Boala Hansen (lepra)

Lepra afecteaza in primul rand pielea si nervii din afara creierului si maduvei spinarii, numiti nervi periferici. De asemenea, poate afecta ochii (pana la orbire) si tesutul subtire care captuseste interiorul nasului (rinita inflamatorie, sangerari nazale).

Principalul simptom al bolii il reprezinta ranile, ulceratiile nedureroase sau leziunile cutanate nodulare desfigurante care nu dispar dupa cateva saptamani sau luni. Leziunile pielii sunt initial de culoare deschisa, dar, netratate, devin tot mai extinse in timp, in functie de evolutia leprei, spre forma tuberculoida, forma lepromatoasa, sau chiar o forma intermediara.  In ceea ce priveste leziunile produse la nivelul nervilor periferici, acestea pot provoca slabiciune musculara, pierderea sensibilitatii cutanate si coordonarii la nivelul bratelor si picioarelor.

O perioada de incubatie de aprope 5 ani

De obicei, este nevoie de aproximativ 3 pana la 5 ani pentru ca simptomele sa apara dupa ce o persoana intra in contact cu bacteria care provoaca lepra. Unii oameni pot dezvolta simptome si dupa 20 de ani de la expunere. Aceasta perioada lunga de incubatie ingreuneaza extrem de mult sarcina medicilor de a determina cand si unde s-a infectat o persoana cu lepra.

Nu se stie exact cum se raspandeste boala Hansen sau lepra intre oameni. Datorita multiplicarii lente a bacteriei in organism si a timpului indelungat pentru aparitia semnelor bolii, este adesea foarte dificil de identificat sursa infectiei. Oamenii de stiinta cred ca o persoana se poate infecta atunci cand respira picaturile care contin bacteria M. leprae, eliminate de o persoana cu lepra prin tuse sau stranut sau prin contact cu leziunile cutanate. Potrivit reprezentantilor Centrului pentru prevenirea si controlului bolilor (CDC0 din Statele Unite ale Americii, este necesar un contact prelungit si apropiat cu o persoana bolnava care nu este tratata, timp de mai multe luni, pentru a contracta boala.

Lepra nu se transmite printr-un contact intamplator cu o persoana infectata, cum ar fi:

• Strangerea mainii sau imbratisarea
• Statul langa o persoana bolnava in autobuz sau la masa

De asemenea, lepra nu se transmite de la o mama la copilul ei nenascut in timpul sarcinii. Si, nu se transmite nici prin contact sexual.

O alta veste buna este ca 95% dintre adultii care intra in contact cu o persoana bolnava nu ajung sa dezvolte boala datorita sistemului imun care respinge si elimina bacteria Mycobacterium leprae din organism.

Boala Hansen sau lepra este definita de numarul si tipul de leziuni cutanate, care dau nastere unor simptome specifice. Astfel, pot exista urmatoarele tipuri de boala:

• Lepra tuberculoida. Este o forma usoara, mai putin severa de lepra. Se intalneste la persoane care au o functie imunitara relativ eficace.  Persoanele cu acest tip de boala au initial doar una sau cateva pete de piele plate, de culoare deschisa. Zona afectata a pielii se poate simti amortita din cauza leziunilor nervoase de dedesubt. Lepra tuberculoida afecteaza mai ales nervii periferici care devin palpabili asemenea unor cordoane ingrosate. In timp, leziunile cutanate avanseaza, pielea se deshidrateaza iar leziunile muschilor si nervilor pot induce ulceratii, cum ar fi mal perforant plantar sau retractii aponevrotice si tendinoase. Este  mai putin contagioasa decat alte forme.
• Lepra lepromatoasa este cea mai severa forma a bolii, frecventa la persoanele imunodeprimate. Provoaca leziuni si eruptii cutanate pe scara larga (lepra multibacilara), amorteala si slabiciune musculara. Leziunile cutanate, mutilante, numite leproame, au aspectul unor noduli brun-rosiatici durerosi, multipli care sangereaza sub epiderm. De asemenea, pot fi afectate nasul (rinita inflamatorie foarte contagioasa), ochii, rinichii si organele reproducatoare masculine. Fata afectata de leproame capata aspectul leonin. Este mai contagioasa decat lepra tuberculoida.
• Lepra borderline (la limita) sau lepra intermediara. Persoanele cu acest tip de lepra au simptome atat ale formei tuberculoide, cat si ale formei lepromatoase.

De asemenea, medicii pot folosi si urmatoarea clasificare mai simpla a bolii:

• Leziune paucibacilara unica: o leziune
• Paucibacilar: Doua pana la cinci leziuni
• Multibacilar: sase sau mai multe leziuni

Lepra poate fi recunoscuta cu usurinta in timpul consultului medical, dupa analiza petelor de pe piele care pot parea mai deschise sau mai intunecate decat pielea normala, se extind in suprafata si pot evolua sub forma de ulceratii sau leproame. Uneori, zonele de piele afectate pot fi rosiatice. Pierderea sensibilitatii din aceste zone este frecventa, fiind posibil ca persoana respectiva sa nu simta o atingere usoara sau o intepatura cu un ac.

Afectarea concomitenta musculara, a nervilor periferici, a ochilor si leziunile cu aspect mutilant sunt argumente care pledeaza categoric pentru diagnosticul de lepra.

Pentru a confirma diagnosticul de lepra, medicul va preleva o proba de tesut de piele sau nerv (printr-o biopsie cutanata sau nervoasa) pentru a identifica bacteriile la microscop. De asemenea, medicul poate recomanda si teste pentru a exclude alte boli ale pielii.

In cazul in care se confirma diagnosticul de lepra, va fi nevoie de realizarea unui test cutanat pentru lepromina, prin care medicul va identifica tipul de boala. Astfel, medicul va injecta o cantitate mica de bacterii inactive care cauzeaza lepra chiar sub pielea antebratului si va verifica locul respectiv pentru depistarea oricarei reactii la o distanta de 3 zile in prima fata, apoi dupa alte 28 de zile. In cazul in care va aparea o reactie, se va stabili diagnosticul de lepra tuberculoida sau intemediara. Persoanele care nu au lepra sau care au forma lepromatoasa nu vor avea o reactie la acest test.

Lepra poate fi vindecata cu succes. In ultimele doua decenii, 16 milioane de persoane cu lepra au fost vindecate, arata statisicile OMS. Inca din 1995, OMS a pus gratuit la dispozitia statelor lumii o terapie multidrog pentru a vindeca toate tipurile de lepra sau boala Hansen.

Tratamentul este indelungat, dureaza intre cateva luni si 2 ani si consta in administrarea mai multor tipuri de antibiotic in acelasi timp, impreuna cu medicamente antiinflamatoare.

Netratata, lepra duce la complicatii serioase invalidante

Diagnosticul si tratamentul intarziat duce la complicatii grave care pot include:

• Desfigurare
• Caderea parului, in special pe sprancene si gene
• Slabiciune musculara
• Afectare permanenta a nervilor la nivelul bratelor si picioarelor
• Incapacitatea de a folosi mainile si picioarele
• Congestie nazala cronica, sangerari nazale si colaps al septului nazal
• Irita sau inflamatia irisului
• Glaucom
• Orbire
• Disfunctie erectila
• Infertilitate
• Insuficienta renala

Cel mai bun mod de a preveni lepra sau boala Hansen este de a evita contactul apropiat si indelungat cu o persoana netratata care are infectia.

• Lepra sau boala Hansen nu este o boala atat de contagioasa pe cat se crede.  De fapt, 95% dintre adultii care intra in contact cu o persoana infectata nu dezvolta boala, deoarece sistemul lor imunitar lupta impotriva bacteriilor care cauzeaza lepra.
• Copiii sunt mai predispusi la lepra decat adultii.
• Bacteriile care provoaca lepra ataca nervii degetelor de la maini si de la picioare si provoaca, astfel, amortirea acestora. Arsurile si taieturile pe zonele amortite pot trece neobservate, ceea ce poate duce la infectie si leziuni permanente.
• Lepra descrisa in textele istorice si religioase se referea la varietate de afectiuni ale pielii, de la eruptii cutanate si pete ale pielii pana la ulceratii foarte contagioase, ceea ce nu este adevarat pentru boala Hansen descrisa in literatura de specialitate. De asemenea, lepra istorica nu prezenta unele dintre cele mai evidente semne ale bolii moderne Hansen, cum ar fi desfigurarea, orbirea si pierderea senzatiei de durere.
• Persoanele cu lepra care sunt tratate cu antibiotice pot duce o viata normala fara sa fie izolati de familie si prietenii, putand merge linistiti la serviciu sau la scoala.
• Lepra nu se transmite prin contact obisnuit, cum ar fi strangerea mainii, asezarea langa cineva sau purtarea unei discutii cu cineva care are boala.
• Persoana nu mai este contagioasa dupa cateva zile de la inceperea tratamentului cu antibiotice. Cu toate acestea, tratamentul trebuie terminat asa cum este prescris (care poate dura pana la 2 ani) pentru a elimina infectia si a evita reaparitia ei

Surse:
https://www.cdc.gov/leprosy/index.html
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/leprosy
https://www.healthline.com/health/leprosy
https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/guide/carbuncles-causes-treatments
https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/6886/hansens-disease

Autor:
Mirabela Gatila, Senior Medical Editor