In casele in care convietuiesc laolalta trei generatii ale aceleiasi familii pot aparea situatii conflictuale cand vine vorba de educarea copiilor. De multe ori, cei mai in varsta au un comportament despotic si vor sa preia controlul asupra copiilor (al ambelor generatii de copii). In aceste cazuri, rolurile parentale sunt intr-o continua schimbare, iar bunicii sunt considerati mai importanti decat parintii. Mediul fiind conflictual, autoritatea parintilor asupra copiilor are de suferit. De asemenea, comportamentul copilului poate fi afectat daca isi petrece timpul in compania a doua autoritati care au conceptii diferite despre educatie.
Vechea generatie adesea vine cu idei-stereotip: “stiu si eu cum se cresc copiii, ca doar uite unde ai ajuns”; “pe vremea mea nu se mai sterilizau biberoanele”; “experienta mea valoreaza mai mult decat cartile voastre”. Mai mult de atat, mama/soacra va incerca pe ascuns sa aplice metoda veche: ii va pune inca o caciula pe cap copilului sa nu raceasca, il va incuraja sa manance tot din farfurie, va incerca sa forteze constant copilul sa manance, pentru ca i s-a parut ca nu a mancat suficient. Mai tarziu, va verifica daca copilul si-a facut temele si daca intr-adevar nu mai are nimic de facut, iar pentru a castiga “locul suprem” in inima copillului ii va cumpara cadouri sau ii va oferi ingaduinta.
Cum isi impun parintii autoritatea in fata bunicilor?
Multi bunici se simt obligati sa intervina frecvent intre parinti si copii cu niste principii “sanatoase” si critici asupra modului in care parintele are grija de copil, asupra modului cum il hraneste, cum il imbraca sau il tine in brate, dar si asupra modului cum parintele pedepseste copilul. Acestea nu sunt lucruri usor de tolerat. Parintele alege adesea calea diplomatica pentru a rezolva conflictul, nedorind sa raneasca, jigneasca sau sa stirbeasca autoritatea bunicilor. Este calea “capitanului” pe marea involburata. Acest “capitan” are nevoie de cateva unelte.
In urma studiilor efectuate nu s-a evidentiat un rol specific al bunicilor sau al rudelor in educarea copiilor, ci doar o suplinire a rolului parental (Elisabeta Stanciulescu, 1997). Cea mai buna educatie o reprezinta o viata fericita, bazata pe incredere, respect si armonie in familie.
Sfaturi utile pentru parinti:
- Cand copiii raman in grija bunicilor, acestia din urma trebuie instruiti cu privire la programul si regulile cu care copilul este invatat.
- Intariti cat de important este pentru voi respectarea indicatiilor date.
- Invocati argumente legate de cercetari, de sfaturile medicului pediatru pe care le respecti, ale psihologului si de felul in care va doriti sa va educati propriul copil.
- Evitati sa va certati in fata copiilor.
- Nu uitati sa spuneti ca apreciati sfaturile pe care bunicii vi le ofera.
- Multumiti-le bunicilor atunci cand au facut un lucru bun sau v-au ajutat. Orice vorba buna este bine venita.
- Aveti grija la tonul pe care il folositi, incearcati sa va destindeti, sa va controlati anxietatea, sa va modificati gandurile automate si sa spuneti ceea ce este important pentru voi.
- Nu interveniti categoric in relatia copiilor cu bunicii.
Ce inseamna de fapt “a educa un copil”? Sa-l ajuti sa invete sa-si imbrace papusile, sa se joace cu masinutele, sa construiasca, sa povesteasca, sa tricoteze, sa coasa, sa faca prajituri, sa duca un lucru la bun sfarsit, sa-l initiezi in viata practica, sa-i trezesti interesul catre ceva, sa-i formezi inteligenta. Inseamna sa-i daruiesti parte din dragostea ta si din timpul tau.
Text: Psiholog Mihaela Stefanoiu
Afla mai multe:
Care este cea mai buna alegere - bona, gradinita sau bunicii?