Sindromul de hiperstimulare ovariana reprezinta o complicatie a tehnicilor de reproducere asistata. Acesta se manifesta prin cresterea in dimensiuni a ovarului, cu eliberarea mai multor ovocite in cadrul aceluiasi ciclu. Cauza principala a aparitiei sindromului de hiperstimulare ovariana consta in administrarea unor cantitati mari de hormoni.
Ce este sindromul de hiperstimulare ovariana?
Sindromul de hiperstimulare ovariana consta in modificarea conformatiei si a functiei ovariene. Ovarul este stimulat sa produca mai multe ovocite, ceea ce determina marirea sa, maturarea mai multor foliculi ovarieni, formarea mai multor vase de sange.
Hiperstimularea ovariana este adesea o complicatie la tratamentul acordat in cadrul fertilizarii in vitro. Pentru a avea o rata de succes cat mai mare, ovarele sunt stimulate sa produca mai mult de un singur ovocit in cadrul unui singur ciclu. In acest mod, se asigura ca cel putin un ovocit este fertilizat, pentru a deveni embrion. In cazul obtinerii unui numar mai mare de embrioni decat este necesar pentru implantare la nivelul uterului, acestia pot fi congelati si utilizati in cazul in care prima incercare de obtinere a unei sarcini nu este reusita.
Daca este administrata o cantitate mai mare de hormoni decat este necesar, atunci ovarul este stimulat in exces sa produca ovocite. In acest mod, apare sindromul de hiperstimulare ovariana.
In cadrul tehnicii de fertilizare in vitro se administreaza urmatorii hormoni:
- FSH (hormonul foliculostimulant);
- LH (hormonul luteinizant);
- hCG (hormonul gonadotropina corionica umana).
FSH si LH au rolul de a stimula maturizarea foliculilor ovarieni. Acestia sunt administrati aproximativ doua saptamani. Pentru ca ovocitele sa fie eliberate se administreaza hCG. Dupa administrarea hCG-ului, ovocitele sunt eliberate de catre ovar.
Factori de risc
Sindromul de hiperstimulare ovariana are o incidenta mai mare in cazul in care sunt prezenti urmatorii factori de risc:
- varsta mica;
- greutate redusa;
- sindromul ovarelor polichistice;
- un numar crescut de foliculi;
- istoric de raspuns exagerat la gonadotropine.
Aproximativ o treime din femeile care apeleaza la fertilizarea in vitro dezvolta sindromul de hiperstimulare ovariana. Dintre acestea, aproape 5% prezinta manifestari severe.
Clasificarea sindromului de hiperstimulare ovariana
Acest sindrom este clasificat in functie de momentul aparitiei, astfel:
- sindromul de hiperstimulare ovariana precoce;
Acesta apare in prima saptamana de la recoltarea ovocitelor. Este cauzat de administrarea hormonului hCG.
- sindromul de hiperstimulare ovariana tardiv;
Apare dupa 10 zile de la recoltarea ovocitelor. In aceasta perioada de timp, se realizeaza si implantarea embrionului in cavitatea uterina. Ca urmare, apare secretia interna de hCG. Aceasta secretie de hCG sau chiar hCG administrat anterior poate determina simptomele specifice hiperstimularii ovariene.
Sindromul de hiperstimulare ovariana: simptome
Simptomele sindromului de hiperstimulare ovariana variaza in intensitate pentru fiecare pacienta. Acestea apar ca urmare a cresterii permeabilitatii capilarelor si a factorilor de inflamatie.
Simptome usoare
Printre simptomele de intensitate scazuta ce pot aparea se afla:
- meteorism (balonare);
- senzatia de greata;
- diaree;
- cresterea in greutate.
Simptome moderate
Simptomele moderate cuprind urmatoarele:
- cresterea in greutate de aproape sau mai mult de 1 kilogram;
- meteorism accentuat;
- ascita;
- senzatia de greata;
- varsaturi;
- inchiderea la culoare a urinii.
Simptome severe
Aceste simptome includ:
- disconfort sau durere abdominala;
- peritonita (inflamatia peritoneului);
- dispnee (dificultate la respiratie);
- sindrom de detresa respiratorie;
- hipotensiune arteriala;
- status procoagulant;
- tulburari electrolitice.
Este important ca de la aparitia primelor simptome sa se efectueze consultul medical de specialitate. In acest mod, complicatiile sunt reduse, iar simptomele pot fi ameliorate.
Sindromul de hiperstimulare ovariana: complicatii
Hiperstimularea ovariana poate fi gestionata daca se apeleaza la sfatul unui medic. Cu toate acestea, in unele situatii pot aparea complicatii, precum:
- ascita (acumularea de lichid la nivelul abdomenului);
- formarea de trombi;
- dezechilibre hidroelectrolitice;
- torsiune ovariana;
- ruperea unui chist ovarian;
- insuficienta renala;
- tulburari respiratorii;
- avort spontan.
Aparitia complicatiilor necesita o abordare terapeutica mai complexa. De aceea, este important a consulta medicul inca de la aparitia primelor semne si simptome. In acest fel, riscul de a dezvolta complicatii este mai redus.
Sindromul de hiperstimulare ovariana: diagnostic
Diagnosticul este stabilit de catre medicul specialist. Pentru elaborarea acestuia sunt necesare informatiile redate de pacienta in cadrul anamnezei, semnele si simptomele pe care le experimenteaza. Suplimentar, pot fi necesare investigatii imagistice, precum ecografia. Aceasta investigatie neiradianta are si rolul de a confirma diagnosticul suspectat.
De cele mai multe ori, diagnosticul este usor de determinat, ca urmare a tratamentului recent administrat pentru reproducerea asistata. Cu toate acestea, este important a lua in considerare si alte posibile diagnostice.
Sindromul de hiperstimulare ovariana: tratament
Schema terapeutica pentru sindromul de hiperstimulare ovariana este specifica fiecarei paciente, in functie de simptomele pe care le prezinta. Astfel, tratamentul este tintit spre a ameliora simptomele. Se recomanda o hidratare corespunzatoare, dar si monitorizarea permanenta a volumului de urina produsa zilnic si a greutatii.
Se pot efectua analize de sange care sa evidentieze:
- echilibrul electrolitic;
- functionalitatea sistemului urinar;
- parametrii coagularii.
De asemenea, simptomele specifice sindromului de hiperstimulare ovariana pot fi prevenite prin:
- reducerea dozelor de gonadotropine (FSH, LH);
- administrarea antagonistilor de GnRH (hormon eliberator al gonadotropinelor);
- scaderea dozelor de hCG.
Sindromul de hiperstimulare ovariana apare ca o complicatie a fertilizarii in vitro, prin administrarea hormonilor care determina ovulatia. Acesta prezinta simptome care variaza in intensitate in functie de fiecare pacienta. Este important ca vizita la medic sa se efectueze inca de la aparitia primelor simptome. In acest mod, sunt evitate complicatiile, prin administrarea tratamentului corespunzator simptomelor manifestate.
Bibliografie:
Kumar P. et al., 2011, Ovarian hyperstimulation syndrome, J. Hum. Reprod. Sci., 4(2):70-75;
my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17972-ovarian-hyperstimulation-syndrome-ohss, accesat la data 04.09.2022;
www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-hyperstimulation-syndrome-ohss/symptoms-causes/syc-20354697, accesat la data 04.09.2022;
www.reproductivefacts.org, https://www.reproductivefacts.org/news-and-publications/patient-fact-sheets-and-booklets/documents/fact-sheets-and-info-booklets/ovarian-hyperstimulation-syndrome-ohss/, accesat la data 04.09.2022;
www.webmd.com, https://www.webmd.com/infertility-and-reproduction/what-is-ovarian-hyperstimulation-syndrome, accesat la data 04.09.2022.