Dr. Bogdan Popa, medic specialist Gastroenterologie la Spitalul Regina Maria Brașov vorbește despre endoscopia intervențională.
Endoscopia intervențională este o ramură relativ nouă a endoscopiei de avangardă în care, prin mijloace cât mai puțin invazive, reușim să diagnosticăm și tratăm, în unele cazuri, chiar să evităm intervenții chirurgicale de amploare prin gesturi mai simple care sunt realizate în laboratorul de endoscopie.
O putem considera o etapă preliminară intervențiilor chirurgicale?
În unele cazuri, da. Dar în multe cazuri putem să o considerăm ca fiind o etapă care înlocuiește cu totul chirurgia clasică.
Este o procedură dureroasă la care e nevoie de anestezie sau sedare?
De obicei, până să ajungă la o endoscopie intervențională, pacientul trebuie să treacă prin etapa de diagnostic. Acest diagnostic poate să fie realizat imagistic, prin mijloace CT, RMN, printr-o altă endoscopie diagnostică la care s-a ridicat o suspiciune și, în cele din urmă, ajunge pentru a realiza această intervenție terapeutică pentru care timpul este de obicei mai prelungit. De aceea, noi recomandăm să avem analgosedare, adică să fie sedat pacientul pentru confortul lui. O explorare de anvergură de mai mult timp implică discomfort, durere. De aceea, este cel mai bine să folosim această metodă. Și în cursul acestei proceduri, în funcție de ceea ce facem, putem să avem un diagnostic de performanță, dar putem să avem și un tratament care înseamnă pentru pacient o externare rapidă și, bineînțeles, costuri mult mai mici.
Dar cât durează această endoscopie intervențională?
De obicei, de la câteva zeci de minute până la două ore, în cazurile cele mai complexe. Maximum două-trei ore poate să dureze o astfel de procedură.
Cine sunt pacienții cărora le este indicată o astfel de investigație?
Aceste investigații pot fi în două categorii mari:
Urgențe de tipul hemoragiilor digestive, adică pierdere de sânge prin tractul digestiv superior sau inferior, caz în care există niște protocoale prin care trebuie să intervenim foarte prompt... undeva la maximum 12 ore de când se inițiază această sângerare. De asemenea, urgențe legate de ingestia de corpi străini pe cale bucală, atunci când cineva se îneacă cu ceva și rămâne în tractul digestiv;
Celelalte proceduri la care bănuim că cineva ar avea un cancer într-un stadiu incipient care ar putea să fie rezecat prin intermediul endoscopiei. Și atunci lucrurile nu sunt chiar atât de urgente, dar totuși vrem să le facem într-un timp cât mai scurt, pentru ca să nu avanseze boala pacientului, spune dr. Bogdan Popa.
De cate tipuri sunt endoscopiile intervenționale?
Endoscopia intervențională este o dată pe cale bucală – endoscopie digestivă superioară – sau pe cale anală – endoscopie digestivă inferioară. Noi, în departamentul nostru reușim să facem o paletă foarte, foarte largă. De exemplu, cele mai multe dintre cazuri sunt polipectomii, adică îndepărtarea polipilor – acele leziuni precanceroase. Practic, pacientul dacă scapă de acești polipi, scapă de riscul de cancer. Acestea sunt cele mai multe proceduri pe care le facem.
Dar bineînțeles că de ceva timp implantăm balon gastric pentru slăbit.
Punem gastrostome, niște mijloace de hrănire direct în stomac pentru pacienții care sunt oncologici într-un stadiu foarte depășit sau pentru pacienții neurologici.
Facem ERCP, adică un mijloc prin care vedem căile biliare pentru pacienții care au litiază biliară, adică pietre în zona canalelor biliare sau au cancere de căi biliare. Facem și dilatări pentru tumori esofagiene, pentru tumori de colon.
De asemenea, o serie de disecții mucozale, adică reușim să tăiem unele tumori care sunt într-un stadiu incipient, fără a mai apela la chirurgie. Bineînțeles că toate aceste explorări le facem într-un timp mai mic sau mai mare, adică mai repede sau mai târziu în raport cu momentul la care vine pacientul.
Bineînțeles că avem și cazurile acestea de extremă necesitate, cum ar fi hemoragii, mai rar, într-adevăr, dar suntem pregătiți să să le facem față și acestora.
Cum trebuie să se pregătească un pacient înainte de această procedură, care e protocolul pe care trebuie să-l urmeze?
Dacă nu este vorba despre vreo urgență extraordinară, protocolul este același ca la o intervenție diagnostică în cazul colonoscopiei, trebuie făcută o pregătire a colonului, după un protocol anume cu o zi înainte. Dacă este vorba despre endoscopie, vorbim despre un post alimentar cam cu 12 ore înainte și un post lichidian undeva la 4-5 ore înainte. Dacă este vorba despre o explorare la care beneficiem și de analgosedare, asta se face prin participarea unui medic ATI, atunci, bineînțeles că trebuie un consult preanestezic.
Iar după această procedură este nevoie ca pacientul să țină cont de anumite sfaturi, la ce perioadă de timp el redevine funcțional?
Acesta este marele avantaj atunci când vorbim despre endoscopie intervențională versus chirurgie clasică. Doar în cazurile în care facem ERCP pacientul trebuie să stea peste noapte. În cele mai multe cazuri, după o oră, o oră și jumătate de la finalul procedurii, el este externat. Poate să plece acasă, poate să-și reia viața a II-a zi, în sensul ca se poate chiar să meargă la serviciu. Bineînțeles că se impun unele măsuri de a consuma alimente un pic mai ușor de digerat. De exemplu, dacă este vorba despre un polip scos pentru a nu sângera, este nevoie de un pic de prudență, însă recuperarea după o intervenție de genul acesta este absolut minimală.
Pentru ca un pacient să ajungă să parcurgă pașii acestei proceduri este nevoie să aibă o recomandare de la un medic de o alta specialitate. Care sunt specialitățile medicale cu care lucrați?
Bineînțeles că noi lucrăm împreună cu medicii de familie, care ridică o primă suspiciune și îl îndrumă pe pacient către noi. Pe de altă parte, dacă noi, în timpul unei colonoscopii de screening găsim un polip și decidem că este cel mai bine pentru pacient să-l scoatem, în acel moment facem lucrul acela; conlucrăm foarte bine, bineînțeles, cu echipa de chirurgie, cu echipa de imagistică. De asemenea, avem discuții cu echipa de chirurgi dacă o anumită leziune s-ar preta mai degrabă la endoscopie intervențională sau putem să acționăm clasic, chirurgical. Îmi amintesc cu foarte mare plăcere de faptul că am fost chemat câteodată în sala de operații, unde un medic are de scos o tumoră foarte, foarte mare și, în același timp, mai sunt și polipi în alte zone ale colonului. Dacă nu ar fi existat în acel caz, de exemplu, endoscopia intervențională, pacientul ar fi trebuit să piardă o lungime foarte mare din colon, ceea ce i-ar fi făcut viața o povară, astfel încât o parte din explorare sau o parte din tratament a fost făcut endoscopic, i-am tăiat polipii și restul a fost făcut de chirurg care a tăiat tumora și astfel, pacientul a beneficiat de întreaga paletă de operații pentru el și recuperarea a fost mai rapidă și și-a reluat viața absolut perfect după aceea.
Este o procedură nou apărută în medicină care poate avea un impact vital în stabilirea anumitor diagnostice, adică are un aport major în procesul de vindecare al pacientului.
Tehnica este de 40-50 de ani, din Japonia a pornit totul. Astăzi avem cam tot ce se poate și în România și putem să aplicăm. Apropos de acest aspect, trebuie să ne gândim și la latura aceasta paliativă. Adică atunci când un pacient este depășit terapeutic, nu putem să acționăm chirurgical sau poate nu rezistă la o anestezie de durată în timpul unei operații. Și atunci, se preferă montarea unor dispozitive paleative pentru ca el să aibă o viață cât mai calitativă până la momentul decesului. Și aici mă refer la stenturi biliare, la dispozitive de hrănire în stomac la dilatări ale unor tumori. Facem și lucrurile acestea pentru că este foarte important să găsim nișa aceasta de a ajuta pacienții și în cazurile în care, din păcate, nu putem să îi vindecăm.
Este și o metodă de screening, de prevenție. În cazul acesta, putem stabili o regularitate cu care să venim la medic și să solicităm o astfel de investigație.
Totul pleacă de la niște suspiciuni pe care le au colegii noștri, medicii de alte specialități. Trimit pacientul pentru screening și astfel găsim anumite leziuni care vor trebui să fie rezolvate prin endoscopia intervențională. Apoi totul este completat de examenul bioptic. De exemplu, am scos un polip și medicul anatomopatolog îmi indică exact tipul polipului. După ce se termină explorarea, undeva la 7-10 zile, avem un rezultat anatomo-patologic. Discuția pe care o avem cu pacientul este cam când ar trebui să revină, poate la 2 ani, poate la 3 ani, în funcție de tipul histopatologic al acelei leziuni. Dacă este vorba despre alte lucruri, în funcție de patologie, stabilim de comun acord când trebuie să vină, cum trebuie să se scaneze pacientul, să își urmărească evoluția. Sunt și cazuri în care, după o intervenție de genul acesta, totul se complică în câteva zile și atunci pacientul trebuie să știe care sunt semnele care trebuie să îl aducă la medic urgent.