Artrita idiopatica juvenila (AIJ) este una dintre multele boli reumatologice intalnita in perioada copilariei si afecteaza intre 80 si 90 de copii din 100.000. Este o boala cronica care afecteaza in principal articulatiile (leziunea dominanta) dar nu numai.
Foarte multe persoane sunt mirate atunci cand afla ca si la aceasta varsta exista afectiuni reumatismale deoarece in acceptiunea lor aceste boli apar doar in decada a treia a vietii. AIJ nu reprezinta o singura boala ci mai multe boli - 7 la numar reunite sub aceeasi denumire si care au in comun afectarea articulara.
De ce artrita idiopatica?
Pentru ca pana in prezent etiologia bolii nu este inca cunoscuta stiindu-se doar ca este o boala multifactoriala la care contribuie in mod incontestabil si factorul genetic.
De ce artrita idiopatica juvenila?
Pentru ca boala apare ca varsta de debut la populatia sub 16 ani.
Diagnosticul de AIJ este un diagnostic de excludere in sensul ca pentru a ajunge la acest diagnostic se elimina, prin examinare clinica, teste biologice si imagistice o serie intreaga de alte cauze/boli care pot avea un tablou clinic similar (cauze infectioase, metabolice, hemto-oncologice etc). Pentru diagnosticul pozitiv este necesar si factorul timp adica afectarea articulara trebuie sa aiba o durata mai lunga de 6 saptamani. Pe langa afectarea articulara boala are si manifestari extra-articulare sistemice, viscerale.
Asa cum am mentionat anterior termenul de AIJ conform clasificarii Edmonton cuprinde un numar de sapte entitati. Introducerea in una din aceste entitati se face tinand cont de numarul de articulatii afectate, de profilul biologic, de manifestarile extra-articulare precum si de manifestarile clinice din primele 6 luni de activitate a bolii.
Boala fiind o afectiune cronica, cu cat diagnosticul si tratamentul se face mai repede cu atat sansele de evolutie satisfacatoare (fara dizabilitati si complicatii) sunt mai mari. Arsenalul terapeutic al ultimelor doua decade s-a imbogatit substantial prin aportul pe care ingineria genetica l-a adus si anume posibilitatea introducerii medicatiei biologice – aspect care a schimbat radical evolutia bolii, aceasta medicatie actionand exact la nivelul lantului fiziopatologic din boala.
Alaturi de medicatia biologica, medicatia de fond a bolii este esentiala. Tratamentul bolii este unul multidisciplinar. Alaturi de medicatia de fond si cea biologica la un loc de frunte sta recuperarea medicala, kinetoterapia sau psihoterapia. Mai sunt implicati si chirurgul ortoped, medicul oftalmolog si medicul reumatolog. Unele forme de boala desi par mai putin agresive decat altele pot avea complicatii extrem de grave - afectare oculara ce poate merge pana la pierderea vederii.
Ce trebuie sa cunoasca parintii?
Aparitia unor dureri si/sau modificari articulare sau mers schiopatat la copil necesita prezentarea la medicul pediatru reumatolog care in functie de datele clinico-biologice poate orienta diagnosticul. Greseala majora care este facuta de catre parinti este aceea ca la aparitia durerilor, afectarii articulare sau mersului modificat/schiopatat, acestia se adreseaza specialitatilor chirurgicale sau ortopedice, care privesc aceste modificari strict localizat. Dupa cum am precizat, diagnosticul si tratamentul este unul in echipa si medicul chirurg sau ortoped este solicitat ori de cate ori este nevoie - pentru stabilirea diagnosticului sau a tratamentului corecturilor ulterioare.
Parintele trebuie sa stie ca este o boala cronica care poate evolua in pusee chiar daca uneori boala este inactiva. In aceste conditii parintii sunt tentati sa opreasca tratamentul dar ulterior boala apare cu virulenta si mai mare sau direct cu complicatii.
Aparitia unui “ochi rosu” la un copil, asociat cu durere si/sau fotofobie (evitarea luminii), trebuie sa-l determine pe parinte sa se adreseze de urgenta unui specialist oftalmolog sau unui pediatru reumatolog si sa nu faca greseala de a trata cu usurinta aceste simptome ca fiind o banala conjuctivita care se amelioreaza cu sau fara tratament in cateva zile pentru ca ulterior sa duca la sechele ireversibile.
Aderenta la tratament si terapiile complementare contribuie la evitarea complicatiilor uneori ireversibile (vezi ochiul) si a dizabilitatilor permanente. Urmarirea periodica a copilului din punct de vedere clinic, biologic, imagistic, oftalmologic si ortopedic asigura succesul si absenta sau minimizarea dizabilitatilor. Ca atare este important sa ne adresam medicului reumatolog cat mai devreme.
Dr. Mariana StefanPediatrie/Reumatologie pediatrica