii, femeile insarcinate sau cei cu unele tulburari ale globulelor rosii. Acest test se bazeaza pe proprietatea glucozei de a se atasa de hemoglobina si este un marker al controlului glicemic la pacientii diabetici.
Care sunt valorile normale ale glicemiei
Pentru acuratetea testarii, glicemia se recolteaza, in general, dimineata, pe nemancate.
- Cu toate ca rezultatele pot depinde de fiecare laborator in parte, valorile normale ale glicemiei a jeun sunt situate intre 73-110 mg/dl.
- Valorile ce trebuie tinute sub observatie se situeaza intre 111-126 mg/dl.
- Valorile hiperglicemice care indica prezenta unui diabet zaharat se situeaza peste 126 mg/dl
- Valori hipoglicemice, adica un nivel scazut de glicemie in sange: sub 73 ml/dl
Glicemia variaza de la nou-nascuti pana la copiii de 5 ani, iar valoarea normala este de la 100 la 200mg/dl
Semnificatia valorilor
Hiperglicemia si hipoglicemia, cauzate de o varietate de afectiuni, pot pune viata in pericol, daca apar modificari severe si bruste, provocand insuficienta de organ, leziuni cerebrale, coma si, in cazuri extreme, moarte.
Nivelurile ridicate de glucoza din sange pe termen lung pot provoca leziuni progresive ale organelor vitale ale corpului, cum ar fi rinichii, vasele de sange, inima, ochii si nervii, cum se intampla in diabetul zaharat.
Diabetul zaharat (DZ) este o tulburare metabolica in care organismul nu este capabil sa regleze nivelurile de glucoza din sange fie din cauza deficientei de insulina din organism, fie din cauza esecului celulelor din organism de a raspunde corespunzator la insulina (rezistenta la insulina). Diabetul zaharat este de mai multe tipuri, dar, in principal se imparte in diabet zaharat insulino-dependent (DZ de tip 1) si diabet zaharat insulino-independent (DZ de tip 2).
Hiperglicemia poate aparea in timpul sarcinii (cunoscuta sub numele de diabet gestational). Daca este lasata netratata, poate avea efecte adverse atat asupra mamei, cat si asupra fatului, inclusiv travaliu precoce, preeclampsie si feti cu greutate mare la nastere (macrosomi).
Cum te pregatesti pentru testare?
Pentru efectuarea testelor glicemice, in lipsa altor derogari sau indicatii trebuie:
- sa nu consumi alimente sau bauturi cu minim 8 ore inainte de recoltarea probei de sange
- sa nu consumi alcool
- sa eviti stresul
- sa nu fumezi si sa nu consumi cafea
O proba de sange este obtinuta prin introducerea unui ac intr-o vena a bratului sau o picatura de sange este prelevata de pe deget prin inteparea acesteia cu o lanceta mica, ascutita si citirea cu ajutorul unui glucometru, un aparat mic care ofera o citire digitala a glicemiei.
Cand se solicita testarea glicemiei?
Testul poate fi utilizat ca parte a unei examinari de rutina, in special la persoanele cu risc crescut de a dezvolta diabet - cei cu antecedente familiale de diabet, cei supraponderali si cei care au peste 45 de ani.
Testul de glucoza poate fi folosit si pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului zaharat, in cazul prezentei simptomelor de hiperglicemie, cum ar fi:
- Iti este foarte sete
- Urinezi mult si des
- Mananci exagerat
- Oboseala accentuata
- Vedere incetosata
- Infectii cu vindecare lenta
Diabeticii trebuie sa isi monitorizeze propriile niveluri de glucoza din sange, adesea de mai multe ori pe zi, pentru a determina de ce medicamente orale sau injectii de insulina ar putea avea nevoie.
Glucoza poate fi, de asemenea, testata atunci cand ai simptome de hipoglicemie, cum ar fi:
Transpiratie
Foame
Tremuraturi
Anxietate
Palpitatii
Confuzie
Vedere incetosata
Femeilor gravide li se indica testarea glicemiei pentru depistarea diabetului gestational.
De ce sa faci testul?
Daca suferi de diabet este necesar sa iti controlezi frecvent nivelul glicemiei, in acest fel poti sti cu exactitate daca diabetul tau este compensat si daca medicatia este capabila sa opreasca evolutia bolii spre complicatiile redutabile specifice bolii.
La cei cu hipoglicemie suspectata se indica un post prelungit, supravegheat, de pana la 72 de ore. Atat glucoza, cat si insulina si peptida C sunt masurate la intervale pentru a stabili un diagnostic.
Daca un pacient are toleranta redusa la glucoza (atunci cand glicemia a jeun sau nivelurile de OGTT sunt mai mari decat cele normale, dar nu sunt suficient de mari pentru a fi diagnosticat un diabet cu certitudine), medicul va cere o masurare repetata a glicemiei la anumite intervale pentru monitorizarea potentialei evolutii a afectiunii metabolice.
La diabeticii cunoscuti, medicii vor putea folosi testele de glicemie impreuna cu alte teste, cum ar fi hemoglobina glicata (HbA1c) pentru a monitoriza controlul glucozei pe o perioada de timp.
Diabetul gestational (GDM) poate fi un tip temporar de hiperglicemie observat la unele femei insarcinate, de obicei in ultima parte a sarcinii. Se recomanda ca femeile insarcinate sa fie testate pentru diabet gestational intre a 24-a si a 28-a saptamana de sarcina.
Unele femei cu risc mai mare de diabet gestational ar trebui sa fie testate mai devreme.