Tratament

• Copilul trebuie sa invete mersul in casa descult (ciorapi, sosete, botosei); afara, incaltamintea trebuie sa fie usoara si cu talpa flexibila pentru a da posibilitate plantei sa ruleze.
• Mersul se invata in medie intre 9 si 12 luni, dar poate fi intarziat cu 1-2 luni de utilzarea premergatorului care favorizeaza hipotonia musculara (si care este deci, contraindicat).
• Din punct de vedere functional mersul are patru faze :
  • sprijinul pe calcai (faza de atac)
  • rularea plantei dinspre calcai spre antepicior
  • faza de sprijin pe antepicior si degete
  • faza de suspendare cand piciorul nu mai are contact cu solul
  • ca durata cele 3 faze de sprijin pe sol reprezinta 60% din timp, iar faza de suspendare, 40%

• Incaltamintea ortopedica rigida si sustinatoarele plantare (talonetele) se opun principalei faze a mersului, cea de rulare si, in consecinta, impiedica adancirea boltii plantare,  cu alte cuvinte, favorizeaza aparitia piciorului plat.
• Cu atat mai mult, utilizarea ghetelor ortopedice si a talonetelor la copiii de cateva luni, care nu merg, motivata ca ar grabi dezvoltarea boltei plantare este incorecta. Studiile controlate, prospective, nu au putut demonstra vreo influenta a incaltamintei ortopedice sau a sustinatorilor plantari asupra dezvoltarii arcului longitudinal intern. La fel de daunatoare este si recomandarea ca incaltamintea sa fie purtata in permanenta de copil si in casa.
• Un alt concept gresit, dar din pacate cvasiunanim folosit, este recomandarea de ghete ortopedice cu caramb inalt si tare in cazul piciorului plat valg, “pentru a tine glezna”. Nimic nu este mai daunator pentru o glezna laxa decat a purta acest tip de incaltaminte care in buna masura poate fi comparata cu un aparat gipsat pe care copilul il poarta luni sau ani de zile si care automat anuleaza eficacitatea sedintelor de kinetoterapie.

Ortezarea copiilor sub 4 ani cu picior plat fiziologic este extrem de controversata in tratamentul piciorului plat.

• Atitudinea traditionala este de a prescrie sistematic ghete ortopedice sau sustinatori plantari la copiii mici pentru a evita un picior plat secundar.
• Aceasta conduita incorecta si ineficienta supune familia unui efort financiar nejustificat, copilul unui stres psihoemotional inutil si cel mai grav, intarzie achizitionarea corecta a mersului prin impiedicarea rularii plantei pe sol.
• Cu toate acestea, exista cazuri in care beneficiul ortezarii nu poate fi contestat. Unii copii cu picior plat flexibil, mai ales daca asociaza genu valg si torsiune tibiala externa au dureri la nivelul piciorului si gambei si obosesc usor la efort fizic. Cei care au si hiperlaxitate ligamentara prezinta si o deteriorare marcata a incaltamintei si un mers anormal. Ei sunt cei la care ortezarea duce la disparitia simptomatologiei si prelungeste viata incaltamintei. Aceste efecte se obtin insa fara cresterea in inaltime a arcului longitudinal medial.

Kinetoterapia isi gaseste indicatia in cazurile de picior plat asociat cu contractura a tricepsului sural, frecvent manifestata prin dureri in regiunea posterioara a gambei. Piciorul plat asociat cu un  valg calcanean important si cu hiperlaxitate ligamentara beneficiaza de asemenea de exercitii de tonifiere a tibialului posterior.

• In esenta, kinetoterapia isi propune sa decontractureze peronierii si tendonul achilean, sa tonifice gambierul posterior si flexorul lung al halucelui si sa lupte impotriva hipotoniei musculaturii plantare.
• Pare sa aiba o oarecare eficacitate la adolescenti, este indicata in cazurile simptomatice
• Nu are nici o indicatie in cazul piciorului plat flexibil la copilul sub 4 ani. De fapt, rezultatele bune raportate de unii medici dupa aplicarea programelor de kinetoterapie la copiii mici cu picior plat nu reprezinta decat consecinta evolutiei naturale favorabile a afectiunii.
• Diverse procedee empirice nu au nicio eficacitate: masajul pe talpa, rularea sub picior a unui facalet, mersul cu piciorul gol pe o scarita metalica etc.

Tratamentul chirurgical al piciorului plat a generat dintotdeauna numeroase discutii, iar abordarea chirurgicala a acestei deformari complexe a fost extrem de variata, implicand proceduri pe parti moi, pe os sau ambele. Sunt descrise proceduri izolate sau combinatii de proceduri. Datele din literatura explica ce proceduri au fost eficiente, dar fara a motiva reusita si mai ales esecurile. In tratamentul piciorului plat flexibil la copil nu exista nici o procedura universal valabila

Tratamentul chirurgical al piciorului plat esential este rezervat acelor copii la care nu s-a obtinut ameliorarea simptomatologiei prin kinetoterapie sau ortezare. Candidatii reali la tratamentul chirurgical sunt cei care prezinta calozitati sub capul talusului fixat in flexie plantara si care au dureri pe marginea interna a piciorului ce limiteaza activitatile zilnice.

• Serie de interventii se adreseaza anomaliilor tendinoase: alungire de tendon achilean, transpozitia tendonului gambierului anterior (Nicoladoni, Miller), insertia gambierului anterior printr-un tunel vertical prin navicular (Young).
• Serie de osteotomii isi propun sa alungeasca coloana externa (osteotomia Evans-Mosca) sau sa scurteze raza interna (osteotomia de inchidere a navicularului sau artrodeza naviculocuneeana).

• Osteotomiile calcaneului isi propun sa corijeze valgusul postpiciorului (Dwyer) sau sa medializeze marea tuberozitate (Pridie si Koutsougianis).
• Osteotomia cuneiformului I (Cotton) corijeaza prabusirea coloanei mediale prin verticalizarea primului metatarsian.
• Alti autori asociaza artrodeze ale articulatiilor mici ale mediopiciorului cu retensionarea partilor moi sau cu transplantari tendinoase (Hoke, Miller, Giannestra, Caldwell).

• Alte interventii isi propun corijarea pozitiei de valgus a postpiciorului cu ajutorul unei artrodeze subtalare extraarticulare tip Grice. Desi asigura un picior stabil si o corectie de durata, biomecanica retropiciorului si mobilitatea articulatiilor artrodezate sunt ireversibil alterate. Toate studiile efectuate la distanta au aratat aparitia modificarilor artrozice la nivelul articulatiilor care nu au fost artrodezate.
• In cazurile dureroase, in care exista si o retractie a tendonului achilean, Mosca recomanda alungirea tendonului si o osteotomie de alungire a calcaneului. Aceasta pare cea mai atractiva procedura pentru a corecta diformitatea fara sacrificarea mobilitatii. In opinia autorului, interventia corecteaza toate componentele deformarii piciorului plat flexibil, restaureaza functia articulatiei subtalare si a celei mediotarsiene, suprima durerea si previne aparitia modificarilor degenerative.
• Studiile care au revazut tardiv cazurile operate prin procedeul Evans raporteaza cele mai bune rezultate la distanta fata de celelalte procedee utilizate pentru corectia piciorului plat flexibil.