Povestea BIANCAI

Asa începe povestea Biancai. În urma cu un deceniu, cand prematurii nu aveau aceleasi sanse de supravietuire ca in zilele noastre, cand speranta si rugaciunea erau tot ceea ce iti mai ramanea de facut ca parinte, iar Irma se lupta pentru viata ei. S-a luptat timp de 40 de zile, cu o putere nebanuită pentru un prematur de 28 de saptamani.

A facut toate complicatiile pe care le fac copiii nascuti prematur, unele frecvente, altele mai rare. Irma le-a făcut pe toate. S-a luptat extraordinar pentru fiecare zi din viata, iar parintii ei au luptat alaturi de ea, incercand sa se pregateasca mental pentru viata de acasa, pentru viata pe care ar fi putut-o avea. Insa cu fiecare zi care trecea, micuta Irma mai facea cate o complicatie, iar scenariul optimist pe care Bianca si-l proiecta se modifica de la o ora la alta.La vremea respectiva medicii au facut tot ce era omeneste posibil pentru a-i salva viata, dar soarta a avut alte planuri pentru Irma si mama ei.Dupa mai bine de o luna de lupta, puterile micutei Irma au ajuns la final, iar ea s-a dus la ceruri, lasand un gol ce nu va fi niciodata umplut in sufletul parintilor ei.  

Bianca nu-si aminteste aproape nimic din primii doi ani de după ce Irma s-a stins din viata. A trait ca o fantoma, a supravietuit. Nu-si aminteste decat gesturi, fete de oameni, maini, oameni care incercau sa o consoleze, dar si oameni cărora li se parea că durerea ei este exagerata si ca ar trebui sa isi revina si sa aiba o viata normala. Ca si cum Irma nu ar fi fost. 

“Dar Irma a fost si ne-a schimbat si viata, si ne-a schimbat si pe noi, si nu stiu de unde am avut puterea sa trec peste asta. Nu stiu daca e putere asta, uneori ma invinovatesc pentru faptul că am mers mai departe”. 

Dupa doi ani de mama de inger, Bianca a avut acel moment de claritate in care si-a dat seama ca daca i-a fost dat sa supravietuiasca aceastei povesti, atunci trebuie sa dea un sens existentei ei si sa mearga mai departe, traind si pentru fetita ei. 

Sunt dureri care nu se duc niciodata, traume peste care nu stie nimeni cand si cum vei trece. Chiar si acum, dupa un deceniu, Bianca are zile in care crede ca lucrurile nu mai au sens si nu vrea sa mai faca nimic din ceea ce face zi de zi. Sunt zile in care nu vrea decat sa planga, dar si zile în care se simte motivată si isi doreste sa mearga inainte si sa lupte. Si sa traiasca si pentru Irma. 

Bianca creeaza haine de cand era mica. Insa de vreo doua decenii nu mai este doar un hobby, ci un job in adevaratul sens al cuvantului. Un job imbracat in pasiune. 

Primul lucru pe care l-a facut cand a decis ca trebuie sa dea mai mult sens vietii ei, a fost sa mearga la Paris, sa participe la Paris Fashion Week. Se gandea ca asta o va ajuta sa isi tina mintea si sufletul ocupate, astfel incat sa nu se mai gandeasca la fiica pierduta. Dar nici acest lucru nu a fost suficient de mult incat sa reuseasca sa compenseze golul din sufletul ei de mama. 

Nimic nu poate compensa golul. 

Hainele o tin in viata. Hainele si emotia celor care le poarta. Pentru Bianca, acesta este modul in care merge inainte, modul in care se incarca cu energie si speranta, modul in care puterea din ea se manifesta public. Din dragoste pentru fiica ei si din dorinta de a-i onora viata pe care nu a avut sansa sa o traiasca, Bianca creeaza haine pentru femei cu corpuri speciale care spun o poveste, dar care nu poate fi expusa.

Si pune in ele emotia unor noi inceputuri. In ceea ce o priveste, a ales sa-si pastreze corpul de mama cu toate formele rotunde care il desavirsesc si tin la adapostul copilul. Este modul ei de a ramane conectata cu perioada de maternitate si o conexiune vie cu Irma. Iar corpul in forma asta ii da putere sa mearga mai departe. 

Astăzi, Bianca spera ca prematurii sa aiba sansa pe care Irma nu a avut-o la nastere. Se bucura pentru fiecare reusita a medicilor si a medicinei, pentru fiecare viata salvata de medicii care azi pot sa faca ceea ce pentru fetita ei nu a fost posibil.

Irma traieste prin fiecare prematur salvat, prin fiecare haina creata de mama ei, prin fiecare gand si gest facut in memoria ei. 
Să fii mama de inger e putere. Infinita.