Sa invingi o tumora osoasa la coloana la 21 de ani

La majorat, Camelia a cazut de pe o masa si s-a lovit destul de tare la spate. A luat calmante si a uitat repede intamplarea. Tre ani mai tarziu, in august 2021, a alunecat pe scari si iar s-a lovit la spate. De data aceasta durerile nu au mai disparut, ba chiar s-au agravat conducand rapid catre o amorteala a intregii parti stangi a corpului, incepand cu piciorul, abdomenul si bratul. Banuind ca ar putea fi sechele ale infectiei COVID-19, medicul i-a recomandat un RMN. Rezultatul, un chist anevrismal osos de 5,8 cm, aproape ca a doborat-o pe mama Cameliei, insa fata si-a pastrat calmul si s-a concentrat pe gasirea solutiilor.

Cand a aflat diagnosticul, cel mai mult a speriat-o riscul de a ramane paralizata. A aflat despre el pentru prima data de la matusa ei, medic de familie. Tot ea le-a explicat ca era nevoie de o interventie rapida, avand in vedere ca fata abia isi mai simtea partea stanga a corpului si deja mergea destul de greu. “Nu puteam sa stau mult in picioare. Aveam momente cand, daca voiam sa cobor din pat, trebuia sa-mi iau piciorul cu mana ca sa-l dau jos.”, isi aminteste Camelia. Cand a aflat ca fata era programata la operatie la Spitalul Judetean fara sa i se faca analize suplimentare si o procedura esentiala in astfel de cazuri – embolizarea vaselor de sange care alimentau tumora, matusa Cameliei s-a opus vehement, spunand ca nepoata ei trebuie operata urgent, insa in cele mai bune conditii.

Dupa ce au consultat mai multi medici, inclusiv din Ungaria, mama fetei a aflat despre experienta medicului neurochirurg Dan Negoescu de la Spitalul Premiere din Timisoara, din cadrul Retelei Regina Maria. A discutat cu el, a capatat incredere si apoi a programat-o la consult pe Camelia, care a fost placut surprinsa de discutia cu medicul, care i-a explicat calm ce trebuie facut, incurajand-o ca totul va fi bine si ca el poate indeparta tumora si reconstrui structura osoasa afectata intr-o singura operatie, nefiind nevoie de doua interventii cum auzise Camelia de la alti medici.

Operatia de care avea nevoie Camelia era una extrem de complexa si care presupunea multe riscuri. Exista in continuare riscul de paralizie din cauza dimensiunii tumorii si a fracturii care putea sa apara oricand pe osul slabit. Riscul de hemoragie in timpul operatiei era redus prin realizarea procedurii de embolizare, insa exista un risc destul de mare de afectare a maduvii osoase, care ramane expusa in timpul in care tumora si vertebrele afectate sunt indepartate. “Practic, puteam, in cursul interventiei chirurgicale, sa lezam maduva. Atunci cand scoteam corpul vertebral si tumora din spatiul maduvei, putea exista o leziune care sa afecteze invelisul maduvei, iar aceasta leziune neurologica ar fi putut sa duca la paralizie. Ea ar fi putut sa ramana in carucior", isi aminteste dr. Dan Negoescu, adaugand ca a fost o operatie dificila si solicitanta, care a durat 7 ore, dar care a decurs foarte bine.

Din cauza restrictiilor datorate pandemiei COVID, mama Cameliei nu a putut fi alaturi de fiica ei in spital, insa a comunicat constant cu personalul medical. La scurt timp dupa operatie, asistentele chiar au trezit-o pe Camelia si au rugat-o sa-si sune mama. “Cand m-am trezit, am vazut ca eram inconjurata de asistente, au venit la mine domnul doctor cu inca o doamna doctor, mi-au spus ca lucrurile au decurs bine, ca o sa am dureri, dar ca asa e normal, m-a vizitat si medicul anestezist. De fapt, nu am fost niciodata singura, am fost inconjurata de tot felul de doctori sau de asistente. Tin minte ca am sunat-o pe mama, i-am spus «mama, sunt bine!» si am adormit la loc", isi aminteste Camelia.

Durerile le-a simtit din plin cand s-a trezit a doua oara. Era si normal, explica dr. Negoescu, avand in vedere ca trecuse printr-o operatie ampla si ca fusese nevoie sa mobilizeze inclusiv insertia coastelor pe vertebre, deoarece tumora se extinsese si la nivelul articulatiei dintre coaste si vertebre. Acest lucru facea ca miscarile spatelui, chiar si cele respiratorii, sa fie dureroase. “Dar Camelia s-a comportat exemplar. Am ajutat-o cu medicatie, dar, per ansamblu, s-a comportat mai bine decat majoritatea pacientilor, nici nu stiu daca datorita varstei sau caracterului ei puternic", spune dr. Dan Negoescu. Cu toate acestea, speriata de dureri, Camelia refuza sa se dea jos din pat, insa cu ajutorul asistentelor si infirmierelor care nu au incetat sa creada in ea, a reusit sa se puna pe picioare, atat fizic, cat si moral.

La mai putin de trei saptamani de la operatia complexa pe coloana, Camelia simtea ca paralizia care se instalase inainte de operatie disparuse, desi dr. Negoescu sustine ca este nevoie de minimum 6 luni de zile pentru a recupera deficitul neurologic. Insa, Camelia se simte bine, se misca si urmeaza intocmai sfaturile si recomandarile medicului. Simte ca trebuie sa-si traiasca viata mult mai intens, asumandu-si mai multe riscuri si bucurandu-se mai mult de viata, pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla. Si, mai mult decat orice, toata aceasta experienta a invatat-o sa pretuiasca si mai mult sanatatea.