Bine v-am regăsit la o nouă ediție a Wikimedica, un concept al rețelei de sănătate Regina Maria. Numele meu este Bianca Pădurean, iar alături de mine se află domnul doctor Daniel Albu, medic primar ortopedie și traumatologie sportivă. Mulțumesc foarte frumos pentru că ați acceptat această invitație!
Vă mulțumesc și eu pentru invitație și îmi pare bine că v-am găsit!
Tema noastră de astăzi este artroscopia. Ce este și când este recomandată? Să începem chiar cu această informație. Ce este de fapt artroscopia?
Da, pe scurt, artroscopia este o tehnică chirurgicală minim invazivă, modernă, care adresează problemele și patologia existentă la nivelul articulațiilor. Practic, cum este laparoscopia în chirurgia generală, la fel artroscopia vizează problemele, traumatismele care există la nivelul articulațiilor în rândul populației tinere, dar nu numai.
Dacă este vorba despre articulații, vorbim doar despre cele ale genunchilor sau nu?
Nu, nu se adresează doar problemelor la nivelul genunchiului, deși într-adevăr marea majoritate a cazurilor sunt pacienți cu probleme la nivelul genunchiului. Dar artroscopia este o tehnică chirurgicală folosită atât în tratamentul problemelor la nivelul articulației gleznei, umărului, chiar și la nivelul articulației radiocarpiene.
Ca să fie mai pe înțelesul tuturor care sunt aceste articulații pe care le-ați menționat ultima oară?
Articulațiile radiocarpiene sunt la nivelul mâinii, articulația umărului la nivelul membrului superior, articulația gleznei la nivelul gleznei, chiar și la articulația șoldului. Evident este o tehnică care este în curs de dezvoltare, în curs de perfecționare și de aceea încercăm pe cât posibil tratamentul minim invaziv folosind artroscopia, a problemelor localizate la articulațiile enumerate anterior.
Aș dori să profit de ocazie și să le reamintesc celor care se uită la noi că pot să vă adreseze întrebări pe această temă sau dacă pe parcursul emisiunii vor avea alte întrebări, pot să mi le scrie pe Facebook și eu voi adresa aceste întrebări. Și pentru că sunteți specialist în ortopedie și traumatologie sportivă, aș dori să vă întreb care ar fi afecțiunile ortopedice cele mai frecvente la sportivi?
Într-adevăr, este un subiect puțin mai larg, există mai multe tipuri de de accidentări. Dacă ne referim în rândul sportivilor, dar în general sportivii suferă accidentări la nivelul articulațiilor, cele menționate, dar și musculo-tendinoase, care este din nou o patologie ce ține de ortopedie. Într-adevăr, pe linia chirurgiei artroscopice ne referim strict la leziunile ce apar la nivelul articulației, structurilor de la nivelul articulației. Patologiile sunt începând de la cele minore, care nu necesită o formă de a se intervine chirurgical, până la cele complexe, cu afectarea multiplelor leziuni, multiligamentare și așa mai departe.
Următoarea mea întrebare ar fi legată de faptul că aceste afecțiuni apar mai mult la sportivii profesioniști sau și la amatori, din experința dumneavoastră?
Să știți că raportul sau procentul este destul de echilibrat. Aceste leziuni apar în rândul pacienților activi din punct de vedere fizic, chiar dacă este sportiv de performanță, semiprofesionist sau sportiv amator. E un procent constant care apare. Fiecare persoană tânără care este activă din punct de vedere fizic, categorie sportivă și așa mai departe suferă inevitabil, aș zice eu la un moment dat, o asemenea afecțiune. Nu aș putea spune că se înclină foarte mult balanța în rândul sportivilor profesioniști, datorită multiplelor factori, cum ar fi, de exemplu, pregătirea și așa mai departe. Ba mai mult, există perioade în care am observat în rândul sportivilor semiprofesioniști sau amatori apar genul acesta de afecțiuni.
Există sporturi mai periculoase decât altele din experiență?
Cu siguranță există sporturi mai periculoase decât altele, și în general, aici ne referim la sporturile care implică schimbări bruște de direcție, pivotat de pe un membru pe altul, sporturile de contact, sporturile de echipă sunt sporturi mult mai periculoase decât sporturile non-contact sau sporturile lineare. De exemplu, un jucător de handbal, fotbal, chiar și un schior este supus unor riscuri mai mari decât unui sportiv care practică atletismul sau unui sportiv care practică mersul pe bicicleta și așa mai departe. Nici ei nu sunt feriți de genul acesta de afecțiuni, însă cu siguranță, în anumite sporturi și în anumite categorii de sportivi există un risc crescut de a suferi accidentări la nivelul articulațiilor.
Și să intrăm puțin în amănunt. Care oase și ce ligamente sunt cele mai solicitate în diferitele sporturi practicate de pacienții care ajung cu afecțiuni ortopedice?
Deși sunt sporturi care implică mai mult membrul superior, marea majoritate a accidentărilor apar la nivelul membrului inferior. De unde și întrebarea clasică: Doar la genunchi se face artroscopie? Glezna și genunchiul sunt articulațiile supuse celui mai mare stres. În general, marea majoritate, dacă ar fi să facem o statistică, marea majoritate a pacienților suferă leziuni ligamentare la nivelul genunchiului, dar nu numai și la nivelul gleznei. Leziuni a multiplelor structuri ligamentare de la nivelul genunchiului, cum este ligamentul încrucișat anterior, clasicul ligament încrucișat anterior. Dar și la nivelul meniscului și la nivelul cartilajului articular. O afecțiune care teoretic sau mulți o asociază cu vârsta. Poate apărea în rândul pacienților activi din punct de vedere fizic, tineri, inclusiv copii. Cum este osteocondrita disecantă, secundară traumatismelor directe, dar inclusiv aceste afecțiuni ale cartilajului au indicație și tratament artroscopic.
Și aici doream să ajung la tema noastră de astăzi. Cum poate ajuta artroscopia? Ce informații poate da unui medic o artroscopie în aceste cazuri?
Artroscopia poate fi văzută în două feluri. Fie ca și metodă de a investiga, însă, teoretic să zicem, este o metodă de a investiga sută la sută patologia la nivelul articulației. Cu siguranță ne folosim înainte de investigații imagistice, clinice, evident, trebuie consultat clinic fiecare dintre pacienți, dar artroscopia logic și teoretic în aceeași sesiune are rolul de a trata diferitele afecțiuni. În principal, se încearcă tratamentul tuturor afecțiunilor, chiar dacă există concomitent la nivelul articulației. Practic este o tehnică minim invazivă, este mult în favoarea pacientului din punct de vedere al recuperării, al timpului operator, al timpului de revenire la activitățile fizice precedente. Folosită din ce în ce mai des pentru tratamentul acestor leziuni. Așadar, în principiu ca și formă de tratament aș spune că ne îndreptăm exclusiv sau cel puțin pe un anumit tip de patologie, în tratamentul artroscopic.
Și o altă întrebare ar fi dacă această intervenție minim invazivă de care spuneți doare sau nu? Sau cât de tare doare?
Da, e o întrebare bună. Clar asta e o întrebare pe care fiecare pacient o pune. Nu, nicio formă de a se interveni chirurgical nu ar trebui să doară. Deci nu, nu este o formă de tortură, este o formă de tratament al pacientului. Mai bine ar fi să discutăm după intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală făcându-se în anestezie, pacientul nu simte nimic. Însă după intervenția chirurgicală, într-adevăr, este o întrebare des pusă de către pacienți: Doare sau nu piciorul, genunchiul după operație? Răspunsul este nu. Tocmai de aceea se preferă, nu doar în ortopedie, dar în mai multe specialități, forme minim invazive de a se interveni pe patologia existentă. Durerile sunt non-existente sau minime. Nu putem garanta acum niciunui pacient că nu va exista durere, dar durerile sunt minime. Iar cel mai important lucru pe o intervenție minim invazivă, cum este artroscopia, este timpul foarte rapid în care putem mobiliza pacientul. Practic pacientul se poate mobiliza din ziua intervenției chirurgicale, la câteva ore de la operație, cu ajutor, sprijin auxiliar sau cadru medical secundar pacientul se poate mobiliza din ziua intervenției chirurgicale.
Dar intervenția în sine, cât durează în medie sau depinde de gravitatea cazului?
Evident, depinde de gravitatea cazului, iar acesta este un răspuns care depinde și de aroganța medicului. Important este să fie bine, deci important este să fie bine. De dorit este să se facă cât de repede posibil, dar nu în detrimentul a nu face lucrurile corect și bine. Cu siguranță, complexitatea cazului determină foarte mult evoluția sau timpul operator. În general pe leziunile ligamentare, pe ligamentoplastii, intervenția durează în jur de o oră - o oră și jumate. În general, repet, nu este o regulă neapărat, dar fiecare patologie asociată cu siguranță mărește puțin timpul operator. Așa, ca medie, este o intervenție chirurgicală destul de rapidă comparativ cu alte intervenții din cadrul ortopediei.
Pentru că acest subiect suscită interes, iată că au apărut și întrebările. Aș dori să vă adresez una dintre ele. Dacă artroscopia este o soluție și pentru poliartrita reumatoidă?
Nu. Din păcate, nu. Să știți că artroscopia deși este asociată ca fiind un tratament dedicat pacienților tineri sau pacienților activi din punct de vedere fizic, artroscopia are anumite indicații și în rândul pacienților vârstnici sau pacienți suferind de boli cronice. Însă este limitată, deci este limitată. Acesta este adevărul că este o formă chirurgicală limitată pe genul acesta de patologii. În cazul poliartritei reumatoide sunt cazuri exclusive în care aș spune că ar fi folositoare artroscopia, dar cel mai probabil pe termen limitat. Deci nu este o soluție, deși e atractivă, repet, pentru pacienți. Momentul în care spui că este o operație minim invazivă, rapidă. Marea majoritate a pacienților doresc tratament artroscopic pentru orice patologie. Realist, nu este posibil sau sunt cazuri care pot fi depășite de această formă chirurgicală.
Aș dori să revenim la partea de traumatologie sportivă și să vă întreb care sunt traumele cele mai grave pe care le-ați întâlnit până acum în cariera dumneavoastră? Din experriența dumneavoastră.
Este întotdeauna acel caz în care ne lăudăm și haideți vă arăt poze să vedeți ce s-a întâmplat. Dar așa totuși, ca să generalizăm, acum întrebând pacientul, cazul lui este cel mai important sau cazul lui este cel mai grav. Dar ca să generalizăm și să rămânem strict pe ramura asta a chirurgiei artroscopice, patologia care implică leziuni multiligamentare sau multistructurale la nivelul articulației clar este mai gravă. De exemplu, un pacient care are ruptură izolată de ligament încrucișat, deși e foarte rar acest scenariu și nu are nicio leziune de menisc, alte ligamente, cartilaj și așa mai departe, pur teoretic este un caz mai ușor decât pacientul care are o leziune sau multiple leziuni la nivelul articulației. Menisc asociat cu leziuni ligamentare, mai multe ligamente și așa mai departe. Cel mai complex caz, tot timpul va fi următorul, deci tot timpul va fi următorul, din punctul meu de vedere.
Aș mai dori să vă întreb dacă aceste afecțiuni și traume pot fi ele evitate? Pot fi ele prevenite dacă da, cum?
Da și nu. În ultimii ani colaborând multidisciplinar, mai ales pe partea de medicină recuperatorie, pe partea de reabilitare s-a reușit în decursul ultimilor ani, scăderea acestui procent sau numărului de pacienți accidentați. Poate fi prevenit până într-un anumit punct prin diverse metode pe care le-am menționat. O pregătire corespunzătoare, o reabilitare sau o pregătire cu un kinetoterapeut în vederea exercițiilor specifice sportului. Însă acel procent a rămas constant la un moment dat, fiind pacienți tineri și fiind atâtea categorii sportive, sporturi de contact, sporturi de intensitate mare, există permanent acest risc de accidentare. Poate fi prevenit, poate face pacientul tot ce ține de el, de pregătirea lui, de antrenamentul lui, de felul în care face repaus, respectiv mișcare. Dar la un moment dat acest gen de afecțiuni apar. Sunt multipli factori externi care influențează acest lucru, dar tot ce ține de pacient și tot ce ține de factorii personali ai pacientului întradevăr pot fi influențați prin diferite metode.
Și pentru că vorbeați despre factori externi, aș vrea să vă întreb dacă are vreun rol calitatea alimentației în apariția unor probleme ortopedice?
Calitatea alimentației avea un rol în orice. De fapt cea mai mare problemă din punct de vedere al ortopedului sau al medicului care se ocupă de traumatologie sportivă este supraponderabilitatea. Deci obezitatea, care este direct influențată, bineînțeles, de calitatea alimentelor. Este o problemă, e o problemă în ultimul timp, treaba asta. Este o problemă destul de serioasă deși pacienții, sportivii de performanță, antrenorii nu o iau în considerare sau o minimalizează destul de mult. La noi în anumite cluburi, chiar și din țară, nu mai este cazul, dar există această problemă în rândul pacienților. Și ce este și mai îngrijorător e că e o problemă care apare tot mai des în rândul pacienților minori, sportivilor minori. Cu siguranță alimentația e un factor foarte important în apariția sau minimalizarea riscului de apariție a acestor leziuni. Daca tot discutăm despre treaba asta. E unul din factorii pe care pacientul îl poate influența.
În cazul supraponderalității care sunt părțile din sistemul osos, care sunt cele mai solicitate?
Toate, absolut toate, evident, 10 kg în plus sau la fiecare kilogram în plus. Este un studiu care spune că la fiecare kg în plus, de exemplu, sunt echivalentul a 3 kg în plus la nivelul genunchilor. În momentul în care pacienții, și aici din punct de vedere ortopedic nu ne referim doar la pacienții activi fizic,nu doar la sportivii de performanță sau la sportivii amatori, mă refer la toate categoriile de pacienți, creșterea în greutate nu este un lucru benefic. Nu este o articulație anume care este suprasolicitată sau, să spunem, în general articulațiile membrelor inferioare acolo se duce totul. Dar orice kilogram în plus sau la un moment dat, pacienții care au un anumit grad de obezitate, duce la apariția mult mai frecventă a acestor afecțiuni. Atât afecțiuni acute în timpul mișcării, sportului, dar și a afecțiunilor cronice, nu doar ortopedice, e bine de știut.
Am vorbit despre mâncare, aș dori să vorbim și despre suplimente alimentare. Care este părerea dumneavoastră de specialist? Dacă un pacient trebuie să ia sau nu, suplimente alimentare pentru susținerea sănătății sistemului osos și muscular și dacă au ele efect?
Cu riscul de a supăra multe firme, e destul de mic. Deci, din punctul meu de vedere, sau din punct de vedere al tratamentului sau a pregătirii sau a multor alte aspecte, efectul este foarte mic. Efectul este foarte mic, nu va fi niciun sportiv care este supus unui sport agresiv - fotbal, baschet, handbal. De exemplu, handbalul e un sport destul de agresiv în forță, în viteză, nu va fi mai protejat de acele suplimente alimentare.
Acel cartilaj de rechin e bun doar rechinului!
Însă cu siguranță pregătirea specifică sportului, kinetoterapia, fizioterapia, când este cazul de reabilitare și e un caz care nu necesită intervenție chirurgicală, da. Suplimentele alimentare, nu vreau să le exclud, își au rolul lor, dar strict pe această temă este destul de mic. Recomand tuturor pacienților care fac sport la un anumit nivel, repet, nu trebuie să fie neapărat un nivel de sportiv profesionist, să discute aceste lucruri cu un nutriționist. Cred că este cel mai avizat pentru a da asemenea sfaturi cu privire la alimentația sportivilor.
Și pentru că am vorbit despre sportivii profesioniști, aș dori să mergem și puțin către zona de săli de sport în care vin persoanele să facă forță. Și legat de acest lucru, vreau să vă întreb dacă pot apărea traume în urma activității fizice făcute în aceste săli de sport?
Ați fi uimiți, traumele pot apărea oricând!
Și în casă, sunt accidente casnice, într-adevăr!
Acum comparativ cu alte sporturi, în general la sală făcând forță, mișcările sunt destul de controlate, deci mișcările se bazează mai mult pe izometrie, pe creștere musculară, pe creșterea forței și în general, leziunile care apar în rândul pacienților ce fac fitness, sală sunt de natură musculotendinoasă. Deci cam astea ar fi leziunile care apar, nu se exclud leziunile articulare. Leziunile la nivelul articulațiilor apar în rândul sportivilor care practică un sport mai dinamic, să zicem, dacă ar fi să facem o clasificare. Mă aștept mai degrabă în rândul sportivilor de genul, să apară afecțiuni de articulații decât în rândul celor care merg la sală. Dar la fel de importantă cum este pregătirea pentru un meci de fotbal, un meci de handbal, este și pregătirea sau încălzirea pentru activitățile depuse la sala de forță.
Mai avem o întrebare, iată de la cei care se uită la noi. O doamnă spune că și-a rupt piciorul stâng în urmă cu doi ani. Folosește cârja pentru a se putea deplasa și se confruntă cu dureri în continuare. Ce poate face să amelioreze starea actuală?
E o întrebare foarte vagă...
Prima dată trebuie să vină la un consult?
Așa este, da, oricărui posibil pacient sau oricărui urmăritor al acestei emisiuni vă recomand întotdeauna consultul la medic. Deci consult online și am trecut printr-o perioadă un pic dificilă, consultul online ar trebui rezervat doar maxim pentru a îndruma pacientul spre o anumită patologie sau linie, dar consultul clinic, față în față cu medicul este obligatoriu. Rupt piciorul este o definiție destul de vagă, poate fi fractură, care nu are niciun fel de legătură cu tratamentul artroscopic al articulațiilor. Poate fi o afecțiune secundară a articulației, din cauza fracturii. Recomand, încă o dată, consultul la un specialist.
Mai avem o întrebare. Tot o doamnă spune că are hernie de disc cu durere pe piciorul stâng. Ce trebuie să facă?
Să consulte un neurochirurg. Deși un timp ne-am ocupat de patologia sau traumatologia coloanei, coloana deocamdată ține în special de neurochirurgie. Herniile sau problemele discale de la nivelul coloanei, exclusiv neurochirurgie.
Și pentru că tema noastră de astăzi este artroscopia, ce este și când se recomandă, aș vrea să vă întreb dacă se poate vorbi de vindecare și recuperare completă în cazul afecțiunilor ortopedice tratate cu artroscopie?
răspunsul este da, dar este un dar! E un termen pe care eu l-aș evita. Adică nu cred că aș avea o asemenea discuție cu un pacient și de ce zic treaba asta? Operațiile artroscopice merg mână în mână cu reabilitarea și recuperarea. Nu putem vorbi doar despre chirurgia artroscopică fără a nu lua în considerare reabilitarea pacientului. Programul de reabilitare prin care trebuie să treacă. Dorința noastră este da, de a fi vindecat. N-aș zice complet, dar să revină la calitatea vieții pe care o avea anterior accidentării. Vindecarea completă este un termen idealist, să spunem, și nu consider că este total transparent față de pacient. Categoriile pacienților sau pacienții care au probleme de genul sunt împărțiți în mai multe categorii. Sportivii de performanță doresc un anumit lucru, sportivii amatori alt lucru, iar pacienții care nu practică niciun sport doresc să fie bine, să nu îi mai doară genunchiul, să nu mai fugă genunchiul, să nu mai aibă instabilitate. De aceea, vindecarea completă, deși posibilă, clar acesta este scopul nostru, de a trata problema, iar pacientul să revină la activitățile zilnice și calitatea vieții pe care a avut-o precedent accidentării. Ca să dau așa, o statistică în rândul sportivilor de performanță, 60% din sportivii tratați cu operații de ligamentoplastie au declarat la un an de zile că au revenit la același nivel de activitate precedent accidentării. Pe când 40%, care sunt procent destul de mare, continuă să aibă diferite probleme. Trebuie înțeles acest lucru, continuă să aibă diferite probleme, nu înseamnă că ei nu mai pot practica sportul pe care l-au făcut înainte. Dar există întotdeauna posibilitatea, oricât de bine am încerca noi să facem, orice tehnică chirurgicală modernă, mai veche, minim invazivă, există întotdeauna potențialul ca pacientul să nu mai fie la nivelul la care era înainte. Realist. Și trebuie spus acest lucru pacienților. Nu trebuie vândut pacientului un lucru inexistent.
Aș vrea să vă mai întreb legat de recuperare, pentru că spuneați că în urma unei artroscopii, pacientul poate să se ridice în 24 de ore, dar recuperarea cam cât durează?
Recuperarea contează foarte mult de patologia pentru care este tratat. În general problemele ligamentare care implică reconstrucția ligamentară făcută artroscopic necesită o perioadă lungă de recuperare. Colaborez cu multe centre de reabilitare din țară Cluj, Târgu-Mureș, cum este Fizio Nova, RMN Diagnostica din Sibiu, sunt centre care colaborează și încercăm cumva să ducem reabilitarea la un nivel superior. Este destul de lungă pe anumite patologii, în ideea în care este destul de lungă până când pacientul respectiv poate ajunge, să practice sportul pe care l-a practicat precedent accidentării. Nu este totuna o reabilitare după operația de ligamentoplastie sau după o sutură meniscală, după o meniscetomie. Depinde foarte mult de caz. Trebuie menționat întotdeauna pacientului înainte de intervenția chirurgicală, ce-l așteaptă după. E un lucru la care noi, ca medici, ar trebui să fim atenți. Poate că uneori uităm să spunem aceste lucruri sau poate că uneori suntem grăbiți, dar trebuie specificat exact pacientului ce urmează după intervenția chirurgicală.
Și iată că a mai apărut o întrebare de la cei care se uită la noi. Spune că are dureri foarte mari de umăr și în urma unui RMN și multor investigații mi s-a recomandat artroscopie. Menționez că am făcut multe tratamente fără rezultat ca să scap de durere. Credeți că această procedură mă va ajuta?
Poate veni la un consult, dar în principiu, da. Dacă diagnosticul este pus corect pe RMN și într-adevăr există o patologie la nivelul umărului care are soluționare artroscopică, atunci da. Sunt cu multiple probleme la nivelul umărului. Patologia la nivelul umărului este mai rar întâlnită comparativ cu patologia la nivelul genunchiului, dar în urma unui consult la un specialist. Dacă într-adevăr diagnosticul este corect pe RMN și se corelează cu problemele clinice pe care le are pacientul, cu siguranță nu se va face face artroscopie fără a ajuta pacientul. Repet, un consult la medicul specialist, cu toate investigațiile pe care le are și dacă într-adevăr este posibil, să ajutăm sau să fie ajutat artroscopic, atunci da.
Și în acest context, aș vrea să vă întreb cât de importantă este colaborarea dintre ortoped și neurolog?
E la fel de importantă precum colaborarea pe care o avem cu oricare altă specialitate, mai degrabă, să zicem strict pe aria asta de chirurgie artroscopică, colaborăm cu medicina recuperatorie, kinetoterapia. Într-adevăr, neurologia, neurochirurgia pe patologia care implică afectări sau cu simptomatologie ce te duce cu gândul la o afectare a nervilor, coloanei și așa mai departe. Colaborările noastre sunt în special pe aria de medicină recuperatorie, reabilitare, kinetoterapie, nutriție evident, dar cam acestea ar fi.
Și pe final, v-aș ruga frumos să ne spuneți, care este sfatul dumneavoastră adresat sportivilor profesioniști, dar și celor amatori, cu privire la păstrarea sănătății aparatului locomotor? 3 sfaturi de bază pe care le puteți adresa acestor, să sperăm că nu pacienți!
Grijă mare la nutriție! Fiecare kilogram în plus crește riscul unei eventuale accidentări. Cât de repede făcute investigațiile. În momentul în care apare o problemă. Acuma să mergem specific, clar. Tuturor le recomand o calitate bună a vieții și o viață sănătoasă și așa mai departe. Dar în rândul sportivilor, fie că sunt profesioniști, amatori semiprofesioniști și așa mai departe. Diagnosticarea precoce, momentul în care apare o problemă, există tehnici de investigație moderne. Numai e acel concept de: Așteaptă până când se dezumflă și stai imobilizat! Cât de repede diagnosticat, nu toate afecțiunile la nivelul articulațiilor necesită intervenție chirurgicală. Și consultă medicul specialist. El este în măsură să pună un diagnostic corect, sperăm noi, și totodată să ofere alternative de tratament fiecăruia dintre ei. Plus, dacă e așa, a patra chestie, poate atașat la final, colaborarea între toți. Deci colaborarea pacientului cu medicul, medicul cu kinetoterapeutul și a pacientului cu kinetoterapeutul.
Eu vă mulțumesc foarte mult pentru toate informațiile oferite celor care s-au uitat astăzi la această ediție Wikimedica! A fost alături de noi domnul doctor Daniel Albu, medic primar ortopedie și traumatologie sportivă. Și aceasta a fost o nouă ediție a Wikimedica. Vă mulțumesc frumos că va-ți uitat la noi!