Însă răul pe care boala i l-a produs nu s-a rezumat la infertilitate. Deși nu avea simptome, Bianca a descoperit că se afla într-o situație medicală riscantă, potențial mortală: în stadiul de subocluzie intestinală.
Endometrioza este o boală cunoscută mai ales prin prisma durerilor pe care le produce cu precădere în zilele de menstruație. Există, însă, și forme de boală în care, în lipsa durerii, poate părea că nu există consecințe negative asupra organismului. În realitate, această boală nu trece prin viața niciunei femei fără a lăsa urme. În multe dintre cazuri, boala aceasta ajunge să sculpteze în carne sau în suflet adevărate temple închinate durerii. Căci, în mod paradoxal, chiar și atunci când acționează silențios, endometrioza are capacitatea de a produce durere, prin faptul că fură dreptul natural de a procrea.
De altfel, endometrioza este principala cauză de infertilitate la femeile tinere. Potrivit studiilor, între o treime și jumătate din femeile afectate de această boală întâmpină probleme în obținerea unei sarcini.
Un chist de 2 cm, vârful unui mare aisberg endometriozic
Bianca a mers an după an la control și a urmat conștiincioasă toate îndrumările medicilor ginecologi pe care i-a consultat. Însă ceva tot nu era bine, ceva nu era de-ajuns, pentru că deși părea să nu aibă vreo problemă de sănătate, organismul ei refuza să ducă la bun sfârșit o sarcină. Timp de cinci ani, s-a tot învârtit în acest cerc al neputinței și-al absurdului – era perfect sănătoasă, dar nu putea concepe.
„Am fost unul dintre acele cazuri total asimptomatice, nu am simțit durere, nu am avut niciun alt fel de efect secundar al bolii (balonare, acnee etc.). Problema principală pe care am resimțit-o și punctul cel mai dureros al situației mele create de boală a fost infertilitatea.
De mulți ani aveam diagnosticul unui chist endometriozic, dar toți medicii îmi spuneau: <<Lasă-l acolo, este prea mic, nu ne atingem de el>>. Chiar era mic – avea 2 cm – și, întrucât nu sângera și nu crea alte probleme, nimeni nu se gândea să ia taurul de coarne. Asta până într-o dimineață de primăvară, anul trecut (n. e. – 2023), când a fost acel moment în care am zis: <<Gata, nu se mai poate!>>. Am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe dr. Bogdan Cioată, de la Spitalul Premiere Regina Maria și i-am spus: <<Eu nu mai pot, faceți ceva, scoateți acel chist, eu nu mai pot! >>.
Era singurul lucru de care mă puteam lega, pentru că altceva nu fusese identificat. Toate analizele mele erau perfecte. Atât de bune erau, încât dacă intervalul normal era între 5 și 10, de exemplu, mie îmi ieșea o valoare de 7,5. Toată lumea glumea: <<După tine putem să ne reglăm aparatele>>”, povestește Bianca.
Dacă nu ar fi fost încercările eșuate de a obține o sarcină fie pe cale naturală, fie prin proceduri medicale (stimulare ovariană, fertilizare in vitro ș. a.), Bianca nu ar fi avut niciun motiv să facă explorări suplimentare și investigații amănunțite, cu protocol specific. Însă inexplicabila infertilitate i-a ridicat un semn mare de întrebare privitor la starea ei de sănătate.
„Dacă nu m-aș fi confruntat cu infertilitate, probabil că nici nu m-aș fi gândit să merg mai departe de a verifica periodic acel chist. Cu siguranță nu aș fi fost atât de motivată să fac ceva mai mult pentru a-mi verifica suplimentar starea de sănătate. Dacă nu ai dureri sau alte probleme, nu te gândești să faci investigații atât de amănunțite – RMN-uri și alte investigații, care pe de o parte sunt costisitoare, pe de altă parte sunt niște proceduri care pot fi și invazive. În cazul meu, motivația mea a fost dorința de a putea face un copil. Altfel, sigur nu m-aș fi dus să le fac.
Culmea este că am descoperit că, din cauza bolii, eram în stadiu subocluziv, adică riscam în orice moment să fac ocluzie intestinală”, spune Bianca.
RMN cu protocol și hidro-colono-CT – boală în stadiul patru
Endometrioza este o boală cameleonică, perfect adaptabilă mediului pe care îl găsește în organismul femeii. Din acest motiv, nu doar că este foarte puțin probabil să existe două femei la care boala să se manifeste identic, dar și diagnosticarea se poate dovedi dificilă, cu atât mai mult în cazurile care nu se evidențiază printr-o simptomatologie clară, evidentă.
De aceea, pentru a facilita procesul de diagnosticare este foarte important ca femeile în cazul cărora există o suspiciune de boală să se adreseze unor medici ginecologi cu o bună cunoaștere și înțelegere a manifestărilor endometriozei, precum și cu expertiză în chirurgia specifică. Așa se face că, după ce a făcut un RMN cu protocol de endometrioză care a arătat că boala era semnificativ mai extinsă decât acel chist, Bianca a fost îndrumată către dr. Voicu Simedrea, coordonatorul Endo Institute, primul și singurul Centru de Excelență în diagnosticul și tratamentul Endometriozei din România.
„Am examinat pacienta și, cumulat cu informațiile oferite de RMN, i-am pus diagnosticul de endometrioză în stadiul patru. Avea un chist endometriozic nu foarte mare la nivelul unuia dintre ovare și, de asemenea, avea un nodul colorectal voluminos.
Deși nu prezenta o simptomatologie dureroasă foarte elocventă, avea, în schimb, unele tulburări de tranzit. Astfel că am considerat că este necesar să cerem o investigație suplimentară față de examenul RMN, și anume hidro-colono-CT-ul. Acesta a certificat leziunile pe care noi le identificaserăm inițial. De altfel, hidro-colono-CT-ul este singura investigație care ne poate arăta care este gradul de stenoză intestinală pe care o leziune o produce asupra intestinului. Dacă leziunea pe care pacienta o prezintă la nivelul intestinului este o leziune stenotică, adică determină o îngustare marcată a intestinului – când calibrul intestinului este mai mic decât jumătate din calibrul normal al unui intestin –, se declară status subocluziv și, în consecință, pacienta are indicație chirurgicală.
În general, o asemenea indicație este pusă ca urmare a unei calități proaste a vieții și a unor scoruri mari ale durerii sau ca urmare a afectării unui organ vital – iar intestinul este un astfel de organ”, spune dr. Simedrea.
De ce doar unele femei au dureri din cauza bolii
Durerea se poate dovedi un factor de traumă pentru multe dintre femeile afectate de endometrioză. Însă tot durerea se poate dovedi un indicator valoros, pe baza căruia boala poate fi diagnosticată mai ușor decât în cazurile asimptomatice sau vag simptomatice. Cu toate acestea, durerea, mai exact, intensitatea durerii pe care o resimt femeile afectate de endometrioză, nu este și un indicator al stadiului de boală, al gradului de extindere a bolii și al numărului leziunilor produse, după cum arată studiile.
„Există cazuri în care leziuni foarte mici, localizate pe traiecte nervoase, dau o simptomatologie foarte zgomotoasă. La fel, există cazuri în care leziuni foarte mici, milimetrice sau micrometrice, pulverizate, diseminate pe tot peritoneul (pe toată membrana care învelește cavitatea abdominală și cavitatea pelvină), dau dureri foarte mari, deși acestea nu pot fi obiectivate nici în urma unui examen clinic, nici în urma unui examen ecografic și nici în urma unui examen RMN. Acest tip de leziuni pot obiectivitate doar prin laparoscopie.
Pe de altă parte, există așa-numita endometrioză peritoneală, care este o entitate clinică statutată și în cadrul căreia endometrioza se asociază cu dureri mari, dar fără a produce leziuni evidențiabile. Asta nu înseamnă, însă, că pacienta nu are endometrioză. De aceea, pacienta trebuie ascultată cu atenție și trebuie crezută, iar consecutiv acestei atitudini, trebuie instaurată o probă terapeutică și un tratament hormonal specific endometriozei. Dacă durerile cedează în urma tratamentului, înseamnă că pacienta are endometrioză.
Tot astfel, există paciente cu leziuni foarte mari care interesează un organ anume, de exemplu intestinul – subocluzii, și care, neinteresând traseele nervoase, nu produc durere”, explică dr. Voicu Simedrea.
Riscul de ocluzie intestinală a impus tratament chirurgical cât mai curând
Întrucât apare în urma migrării țesutului endometrial de la nivelul uterului, endometrioza este o boală ginecologică și poate avea efecte mai ales asupra aparatului reproducător și asupra aparatelor din vecinătate (digestiv – tractul gastrointestinal inferior și urinar). Iar pentru că această boală se manifestă imprevizibil, uneori, efectele produse asupra regiunilor învecinate sunt mai extinse și/sau mai severe decât cele produse asupra aparatului de origine.
Așa a fost și în cazul Biancăi, care, dacă nu ar fi avut de suferit de pe urma infertilității produse de boală, nici nu ar fi știut că se confruntă cu o formă avansată de endometrioză. Prin nodulii pe care-i implantase la nivelul intestinului, boala ajunsese, în cazul ei, foarte aproape de a-i strangula intestinul. Or, întreruperea tranzitului intestinal pe o porțiune ar fi putut fi urmată de producerea unor complicații potențial mortale. Tocmai de aceea, o intervenție chirurgicală pentru corectarea acestei situații iminente s-a dovedit imperios necesară și prioritară în cazul Biancăi.
„În afara leziunilor de la nivelul unui ovar, identificate anterior, hidro-colono-CT-ul realizat a arătat că pacienta prezenta și alte leziuni: un nodul mare la nivelul ligamentului utero-sacrat stâng și un nodul mare pe rectul mijlociu și pe fața posterioară a colului uterin. În consecință, am fost obligați să facem, în timpul intervenției, o rezecție de tip nerve-sparing (n. e. – cu protejarea nervilor din proximitate) a ligamentului sacrat stâng al uterului, pentru a păstra intactă inervația vezicii; o rezecție segmentară de rect, cu îndepărtarea nodulului poziționat pe rectul mijlociu, și o chistectomie ovariană parțială, cu vaporizarea cămășii chistice cu Argon Plasma pentru ovarul afectat.
Nu au lipsit provocările, desigur. Pe de o parte, restabilirea funcționalității tractului digestiv, din care am rezecat un segment, a trebuit făcută printr-o sutură funcțională, trainică, sigură. Pe de altă parte, disecțiile pe care le-am făcut, ar fi putut leza inervația vezicii, putând genera atonie vezicală. De asemenea, am realizat o chirurgie blândă a chistului ovarian, urmărind prezervarea fertilității pacientei. În acest sens, am recurs la tehnica vaporizării cu Argon Plasma, pentru că acest dispozitiv – cauterul cu Argon Plasma – penetrează controlat țesutul ovarian și, în consecință, afectarea ovarului este minimă în timpul operației”, precizează dr. Simedrea.
La zece zile după această operație, prima operație majoră prin care a trecut, Bianca a putut fi considerată recuperată funcțional. La o lună după operație, a fost declarată recuperată total și aptă să conceapă pe cale naturală.
Șanse de a concepe spontan de 35%
Chiar dacă a trecut prin momente care de care mai greu de gestionat, Bianca nu și-a dat voie să se considere o victimă a bolii. Ea are o mentalitate de învingătoare, orientată mereu spre soluții, spre ceea ce se poate schimba. Așa a putut trece prin etapa grea de luptă cu infertilitatea și, tot așa, a putut să-și reconsidere, din mers, strategia prin care încerca să obțină și să ducă la bun sfârșit o sarcină.
„Cel mai greu în tot procesul acesta a fost să-mi gestionez emoțiile în perioada în care am luat tratament hormonal pentru procedurile de stimulare ovariană și de fertilizare in vitro. Nici după operație, după o incizie de patru centimetri la nivelul abdomenului, în urma căreia mi-au fost îndepărtați șapte centimetri de intestin, nu m-am simțit atât de rău ca în perioada când luam tratament hormonal. Boostul acela de hormoni pe care a trebuit să-l iau mă făcea să fiu altă persoană, să nu-mi mai pot controla comportamentele. Din fericire, l-am avut lângă mine pe soțul meu, care a fost foarte supportive (n. e. – care a susținut-o foarte mult). El a fost locomotiva întregului proces.
Le admir pe femeile care fac FIV de zece ori și nu se dau bătute până ce nu obțin o sarcină pe care să o poată duce la sfârșit. Eu nu am putut face asta. De aceea, atunci când a venit timpul să reiau procesul de obținere a unei sarcini, am vrut să mă asigur mai întâi că nu există nicio altă cauză, pentru că niciunul dintre medicii consultați nu putea să-și explice de ce nu reușește să se implanteze sarcina – ovocitele fiind în regulă, embrionul din a cincea zi fiind de o calitate foarte bună etc. Un semnal de alarmă a fost faptul că nu doar că nu mai reușeam să obținem o sarcină, dar și cea pe care o obținusem se oprise din evoluție”, povestește Bianca.
După operație, dr. Voicu Simedrea le-a dat Biancăi și soțului ei șanse de 35% de a concepe spontan, pe cale naturală. Totuși, dacă nu vor reuși astfel, Bianca nu exclude nici ideea unei noi fertilizări in vitro. Oricum ar fi, însă, se bucură că a făcut un pas mare spre sănătate și că nu mai este în pericol din cauza unei posibile ocluzii intestinale.
„Femeilor care descoperă că se află într-o situație similară cu a mea le doresc să aibă parte de o echipă medicală cum am avut eu și să meargă la domnul doctor Simedrea cu toată încrederea și cu inima deschisă.
Am avut o conexiune foarte bună cu domnul doctor Simedrea de la prima consultație – am simțit că este un foarte bun profesionist, care știe ce face. Am mers cu RMN-ul făcut, dar nu s-a repezit din prima să mă opereze, fără să cerceteze toate aspectele. I-am văzut latura aceea de foarte bun profesionist și, totodată, am constatat că este un medic de mare calitate umană”, spune Bianca.
Despre capcanele unei diagnosticări dificile, tardive
Studiile recente arată că femeile afectate de endometrioză primesc un diagnostic ferm, în medie, după șapte ani și jumătate de la debutul simptomelor. Explicațiile pentru faptul că diagnosticarea se poate dovedi atât de dificilă sunt multiple: începând cu varietatea de moduri în care se poate manifesta boala, care implică, de multe ori, confundarea cu alte patologii, continuând cu lipsa simptomelor în unele cazuri – cel puțin, a unor simptome sesizabile, notabile – și terminând cu sincopele de pe traseul medical, atunci când femeile se adresează unor specialiști.
„Pacientele cu simptomatologie tipică pentru endometrioză trebuie adresate centrelor dedicate gestionării acestei patologii, unde medicii sunt supraspecializați în această boală și pot oferi un diagnostic rapid și exact, instituindu-se imediat o conduită terapeutică corectă. Suntem conștienți că principala problemă cu care ne confruntăm în privința acestei boli este latența în diagnostic, care este încă foarte mare atât în România, cât și la nivel mondial.
În ceea ce privește soluțiile terapeutice, acestea nu sunt neapărat chirurgicale și, pe de o parte, trebuie să evităm operațiile inutile, iar pe de altă parte, este important să executăm corect operațiile, oricât de complicate ar fi”, subliniază dr. Voicu Simedrea.
În prezent, Bianca este recunoscătoare că a descoperit din timp riscul de blocaj intestinal pe care îl avea și că, primind un diagnostic de certitudine, se poate raporta mai bine la boala cronică cu care se confruntă și la situațiile care pot să mai apară.
„Dacă mie mi-a luat atâta timp să-mi diagnostichez boala, având posibilitatea de a merge la medici atât în țară, cât și în străinătate, oare cât i-ar lua unei femei nu are acces la fel de mult la serviciile medicale?
Cred că este foarte greu să pui un diagnostic când ai o pacientă total asimptomatică. Pacientele care au simptome, vin ele spre medic și insistă până ce medicii le recomandă investigațiile cu care pot obține informații. Dar când nu ești în acel punct și nu ai niciun fel de simptom și, cel puțin în aparență, nu-ți afectează viața, atunci nu ai motive să te adresezi medicului.
Sunt convinsă că sunt multe femei care, ca și mine, sunt asimptomatice și nu-și explică anumite efecte. Poate că povestea mea le va inspira să facă o schimbare în viața lor.”
La fel ca Bianca, 500.000 de femei din România suferă de endometrioză. Multe dintre ele trăiesc cu simptomele bolii fără a avea un diagnostic.
Dacă și tu te confrunți cu sângerări abundente și cu dureri menstruale puternice, cu tulburări de tranzit și cu infertilitate, caută un medic ginecolog supraspecializat în endometrioză! #NuEDoarEndometrioză
Consultant de specialitate: dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie, fondator și coordonator Endo Institute, Regina Maria Timișoara