Hipertricoza

Hipertricoza poate fi confundata cu hirsutismul, insa este diferita de hirsutism, care determina aparitia la femei a modelului de crestere a parului intalnit la barbati, cum ar fi cresterea parului de la nivelul pieptului sau pe fata. Hirsutismul este cauzat de tulburari endocrine (niveluri mai mari ale hormonilor masculini), cum ar fi cele determinate de tumorile glandei suprarenale sau sindromul ovarelor polichistice, in timp ce cresterea parului -generalizata sau localizata din hipertricoza nu este determinata de fluctuatii hormonale. Hipertricoza poate aparea atat la femei, cat si la barbati. Indiferent de cauza, hipertricoza poate crea disconfort, insa exista o varietate de solutii de tratament, inclusiv tratamentul cu laser.

Cauza hipertricozei ramane necunoscuta. Exista insa multe teorii privind etiologia acestei boli. Una dintre acestea este ca hipertricoza congenitala poate fi mostenita, in astfel de cazuri fiind prezenta inca de la nastere. Totusi, hipertricoza dobandita, care se dezvolta mai tarziu in viata, are o serie de cauze posibile, precum:

• Subnutritie
• Alimentatie deficitara in nutrienti sau tulburari alimentare, precum anorexia nervosa, bulimia
• Anumite medicamente pentru cresterea parului, medicamente imunosupresive si steroizi androgeni
• Cancer si mutatii celulare
• Boli infectioase si autoimune, care afecteaza pielea (de exemplu SIDA, dermatomiozita)

Exista si cazuri in care o afectiune denumita porfirie cutanata tardiva, care sensibilizeaza piela la contactul cu lumina UV si poate declansa hipertricoza. Daca, insa, hipertricoza se manifesta doar in anumite zone ale corpului, poate fi vorba de o problema cronica de piele precum neurodermatita (lichen simplex), o forma cronica de dermatita asociata cu eruptii frecvente si prurit (mancarime). Si alimentarea crescuta cu sange (vascularizarea) intr-o anumita zona a corpului poate provoca hipertricoza. Si tricomegalia (cresterea excesiva a genelor) tratata cu anumite medicamente poate fi, de asemenea, o cauza a hipertricozei.

Principalul simptom al hipertricozei este cresterea excesiva a parului, uneori in zone neobisnuite. Severitatea simptomelor poate creste sau se poate ameliora cu varsta. Hipertricoza poate produce trei tipuri diferite de par: lanugo (similar cu “puful” nou-nascutului), vellus (par scurt, moale si usor pigmentat), terminal (cel mai inchis la culoarem gros si lung).

Exista mai multe tipuri de hipertricoza, clasificate in functie de cum si cand a aparut afectiunea.

• Hipertricoza lanuginoasa congenitala. Parul fin apare la fat ca de obicei, insa nu dispare dupa nastere, ci continua sa creasca excesiv de-a lungul vietii in diverse locuri pe corp.
• Hipertricoza terminal congenitala. Copilul nu se naste cu par lanugo sau vellus, insa acesta apare si se extinde de-a lungul vietii. Persoanele afectate au frecvent par gros, hiperpigmentat, care le acopera corpul, inclusiv fata.
• Hipertricoza dobandita. Aceasta forma de hipertricoza se dezvolta mai tarziu in viata, urmand insa mare parte din aceleasi tipare ale hipertricozei congenitale. Parul poate fi de tip lanugo, vellus sau terminal si poate sa apara in smocuri mici pe tot corpul.
• Hipertricoza nevoida. Cresterea excesiva a parului se produce pe o portiune sau mai multe portiuni ale pielii.
• Hirsutismul. Este adeseori confundat cu hipertricoza, acesta afectand pana la 10% dintre femei, care dezvolta par pe fata si piept (similar barbatilor), ca urmare a unui dezechilibru hormonal.

Hipertricoza este o boala foarte rara. In baza cazurilor diagnosticate, se apreciaza ca afecteaza ambele sexe in mod egal. Daca cresterea excesiva a parului debuteaza in copilarie, diagnosticul este stabilit cu usurinta, fiind vorba de hipertricoza congenitala, mai ales daca exista istoric familial cu simptome similare.

In cazurile mai dificil de diagnosticat, medicul analizeaza la microscop mostre de par pentru a observa tipare atipice de crestere. Medicul mai poate recomanda analize de sange pentru a depista nivelurile anormale de testosteron sau alte dezechilibre hormonale (FSH, prolactina).

In cazul in care medicul suspicioneaza o afectiune preexistenta, precum boala tiroidiana sau cancer, poate recomanda investigatii imagistice precum ecografia. Ecografia pelvina si transvaginala poate fi utila daca se urmaresc semnele sindromului ovarelor polichistice, o cauza frecventa a hirsutismullui.

Daca medicul suspicioneaza ca simptomele hipertricozei pot fi cauzate de o afectiune mostenita, cum este sindromul Cornelia de Lange sau sindromul Rubinstein-Taybi, sunt necesare analize genetice pentru a observa mutatiile specifice cu scopul stabilirii diagnosticului.

Tratamentul nu vindeca, ci ajuta la gestionarea simptomelor prin indepartarea parului din zona afectata. Tehnicile de indepartare temporara a parului includ rasul, pensatul, epilatul cu ceara sau produse depilatoare, care sunt produse chimice pentru indepartarea parului. Insa acestea sunt solutii temporare si trebuie aplicate frecvent, deoarece parul continua sa creasca la loc.
Indepartarea regulata a parului in exces poate sa provoace cicatrici, dermatita sau alte reactii de hipersensibilitate.

In ceea ce priveste alte metode de tratament, in trecut, singura modalitate permanenta de indepartare a parului in exces era electroliza, care foloseste un curent electric cu unde scurte pentru a distruge foliculii de par. Metodele noi de reducere a regenerarii parului includ tehnici pe baza de laser, o varianta eficienta de tratament, care are putine efecte adverse, iar rezultatele sunt de durata.

Lumina intens pulsata (LIP). Foloseste un dispozitiv care emite impulsuri de energie luminoasa cu banda larga care sunt absorbite de catre pigmentul din par. Acest lucru transforma energia luminoasa in caldura, care distruge apoi foliculul de par. Tehnica functioneaza doar pe parul inchis la culoare - nu pe parul blond, carunt sau alb. Tratamentul LIP nu trebuie facut pe pielea bronzata, deoarece poate provoca schimbari temporare sau permanente de pigmentare a pielii.

Indepartarea parului cu laser. Acest tratament foloseste laserul pentru a distruge foliculii de par prin acelasi mecanism ca cel descris la LIP. Ca si LIP, tratamentul cu laser functioneaza doar pe parul inchis la culoare. O singura sedinta distruge 10% pana la 20% din foliculii din zona tratata. Parul care creste la loc este mai subtire si mai moale. Dupa trei sedinte, este posibil ca aproximativ 60% din par sa nu mai creasca la loc. Laserele Alexandrit cu puls lung si laserele cu dioda functioneaza cel mai bine pentru persoanele cu pielea deschisa la culoare. Laserele cu lungimi de unda mai lungi, cum ar fi laserele Nd:YAG sunt indicate pentru indepartarea parului la persoane cu pielea bronzata sau inchisa la culoare.

Pentru ambele proceduri, costul depinde de marimea zonei de tratat si de numarul de sedinte necesare. La majoritatea persoanelor, sunt necesare trei sau mai multe sedinte pentru a realiza o reducere notabila a cresterii parului. Complicatiile rare includ arderea pielii cu formarea de vezicule, exacerbarea herpesului simplu la persoanele care poarta deja virusul, infectii bacteriene si decolorarea sau inchiderea temporara a culorii pielii.

Pentru a reduce riscul de complicatii, asigura-te ca persoana care efectueaza indepartarea parului cu laser detine atestat si are experienta. Inainte de a incepe tratamentul, evita bronzarea si foloseste o crema de protectie solara cu spectru larg timp de pana la sase saptamani.

Surse:

www.medicalnewstoday.com
https://dermnetnz.org
www.verywellhealth.com