Analizele de laborator pentru diagnosticul infectiei cu Helicobacter pylori

Ce este bacteria Helicobacter pylori (H. pylori)

Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie comuna. Se estimeaza ca 50% din populatia globului este infectata cu aceasta bacterie. H. pylori are anumite caracteristici unice care ii permit adaptarea in mediul ostil acidic caracteristic stomacului si colonizarea (prezenta bacteriei cu multiplicarea ei, fara insa a cauza probleme) cu succes la acest nivel.

Colonizarea cu H. pylori poate persista toata viata, bacteria avand capacitatea de a evita mecanimele de aparare ale sistemului imun. Studiile genetice au indicat ca oamenii au fost colonizati cu H. pylori de peste 58.000 de ani.

Bacteria este foarte mobila ca urmare a prezentei a 3-5 flageli la unul dintre capete si produce enzima ureaza. Flagelii si ureaza sunt factori importanti de virulenta. Cu ajutorul ureazei, bacteria reuseste sa supravietuiasca in mediul acidic din stomac: enzima transforma ureea in amoniac, care neutralizeaza acidul clorhidric. Cu ajutorul flagelilor, bacteria se deplaseaza in mucusul gastric unde se dezvolta, fiind mai putin expusa la acidul clorhidric produs de stomac. Folosind anumite substante speciale, bacteria se ataseaza de celulele mucoasei gastrice realizandu-se colonizarea si in anumite cazuri infectia persistenta cu aparitia unor boli digestive.

In peretele gastric, bacteria secreta toxine care lezeaza celulele stomacului. Practic, toate persoanele cu infectie cu Helicobacter pylori vor avea inflamatie la nivelul mucoasei gastrice (gastrita) care poate afecta tot stomacul sau doar o anumita portiune (gastrita antrala). Uneori, infectia determina gastrita eroziva si ulcer gastric sau duodenal. De asemenea, infectia persistenta poate creste semnificativ riscul de dezvoltare a unor anumite forme de cancer gastric. Din persoanele infectate cu Helicobacter pylori cu gastrita, aproximativ 10% dezvolta ulcer peptic, 1-3% dezvolta adenocarcinom gastric si <0.1% dezvolta un tip special de limfom (limfom gastric tip MALT).

Majoritatea oamenilor se infecteaza in timpul copilariei. Bacteria se transmite prin contact direct de la o persoana la alta, pe cale fecal-orala (contaminare cu materii fecale) sau orala (prin intermediul salivei). Frecvent, H. pylori se transmite atunci cand persoanele care sunt infectate nu se spala bine pe maini dupa ce au fost la toaleta. Deoarece oamenii pot raspandi bacteria prin sarut sau alte contacte apropiate, infectia tinde sa apara in familii si in randul persoanelor care locuiesc in aziluri de batrani si in alte unitati medicale. In tarile subdezvoltate, cu conditii de igiena precare, bacteria se poate transmite si prin consumul de apa sau alimente contaminate.

Cele mai multe persoane cu infectie cu H. pylori nu vor avea niciodata semne sau simptome si nu stiu ca au bacteria. Nu este clar de ce multi oameni nu au simptome, insa se pare ca acele persoane se nasc cu o rezistenta mai mare la efectele nocive ale bacteriei.

Doar 20% dintre persoanele a caror gastrita este cauzata de Helicobacter pylori vor avea simptome. Cand acestea apar, de obicei sunt manifestari tipice de gastrita sau de ulcer gastric sau duodenal  si includ:

• Durere surda sau senzatia de arsura la nivelul stomacului (in abdomenul superior)
• Durere care se agraveaza cand stomacul este gol
• Greata
• Balonare
• Eructatie frecventa
• Pierderea poftei de mancare
• Scadere in greutate neintentionata

Cum este diagnosticata infectia cu Helicobacter pylori

Exista diverse analize de laborator si teste pe care medicul ti le recomanda pentru a identifica daca simptomele tale de gastrita sau ulcer se datoreaza infectiei cu Helicobacter pylori. Analizele sunt importante pentru a detecta prezenta bacteriei si, de asemenea, sunt folosite dupa terminarea tratamentului, pentru a verifica daca bacteria a fost eradicata (eliminata complet din stomac) in urma tratamentului cu antibiotice. Nu se recomanda de rutina testarea screening a pacientilor care nu au simptome.

Testele de identificare a infectiei cu Helicobacter pylori sunt indicate in urmatoarele situatii:

• La pacientii cu manifestarile digestive descrise mai sus
• La pacientii diagnosticati prin alte metode cu ulcer gastric sau duodenal sau care au istoric de ulcer
• Anterior initierii tratamentului de lunga durata cu aspirina sau cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), in special la pacientii cu istoric de ulcer gastric si duodenal
• In cazul existentei unui istoric familial de cancer gastric, ca metoda de screening la rudele de gradul I

Urmatoarele teste diagnosticheaza infectia cu Helicobacter pylori:

• Detectia antigenului Helicobacter pylori in materiile fecale
• Detectia anticorpilor IgG anti Helicobacter pylori in sange
• Testul respirator cu uree
• Testul rapid la ureaza efectuat din tesutul gastric recoltat prin endoscopie digestiva superioara

Test antigen Helicobacter pylori in materiile fecale

• Este analiza cel mai frecvent folosita
• Identifica prezenta in materiile fecale a unei proteine (antigen) asociate cu bacteria Helicobacter pylori
• Confirma infectia activa
• Poate fi folosit dupa finalizarea tratamentului cu antibiotice pentru a determina eradicarea infectiei. Retestarea se face la cel putin 4 saptamani dupa terminarea tratamentului cu antibiotice.
• Deoarece presupune recoltarea de scaun, este o analiza care se poate efectua usor, fiind cu atat mai utila in cazul copiilor.

Test anticorpi anti Helicobacter pylori din sange

• Este, de asemenea, o analiza frecvent folosita. Identifica prezenta in sange a anticorpilor IgG anti Helicobacter pylori.
• Totusi, spre deosebire de testarea antigenului H. pylori in materiile fecale, aceasta analiza nu poate confirma infectia activa. Un rezultat pozitiv indica fie o infectie curenta, fie o infectie in antecedente si de aceea analiza nu este recomandata la pacientii care au avut deja infectie cu Helicobacter pylori.  
• De asemenea, testul nu poate fi folosit pentru controlul eficacitatii tratamentului, deoarece acesti anticorpi raman detectabili in sange mult timp, uneori luni sau ani de zile (pana la 3 ani).

Testul respirator cu uree

• Se bazeaza pe colectarea aerului expirat si detectarea radioactivitatii CO2-ului in aerul expirat.
• Ti se va cere sa inghiti un comprimat, o solutie sau un gel care contine uree marcata cu un izotop radioactiv (fara efecte nocive).
• Daca in stomacul tau este prezenta bacteria H. pylori aceasta va secreta ureaza, o enzima care va descompune ureea administrata, cu eliberarea carbonului radioactiv.
• Acesta va ajunge in sange si de aici in plamani unde va fi eliminat prin expir sub forma de dioxid de carbon marcat radioactiv.
• Pentru a masura eliminarea de carbon radioactiv, vei respira intr-un dispozitiv ca o punga. Un aparat special va detecta moleculele de carbon.
• Testul este folosit la adulti si la copiii > 6 ani, care pot coopera.
• Testarea dureaza 15 minute si rezultatul va fi interpretat imediat de catre medicul gastroenterolog.
• Testul confirma atat infectia activa, cat si succesul eradicarii infectiei cu H. pylori. Retestarea se face dupa 4 saptamani de la terminarea tratamentului cu antibiotice.
• Totusi, testul respirator cu uree este rareori disponibil si are un cost ridicat, ca urmare nu este folosit frecvent.

Testul rapid la ureaza

• Spre deosebire de celelalte 3 teste, acesta este un test invaziv.
• Presupune prelevarea unor fragmente mici de tesut (biopsie) de la nivelul mucoasei gastrice care se obtin prin endoscopia digestiva superioara.
• H. pylori produce ureaza, o enzima speciala care ii permite sa supravietuiasca in mediul acidic al stomacului. Medicul de laborator poate detecta prezenta acestei bacterii cautand aceasta enzima in fragmentele de tesut recolalte (testul la ureaza).
• De asemenea, testul poate fi folosit pentru a determina antibioticele la care bacteria este sensibila, mai ales daca antibiotice folosite initial nu au reusit eradicarea infectiei si pacientul continua sa aiba simptome.
• In plus, tesutul recoltat poate fi examinat la microscop de catre medicul anatomopatolog, pentru identificarea acestei bacterii.
• Endoscopia digestiva superioara este indicata la pacientii > 45 de ani si la cei care au semne  de alarma digestive: scadere in greutate neintentionata, dificultate la inghitire, prezenta anemiei si a sangerarilor gastro-intestinale.
• Endoscopia digestiva superioara este o procedura efectuata de catre medicul gastroenterolog si presupune introducerea prin nas sau gura a unui tub subtire flexibil care are in capat o minicamera video si o sursa de lumina (endoscop). Cu ajutorul endoscopului, medicul gastroenterolog vizualizeaza esofagul, stomacul si prima parte a intestinului subtire (duodenul). Imaginea marita este proiectata pe un monitor aflat in sala de examinare. Procedura permite si recoltarea de tesut (biopsie).

Este nevoie de o anumita pregatire inainte de testare?

• Nu ai nevoie de o pregatire speciala pentru depistarea in sange a anticorpilor anti Helicobacter pylori.
• Pentru celelalte teste, este nevoie sa opresti administrarea anumitor medicamente inainte de testare. Pentru a evita un rezultat fals negativ, se recomanda sa opresti cu 2 saptamani inainte tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni, derivatele de bismut si medicamentele antiacide. Daca ai facut tratament cu antibiotice pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori, verificarea succesului tratamentului se poate face prin retestare dupa cel putin 4 saptamani de la terminarea antibioticelor.  

Ce semnifica rezultatul?

Daca rezultatul este negativ, inseamna ca cel mai probabil nu ai o infectie cu H. pylori. Daca insa medicul gastroenterolog suspicioneaza o astfel de infectie pe baza simptomelor tale, poate recomanda efectuarea si a altor investigatii pentru a afla cauza acestora.

Daca rezultatul este pozitiv, inseamna ca ai o infectie cu H. pylori. Infectia cu Helicobacter pylori poate fi tratata. Pentru eradicarea bacteriei, medicul iti va prescrie o combinatie de antibiotice si alte medicamente pentru a ameliora durerea si vindeca ulcerul. Schema de tratament poate parea complicata, insa este important sa iei toate medicamentele asa cum au fost prescrise, pe toata durata recomandata, chiar daca simptomele dispar. Daca bacteria H. pylori ramane in stomac, infectia se poate complica. Gastrita cauzata de H. pylori poate duce la ulcer peptic si uneori la cancer de stomac.

Dupa terminarea tratamentului cu antibiotice, medicul va recomanda repetarea testarii pentru a se asigura ca bacteria H. pylori au disparut complet. Cel mai frecvent, retestarea se face cu testul antigenului Helicobacter pylori din materiile fecale.

Ce tip de medici diagnosticheaza si trateaza infectia cu H. pylori?

Medicul de familie poate diagnostica si trata infectia cu H. Pylori sau te poate trimite la un medic specialist care trateaza afectiunile digestive, care se numeste medic gastroenterolog.

Surse de informatie:

www.labtestsonline.org.uk
www.pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
www.mayoclinic.org
www.emedicine.medscape.com
www.medlineplus.gov

Autor: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor