Comunicarea verbală: tipuri de comunicare și cum ne putem îmbunătăți această abilitate

Conceptul de comunicare

Comunicarea reprezintă un concept intens dezbătut de-al lungul timpului, pe care specialiștii l-au explicat folosind mai multe teorii.

Indiferent dacă folosim comunicarea verbală – cuvintele – sau alegem să păstram tăcerea în anumite situații, de fapt transmitem un mesaj și anumite stări și emoții.

Una dintre cele mai des întâlnite teorii este modelul matematic al comunicării,elaborat de cercetătorii americani Shannon și Weaver, care presupune mai multe elemente:

1. emițătorul (persoana care inițiază și formulează mesajul);
2. transmițătorul prin intermediul căruia mesajul este codificat, devenind semnal (verbal, nonverbal, grafic etc.);
3. canalul prin care semnalele pătrund;
4. receptorul care preia semnalele și le decodifică;
5. destintarul (receptorul) la care ajunge mesajul și care îl interpretează.

Tipuri de comunicare

Mesajul poate fi transmis prin limbajul verbal (cuvinte), non-verbal (gesturi, mimică) și paraverbal (formă a limbajului non-verbal, reprezentată de tonalitatea vocii,ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, ticuri verbale etc.).

Astfel, comunicarea este de mai multe tipuri:

Comunicarea verbală

Se referă la comunicarea prin intermediul rostirii cuvintelor și poate fi:

• Orală – cea pe care o folosim pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți, în viața de zi cu zi, lalocul de muncă, la magazine, la telefon etc.
• Scrisă – cea care are loc printr-un mijloc de comunicare indirect, cum ar fi sms-ul, e-mail-ul, documente scrise, cărți, reviste, ziare, social media etc.

Comunicarea non-verbală

Oamenii comunică folosind mult mai mult decât simplele cuvinte rostite: prin gesturi, expresii faciale, mers, postura corpului, contactul vizual; toate aceste aspecte reprezintă comunicarea non-verbală. Aceasta parte a comunicării are un impact semnificativ asupra mesajelor transmise.

Comunicarea paraverbală

Este o formă a comunicării non-verbale și include elemente precum:

• Tonul vocii;
• Volumul vocii;
• Ritmul, intonația și accentul vorbirii;
• Pauze, viteza vorbirii;

În procesul comunicării cea mai mare pondere îi revine comunicării non-verbale, cu 55% (limbajul corpului, mișcare, expresii faciale), urmată de cea paraverbală – 38%, în timp ce comunicarea verbală (cuvintele) reprezintă doar 7% din ceea ce comunicăm.

Comunicarea verbală și cea non-verbală se împletesc într-un mod firesc. Limbajul non-verbală este un indiciu important pentru „citirea” mesajului adevărat, adânc, ce ne este transmis. Mai mult, expresiile faciale pot dezvălui multe informații prețioase. Psihologul Paul Ekman și-a dedicat cariera studierii expresiilor faciale ale ființei umane.

Pe baza acestor studii au fost definite șapte emoții umane fundamentale: mânia, frica, bucuria, tristețea, uimirea, dezgustul și disprețul.

Contează ceea ce comunicăm, însă contează mai ales modul în care comunicăm. Când o persoană afirmă „nu am nimic, sunt bine”, dar tonul vocii sale și expresia facială denotă tristețe, ne va fi greu să o credem.

Comunicarea estetică și vizuală

Comunicarea estetică este realizată prin intermediul artei, fie că vorbim despre pictură, dans, muzică ori sculptură, în timp ce comuncarea vizuală se referă la ilustrații, grafice, prezentări etc.

În funcție de numărul participanților și natura relației dintre aceștia, comunicarea se poate clasifica astfel:

Comunicarea intrapersonală – reprezintă comunicarea cu sinele, iar emițătorul și receptorul devin aceeași persoană;

Comunicarea publică – se referă la o prezentare susținută de o persoană în mod direct, în fața unui grup de persoane (conferințe, prelegeri, pledoarii, expunerea în fața unei comisii de examinare);

Comunicarea de masă – se referă la transmiterea mesajelor scrise, vorbite sau vizuale produse de mass-media către un public;

Comunicarea în afaceri – are ca scop transmiterea unui mesaj pentru îndeplinirea unor sarcini profesionale, în cadrul unor organizații formale.

Comunicarea formală

Comunicarea pe verticală este acea comunicare verbală care se realizează între interlocutorii aflați în relații de subordonare – poate fi de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare și invers;

Comunicarea pe orizontală are loc la același nivel ierarhic și are caracter funcțional și de cooperare;

Comunicarea pe diagonală are loc pe mai multe niveluri ierarhice, însă fără să existe o relație directă de subordonare sau supraordonare; ea este folosită pentrutransmiterea unor indicații metodologice, de exemplu;

În cazul comunicării formale sunt folosite canale de comunicare bine precizate și conturate, în timp ce în cazul comunicării informale sunt folosite canale alternative, inclusiv discuțiile libere.

Tot un tip de comunicare în afaceri îl reprezintă și comunicarea companiilor și brandurilor cu clienții prin intermediul reclamelor, tehnicilor de marketing și promovare, relațiilor publice etc.

Comunicarea interpersonală – reprezintă comunicarea între două persoane, este cea care ne ajută să-i cunoaștem pe ceilalți, să creăm și să păstrăm legăturile umane. Ea poate fi directă (nemijlocită) și indirectă (mijlocită de tehnologie sau alte metode);

Comunicarea de grup – are loc în colectivități umane restrânse, echipe, familii, cercuri de prieteni etc. Prin intermediul acestui tip de comunicare se face schimb de idei și de emoții, se caută soluții pentru rezolvarea problemelor, se iau decizii și se aplanează conflicte.

Bariere în comunicarea verbală

Uneori comunicarea poate suferi distorsiuni, din cauza unor limitări, denumite bariere, cum ar fi:

Bariere interne în comunicarea verbală

• Factori fiziologici/psihologici – starea de sănătate a interlocutorilor, starea emoțională, stări precum foamea, setea, nevoia de somn etc.;
• Decodarea incorectă a mesajului, din cauza diferențelor de sens pe care oamenii îl acordă aceluiași cuvânt;
• Distorsiuni legate de diferențele de atitudini, convingeri, sisteme de valori, experiențe de viață;
• Tendința de a evalua, de a judeca sau a dezaproba mesajul transmis; are loc atunci când diferențele între imaginea de sine și cea exterioară sunt disproporționate sau dacă interlocutorul nu este sigur pe sine.
• Formularea defectuoasă a mesajului – formularea neclară sau incompletă a mesajului, în mod intenționat sau nu;
• Limitele individuale în transmiterea și în receptarea mesajului – viteza devorbire/gândire; capacitatea de reținere/prelucrare a informației.

Bariere externe în comunicarea verbală

• Mediul fizic, spațiul în care se desfășoară comunicarea – nivelul zgomotului, iluminarea, temperatura etc.;
• Distanța fizică dintre interlocutori – fie cei doi nu se aud reciproc, fie stau prea aproape;
• Stimuli vizuali/olfactivi etc. ce distrag atenția (mobilierul, vestimentația, mirosuri etc);
• Orele/circumstanțele nepotrivite pentru comunicare;
• Întreruperile repetate care provoacă o stare de stres;

Îmbunătățirea abilităților de comunicare verbală

Comunicarea permite stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți, și, dacă aceasta este deficitară, poate duce la neînțelegeri pe toate planurile, atât personal,cât și profesional.

De aceea este important să ținem cont de câteva idei pentru o comunicare cât mai eficientă cu cei din jurul nostru:

• Învățați să stăpâniți arta de a asculta – este foartei mportantă în comunicarea verbală.
• Ascultarea activă este o abilitate foarte importantă, ascultarea cu atenție a interlocutorului fiind vitală pentru o bună comunicare.
• Fiți pregătiți să vă ascultați interlocutorul – concentrați-vă pe ce are de spus acesta, și nu pe ceea ceurmează să îi răspundeți;
• Păstrați-vă mintea deschisă și evitați să generați prejudecăți despre interlocutor–încercați să lăsați deoparte ideile preconcepute asociate cu sexul, etnia, accentul, clasa socială sau aspectul fizic al interlocutorului;
• Concentrați-vă pe direcția principală a mesajului – încercați să înțelegeți ce are de spus, dar încercați să „citiți” și printre rânduri.
• Evitați orice ar putea să vă distragă atenția de la conversație. De exemplu, dacă există mult zgomot de fond, propuneți-i interlocutorului să mergeți înaltă parte pentru a vorbi;
• Fiți obiectiv;
• Încercați să folosiți toate informațiile pe care le aveți, și nu vă bazați doar pe una sau două idei;
• Folosiți un ton cald și prietenos cu ceilalți, zâmbiți este dovedit științific că suntem atrași de oamenii care sunt prietenoși, pentru că ne fac să ne simțim bine și ne generează o stare placută;
• Gândiți-vă bine la ceea ce ați vrea să spuneți, înainte de a vorbi – de cele mai multe ori, este indicat să nu spunem tot ceea ce ne trece prin minte, dacă acea informație nu aduce un autentic plus de valoare;
• Nu vorbiți prea mult – o persoană care vorbește în exces poate fi considerată obositoare pentru că domină conversația. Sunt puțini cei cărora le place să fie în preajma unor astfel de persoane care acaparează conversația;
• Fiți autentic – încercați să fiți sincer și transparent atunci când comunicați cu ceilalți;
• Fiți clari și conciși în exprimare, pentru ca mesajul să fie cât mai bine înțeles;
• Respectați-vă interlocutorul – acordați atenție celor spuse de interlocutor, fiți modești;
• Exprimați-vă punctul de vedere fără a-i răni pe ceilalți; ascultați ceea ce au de spus ceilalți și răspundeți fără a deveni agresiv, chiar și atunci când nu sunteți de acord cu ceea ce auziți;
• Fiți încrezător – încrederea se simte din cuvintele pe care le folosiți, din tonulvocii, din contactul vizual, din limbajul trupului;
• Fiți atent la limbajul corpului și la tonul vocii, pentru că aceste elemente non-verbale sunt cele care transmit interes și respect pentru interlocutor;
• Adaptați-vă mesajul în funcție de interlocutor, astfel încât să fiți înțeles;

Îmbunătățirea abilităților de comunicare verbală și non-verbală necesită o conștientizare constantă, eforturi susținute și dorința stabilă de autoîmbunătățire. Singurul mod prin care se poate obține aceasta creștere este practica.

La fel de importantă în interacțiunile cu ceilalți este și „prima impresie” – pe care ne-o formăm atunci când întâlnim o persoană pentru prima dată, pe baza felului în care arată, vorbește și se comportă, precum și pe baza a ceea ce am auzit despre aceasta.

Prima impresie ghidează comunicările viitoare, într-o oarecare măsură. Ea poate fi revizuită ulterior și chiar trebuie constant actualizată cu noi informații despre persoana respectivă, pe măsură ce o cunoaștem mai bine.

Comunicarea în relația de cuplu

Într-o relație de cuplu comunicarea joacă un rol vital. Pentru că fiecare persoană are un stil de comunicare diferit și nevoi diferite, cuplurile sunt obligate să găsească un mod potrivit de a comunica.

Este indicat să:

• Comunicați clar, fără întreruperi;
• Vă gândiți bine la ceea ce vreți să comunicați;
• Vorbiți constant despre ceea ce simțiți și despre ceea ce vă îngrijorează;
• Va asumați ceea ce spuneți;
• Va ascultați partenerul – încercați să vă puneți în locul acestuia și să înțelegeți intențiile sale, sentimentele, nevoile și dorințele – adică să dați dovadă de ceea ce se numește empatie;
• Împărtășiți și sentimentele pozitive cu partenerul, spuneți-i că îl apreciați;
• Folosiți un ton al vocii cald și deschis;
• Va amintiți că nu trebuie să aveți întotdeauna dreptate – mai ales dacă nu estevorba despre o problemă serioasă.

Probleme ale comunicării și limbajului

Atât copiii, cât și adulții pot experimenta probleme de limbaj cu etiologii (cauze) diferite. Tulburările de vorbire afectează capacitatea unei persoane de a produce sunete care se agregă în cuvinte și diferă de tulburările de limbaj (care îngreunează înțelegerea cuvintelor și, deci, a celorlalți oameni).

În aceste cazuri, este indicata logopedia, terapie care se concentrează asupra îmbunătățirii discursului și abilităților de a înțelege și de se exprima, inclusiv când vine vorba despre limbajul non-verbal. Ea poate fi recomandată atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Unele tulburări de vorbire încep în copilărie și se ameliorează odată cu vârsta, în timp ce altele continuă până la vârsta adultă și necesită terapie pe termen lung.

În cazul adulților, dar nu numai, tulburările de vorbire afectează stima de sine și calitatea generală a vieții. Logopedia ajută la îmbunătățirea vorbirii, iar tipul de tratament depinde de gravitatea problemei și de cauza acesteia.

Cauzele problemelor de limbaj apărute la adulți:

• Leziuni cerebrale cauzate de un accident vascular sau de alte boli;
• Deteriorarea corzilor vocale;
• Existența unei boli degenerative, cum ar fi Parkinson ori coreea Huntington sau scleroza laterală amiotrofică (boala Lou Gehrig sau Charcot);
• Demență;
• Autism;
• Sindromul Down (trisomia 21);

În cazul apariției acestor tulburări de vorbire sau de limbaj, un adult poate dezvolta afecțiuni precum anxietatea și depresia și poate ajunge la izolare socială.

Pentru a trata aceste afecțiuni, pe lângă ședințe de logopedie, sunt recomandate și ședințe de psihoterapie individuală.

Concluzii

Modul în care comunicăm cu ceilalți joacă un rol crucial pentru identitatea noastră personală, având efect atât asupra vieții profesionale, cât și asupra celei personale. De aceea, este necesar să acordați atenție modului în care comunicați și să încercați constant să îmbunătățiți această abilitate.