Inseminare intrauterina cu sperma de la partener/ donator
Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură care se realizeaza fara sa necesite internare. Procedura consta in plasarea spermei recoltate de la partener direct in uter, ceea ce permite ca mai multi spermatozoizi sa ajunga la ovocit, pentru ca nu se mai pierd la nivelul colului uterin.
Procedura nu este dureroasa, comparandu-se cu un examen Babes- Papanicolau ca si disconfort si durata. Medicul va utiliza un cateter flexibil, foarte subtire care va facilita trecerea spermei.
Inseminarea intrauterina se recomanda in situatia infertilitatii de cauza inexplicabila, in situatiile de infertilitate masculina (cantitate scazuta de spermatozoizi), atunci cand exista dificultati in realizarea actului sexual sau daca exista o problema a mucusului cervical.
Inseminarea intrauterine are indicatii in urmatoarele situatii:
- Infertilitate inexplicabila, cand nu se poate stabili o cauza medicala
- Col uterin care a suferit operatii, amputatii
- Rupturi ale colului uterin in antecedente
- Numar mic de spermatozoizi (oligospermie)
- Forme anormale ale spermatozoizilor ( teratospermie)
- Motilitate redusa a spermatozoizilor (astenospermie)
- Varicocel operat
- Infectie cu HIV
Inseminarea intrauterine este o procedura care se poate repeta de mai multe ori, in functie de caracteristicile anatomice si biologice ale fiecarui cuplu.
Optiunile de tratament cu ajutorul inseminarii intrauterine sunt:
- Inseminarea intrauterina in timpul ciclului natural (un ciclu obtinut fara stimulare ovariana, care consta in observarea momentului ovulatiei si programarea inseminarii la momentul respectiv)
- Inseminarea intrauterina in timpul unui ciclu obtinut medicamentos (utilizat in situatia in care partenera nu are ovulatie in mod regulat, in situatiile de infertilitate inexplicabila) consta in administrarea unor medicamente pe cale orala pentru stimulare ovariana. Este nevoie de efectuarea unei ecografii inainte de inceperea medicatiei, iar in cazul in care se observa prezenta unui chist ovarian, nu se recomanda initierea tratamentului, dar daca la ecografia initiala nu exista un chist, atunci poate incepe tratamentul. La mijlocul ciclului menstrual se va face o noua ecografie pentru a stabili gradul de dezvoltare foliculara. Atunci cand ecografia sugereaza ca ovocitele sunt mature se va administra un hormon -gonadotropina corionica (HCG) cu ajutorul unei injectii subcutanate. Dupa aceasta injectie, la aproximativ 36-40 de ore se va proceda la insemnare intrauterina. La doua saptamani de la procedura de inseminare se va face un test de sarcina, pentru a observa daca procedura a avut sau nu succes.
- Inseminarea intrauterina in timpul unui ciclu obtinut prin medicatie injectabila cu gonadotropine consta in auto-administrarea conform recomandarilor medicale a unor medicamente injectabile de stimulare ovariana. Administrarea trebuie sa fie precedata de investigatie ecografica pentru a elimina orice suspiciune legata de prezenta eventuala a unor chisturi ovariene. De asemenea, este necesara o ecografie pentru a monitoriza raspunsul ovarian dupa administrarea primelor doze de medicament (de obicei in cea de a 7 a zi a ciclului) Odata ce foliculul ovarian s-a maturat (are aproximativ 16-18 mm diametru) va fi necesara administrarea unei injectii cu HCG pentru a induce ovulatia, de obicei aceasta producandu-se la maxim 40 de ore de la administrarea HCG.
Un ciclu de inseminare artificiala presupune parcurgerea catorva etape:
- Monitorizarea ciclului menstrual
- Recoltarea si prelucrarea spermei in cadrul laboratorului
- Inseminarea propriu-zisa
Fertilizarea in vitro
Ferilizarea in vitro reprezinta una dintre tipurile de tehnologii moderne de reproducere umana asistata care are cea mai mare eficienta. Procedura presupune fertilizarea unui ovocit si implantarea ovocitului. in afara corpului, in laborator (“in vitro”) si ulterior, implantarea ovocitului fecundat in uterul partenerei.
Fertilizarea in vitro are indicatii in urmatoarele situatii:
- Obstructia, blocajul, lipsa sau afectiunille trompelor uterine
- Infertilitate severa de cauza masculina (numar mic de spermatozoizi, probleme de motilitate ale spermatozoizilor, sau este necesara extragerea chirurgicala a spermatozoizilor)
- Endometrioza
- Afectiuni de ovulatie
- Infertilitate de cauza necunoscuta
- Infertilitate care nu poate fi tratata
- Varsta inaintata a partenerei – timpul care mai poate sa fie utilizat pentru conceptie se scurteaza si sunt sanse mici de a obtine o sarcina prin alte metode
- Dupa esecul altor metode de tratament al infertilitatii
- Daca exista in familie o boala genetica si se doreste evitarea transmiterii la copil (exista varianta testarii genetice pre-implantare)
Tehnicile de fertilizare in vitro nu inseamna obtinerea automata a unei sarcini, de obicei rata de success poate ajunge la obtinerea sarcinii in 30-40% din situatii, atunci cand se efectueaza transfer de embrioni. Desi rata de success este mai mare decat cea a inseminarii artificiale, aplicarea tehnicilor FIV presupune proceduri mai laborioase si creste rata de obtinere a unor sarcini multiple (gemeni, chiar tripleti) cu riscul de nastere prematura.
Procedura de fertilizare in vitro
Procedura de fertilizare in vitro consta din mai multe etape care se desfasoara pe parcursul mai multor saptamani:
- Discutia cazului si pregatirea celor mai bune recomandari in ceea ce priveste optiunile de tratament, luarea deciziei informate de catre cuplu
- Stimulare ovariana pentru a produce foliculi ovarieni (fiecare folicul contine un ovocit)
- Obtinerea ovocitelor
- Ferilizarea (combinarea ovocitelor cu sperma de la partener)
- Transferul embrionului (se recomanda transferul unui singur embrion de calitate pentru evitarea riscului sarcinilor multiple).
- Testul genetic de pre-implantare.